Sarbatorirea Invierii s-a facut de-a lungul vremii cu traditii specifice, izvorate din spiritualitatea populara, pentru a ritualiza momentul in mod cat mai solemn si semnificativ. Datinile pascale au un farmec aparte. Inscrise in peisajul reinnoit al primaverii, devin adevarate acte arhetipale, urcand catre sensuri si simboluri stravechi. Expresie a unei conceptii sacrale de festivizare, ele constituie totodata un prilej de manifestare artistica, in care maiestria se imbina cu traditia crestina pascala. Intalnite pretutindeni, cu trasaturi in general asemanatoare, datinile de Pasti au un ceremonial pastrat neschimbat de multa vreme, un rol important in acest sens avandu-l si cultul bisericesc, care a intretinut mereu atmosfera celebrarii pascale in viata credinciosilor. Datinile Pastilor incep din duminica premergatoare a Floriilor, care vesteste apropierea marii sarbatori, si se continua pana in saptamana de dupa Pasti, iar unele traditii se prelungesc chiar pana la Inaltare. Apropierea Pastilor prilejuieste, in toata saptamana numita a Patimilor, o serie de practici de traditie, unele aferente cultului ortodox, indeosebi la deniile din Joia Mare si vineri, altele de pregatire a alimentelor si obiectelor pascale. De joi seara, clopotele nu se mai trag pana sambata noaptea, timp in care, daca se intampla vreo inmormantare, se duce mortul cu toaca. De aici si vorba oamenilor din localitatea Arbore - 'Vai de cel ce este dus cu toaca' -, aluzie la perioada zilelor considerate nefaste pentru calatoria sufletului in lumea de dincolo. Oua vopsite, oua incondeiateDintre datinile pregatitoare, in Bucovina se remarca in mod deosebit incondeierea oualor. Practicarea ei la noi, ca si in spatii mai largi, are inceputuri stravechi. Originea oualor vopsite a ramas insa destul de controversata, majoritatea cercetatorilor atribuindu-le o varsta precrestina, legata de mitul oului si simbolismul sau in traditia popoarelor antice. Astfel, Al. Tzigara-Samurcas, pornind de la unele marturii romanesti si straine, considera ouale vopsite ca 'ar fi de origine pagana'. De asemenea, folcloristul Simion Florea Marian, in lucrarea sa despre sarbatorile la romani, sustine ca traditia oualor de Pasti ar proveni de la sarbatoarea Anului Nou, cand aceasta se tinea primavara, dupa vechiul calendar roman, opinie insa neverosimila. Tot el spune: 'Femeile evreice la sarbatoarea pascala puneau pe o masa oua tari, ca simbol al paserii mitologice numita 'Ziz'', iar romanii foloseau ouale colorate la anumite ceremonii religioase, precum era cea a expiatiunilor. 'Oul se zice ca reprezinta pe Creatorul lumii care produce tot si contine in sine totul. La persi, egipteni, greci, gali si la primele popoare ale Italiei, oul era emblema universului, opera divinitatii supreme.' De remarcat ca in cosmogonia feniciana, din Oul spart in doua au luat nastere Uranos (cerul in limba greaca) si Ge (pamantul).Obiceiuri cu oua vopsite au existat in trecutul indepartat si la chinezi, unde se faceau daruri la nasterea unui copil, ca 'semne ale inceputurilor vietii'.Dar oua s-au pus si in morminte, cum s-au descoperit in mai multe locuri din tara noastra, avand legatura cu conceptia despre moarte si viata de dincolo. Aceeasi practica este specifica credintelor sumeriene si din vechiul Egipt, unde din ouale puse in morminte trebuia sa se nasca o pasare care facea sufletul zburator catre soare. Mircea Eliade, referindu-se la aceasta conceptie, sustine ca miturile, credintele si ritualurile stravechi in legatura cu urcarea la cer sau 'zborul magic' sunt atestate, in trecut, pe toate continentele. Spre deosebire de ouale albe, cele vopsite au avut dintotdeauna un simbolism deosebit in practicile populare, datorita semnificatiei ce o poarta coloritul lor, in special rosul, simbolul vietii si al invierii universale. In crestinism, datina oualor rosii se leaga de Invierea lui Hristos si reactualizarea ei simbolica in popor prin formele de reprezentare artistica a oului pascal. O traditie din Partestii de Sus spune ca ouale rosii sunt 'picurusurile' de sange care au curs din ranile lui Iisus Hristos atunci cand a fost rastignit pe cruce. Mai sunt si alte traditii legendare despre sorgintea oualor rosii. Simion Fl. Marian noteaza vreo noua culese din Bucovina, toate de esenta crestina. Cu timpul, pe langa culoare s-au adaugat si motive desenate sau incondeiate, in principal cu ceara de albine, realizandu-se o gama variata de ornamente si culori, maiestrie care in Bucovina a devenit o adevarata arta, indeosebi in satele de munte.Despre folosirea oualor vopsite si incondeiate la Pasti, cea mai veche mentiune o avem in Jurnalul lui Paul de Alep, din sec. al XVII-lea, in care diaconul scrie ca atunci cand a participat cu patriarhul sirian la sarbatoarea Pastilor, in tarile romane, 'in aceasta zi, s-au adus in biserica multe tavi pline cu oua vopsite si incondeiate si de culori diferite; s-a adus si carne de porc, paine cu unt topit (cozonac?) si busuioc, dupa datina lor. Domnul nostru patriarh a rostit rugaciunea 'pentru sfintirea' oualor si branzei, apoi 'a rostit' rugaciunea pentru binecuvantarea carnii; si 'acestea' au fost impartite celor de fata'. De asemenea, Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brancoveanu, prin 1672 scria ca 'jupanesele daruiesc de Pasti o batista si cate doua oua ciudat incondeiate cu flori de aur (arta in care valahele sunt foarte iscusite) si acest obicei se intrebuinteaza si intre rude si amici'. Cam in aceeasi perioada, insemnari despre ouale rosii se fac in cartea logofatului Gheorgache, 'Codice ce are intru sine vechi si noua a Prea Inaltatilor Domni', scrisa in anul 1762. PascaPe langa oua vopsite sau incondeiate, se face pasca si o forma de miel, reprezentand mielul pascal. Pasca este intalnita si la evrei in cult. In crestinism a dobandit insa un alt inteles. Numele vine de la cuvantul grecesc '' (Pastele, masa de Pasti), care deriva de la verbul '' a a suferi. La romani numele acesta a venit prin filiera romana, in latina 'Pascha' insemnand tot Pasti. Pasca traditionala semnifica, prin forma ei si elementele decorative, lucrarea lui Hristos, prin patima Sa, asupra pacatului si a mortii si indeosebi suferintele Domnului pe care le-a petrecut pana la moarte. Momentul principal al Pastelui este Invierea - ceremonia religioasa de la biserica in noaptea si spre dimineata sarbatorii, cand se da de catre preot traditionala lumina, de la care aprind lumanari toti credinciosii, si se continua cu ritualul slujbei liturgice, iar in final se face sfintirea cosurilor cu pasca, oua rosii si alte bucate. Mai demult, in Bucovina se folosea in unele sate, pentru dus bucatele la sfintire, o pascarita (vas mic de lemn, frumos ornamentat, cu toarta peste mana). Vasul gatit de Inviere se numeste, pe valea Solonetului, 'blid'. In el se pun pasca, oua rosii, mielul pascal, cozonac, sare, cas si uneori grau. Elena Niculita-Voronca, intr-o scrisoare trimisa lui S.Fl. Marian, despre unele plante, aminteste: 'In Campulung pepigioiul il pun pe pasca si-l dau la biserica.' (Articol aparut in Ziarul Lumina , Editia din data de 21 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 970

Id: 13206

Data: Apr 21, 2011

Imagine: