Romania crestina a fost dintotdeauna binecuvantata cu slujitori de inalta eruditie si duhovnici cu o profunda viata duhovniceasca. Unul dintre acestia a fost si parintele arhimandrit Ioanichie Balan, de la a carui mutare la ceruri se implinesc trei ani, informeaza Ziarul Lumina . Intreaga sa viata s-a situat sub semnul chemarii din partea lui Dumnezeu si al raspunsului dat cu vocatie la aceasta chemare tainica.Primind din frageda copilarie o educatie crestina de la parintii sai, oameni evlaviosi si iubitori de Dumnezeu, tanarul Ioan a simtit in adancul sufletului sau chemarea spre viata monahala, spre liniste si rugaciune, spre asceza si nevointa. Astfel, in noiembrie 1949, la varsta de 19 ani, dupa absolvirea liceului, isi indreapta pasii spre Manastirea Sihastria, oaza de credinta si spiritualitate moldava si romaneasca, socotind alegerea sa a fi 'o taina a lui Dumnezeu', 'o lucrare a Duhului Sfant'. 'N-am regretat ca am intrat in viata monahala...'Intr-un jurnal duhovnicesc, o scriere 'de taina', publicata de Manastirea Sihastria anul acesta, parintele Ioanichie descria astfel primele zile petrecute in manastire: 'M-am legat de parinti, de simplitatea lor, de inima lor curata, a batranilor, a tinerilor, de sinceritatea lor, si m-am inrolat si eu impreuna cu ei sa slujesc Biserica. La strana, la citit, la cantat, la cancelarie, ca nu prea avea cine atunci. Şi m-am simtit si eu ales de mana Domnului fara sa stiu cum exact. Atata stiu ca pana astazi n-am regretat ca am intrat in viata monahala. Şi am simtit aceasta ca un semn ca Dumnezeu m-a ocrotit si mi-a indreptat pasii pe aceasta carare duhovniceasca'. Aici a intalnit si a urmat pilda unor vietuitori imbunatatiti duhovniceste, cum au fost: Ioil Gheorghiu, Macarie Antonesei, Ioanichie Moroi, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, care i-a si devenit, din anul 1954, duhovnic. Multe dintre aceste modele crestine au fost prezentate in scrierile sale, in mod deosebit in lucrarea sa de licenta in teologie, sustinuta in anul 1975 si intitulata 'Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene'.In acei ani si acea perioada a deprins nevointa monahala, simplitatea sufleteasca si curatia inimii, prin post si rugaciune staruitoare, prin lupta incordata impotriva pacatelor si a patimilor, prin pocainta si umilinta, prin lectura duhovniceasca si convorbiri cu parintii cei imbunatatiti, dar si prin ascultare la cancelaria manastirii, purtand de grija de lucrarile secretariatului, contabilitatii si casieriei obstii. Implinea fiecare ascultare cu seriozitate si atentie, pastrand, totodata, aprinsa in suflet candela rugaciunii neincetate. Tuturor cauta sa le fie un bun model si un frumos exemplu duhovnicesc, apropiindu-se si sfatuind, cu firea sa comunicativa si deschisa, plina de iubire si grija duhovniceasca. Dupa patru ani de ascultare, la recomandarea parintelui Ioil, a fost calugarit in cadrul slujbei de Priveghere din seara de 14 spre 15 aprilie 1953, primind numele de calugar Ioanichie, iar din acele clipe intreaga sa viata a devenit o ofranda duhovniceasca, in care a simtit neincetat ocrotirea si ajutorul Sfantului Ioanichie cel Mare. In ziua urmatoare, tanarul monah Ioanichie Balan a fost hirotonit ierodiacon de catre mitropolitul Moldovei si Sucevei - Sebastian.Odata cu acest moment minunat a vietii sale, intra intr-o noua etapa si treapta a vietii sale duhovnicesti, slujind si predicand, conducand sufletele insetate de viata duhovniceasca inalta spre vietuirea crestina autentica. Incepe, pe de o parte, o perioada de aspre lupte duhovnicesti, in vederea dobandirii curatiei sufletesti, paralel cu studierea vietilor monahilor care in vetre de sihastrie romaneasca, in isihie si smerenie, adeseori cunoscuti deplin doar de catre Dumnezeu, si-au inchinat viata slujirii Parintelui ceresc. Ajutor i-au fost in aceasta perioada slujirea deasa a Sfintei Liturghii, imbinata cu rugaciunea catre Iisus, cugetarea la moarte si judecata, lectura cea ziditoare, smerenia si defaimarea de sine. In timpul celor peste 58 de ani de slujire monahala, a primit hirotonia intru preot in anul 1979, iar pentru modul exemplar in care a facut acest lucru - rangul de protosinghel - 1984 si arhimandrit in anul 1992, dupa ce, in anul 1990, revenise la Manastirea Sihastria. Scrierile sale descopera cititorului Ortodoxia si monahismul nostruIn Manastirea Sihastria sau la Manastirea Bistrita, din apropierea orasului Piatra-Neamt, parintele Ioanichie Balan a fost preocupat sa descopere, spre al sau folos duhovnicesc si spre luminarea si mantuirea semenilor sai, frumusetile vietuirii crestine autentice si contributia Ortodoxiei romanesti si a monahismului din tara noastra, de-a lungul timpurilor, la propovaduirea si intarirea credintei ortodoxe. A fost un iubitor si un neegalat scriitor despre locurile sfinte si personalitatile care s-au ostenit acolo, precum o demonstreaza lucrarile sale, intre care: 'Marturii romanesti la locurile sfinte' (1986); 'Pelerinaj la locurile sfinte' (1992), 'Pelerinaj la Mormantul Domnului' (1994); 'Pelerinaj la Muntele Athos' (1997); 'Fapte minunate de la parinti atoniti' (2004).Intre scrierile sale, un loc privilegiat il ocupa lucrarile de popularizare a specificului Ortodoxiei si a monahismului romanesti, precum: 'Manastirea Sihastria' (1971); 'Manastirea Bistrita' (1986); 'Sfintele moaste din Romania' (1999); 'Sfintele icoane facatoare de minuni din Romania' (1999); dar in mod deosebit 'Patericul romanesc' ce cuprinde viata si cuvintele unor sfinti si cuviosi parinti ce s-au nevoit in manastirile romanesti (secolele III-XX), 1980; 'Vetre de sihastrie romaneasca: secolele IV-XX' (1981); 'Patericul manastirilor nemtene' (2001).Dintre personalitatile Ortodoxiei romanesti, a scos din negura timpului si a uitarii chipuri de teologi contemporani si de monahi imbunatatiti, in lucrari precum: 'Preotul Paul Mihail' (1988); 'Omagiu memoriei parintelui Dumitru Staniloae' (1994); 'Trei mari duhovnici din manastirile nemtene' (1994); 'Viata si nevointele Arhimandritului Cleopa Ilie' (1999); 'Ieroschimonahul Ioanichie Moroi: Egumenul Sihastriei' (1909-1944) - 2001; 'Mosul Gheorghe Lazar si ucenicii sai: un sfant al zilelor noastre' (2004); 'Sfantul Episcop Ioan: mare sihastru in Muntii Carpati' (2004); 'Sfanta Teodora de la Sihla: floarea duhovniceasca a Moldovei' (2004). Alte multe contributii esentiale in domeniul teologiei, spiritualitatii si monahismului indeosebi romanesc au fost evocate in lucrarile: 'Convorbiri duhovnicesti, volumul I' (1984) si volumul II (1988); 'Convorbiri duhovnicesti cu teologi ortodocsi din strainatate' (1995).Dreptmaritorilor crestini romani a fost preocupat sa le dea hrana duhovniceasca, in lucrari generale de popularizare a adevarurilor de credinta, asa cum a reusit sa o faca la modul cel mai inalt duhovnicesc in 'Calauza ortodoxa' (1991-1993); 'Cuvinte duhovnicesti' (1990); 'Sinaxar ortodox general' (1998); 'Randuiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei Impartasanii' (2002); 'Istorioare duhovnicesti' (2002). Prin toate aceste lucrari teologice, parintele Ioanichie Balan a facut cunoscuta lumii intregi istoria bimilenara a crestinismului romanesc, bogatia, inaltimea si complexitatea formelor de manifestare a evlaviei poporului roman, pe care l-a iubit si slujit cu atata dragoste, responsabilitate si verticalitate. Daca parintele profesor Dumitru Staniloae a fost socotit, pe buna dreptate, 'sfantul cartilor' sau al Filocaliei, 'patriarhul teologiei academice romanesti', a carui contributie este covarsitoare, in mod similar, parintele arhimandrit Ioanichie Balan poate fi socotit cel mai bun cunoscator al monahismului ortodox romanesc, cel care l-a marturisit nu numai in spatiul ortodox sau crestin, ci in intreaga lume, prin multe din lucrarile sale, ce au fost traduse in numeroase limbi straine si au circulat in medii dintre cele mai variate. Cu alte cuvinte, ceea ce a facut parintele profesor Dumitru Staniloae pentru eliberarea teologiei romanesti din clisee scolastice sau anacronice, intorcand-o la izvoarele ei autentice, a facut parintele arhimandrit Ioanichie Balan in ceea ce priveste monahismul romanesc si formele de sfintenie ale poporului roman, facand larg cunoscute pildele de sfintenie si desavarsire ale evlaviosilor romani. Sau, intr-o alta exprimare, contributia parintelui profesor Dumitru Staniloae la dezvoltarea teologiei academice romanesti contemporane are un echivalent in opera parintelui Ioanichie Balan, care a facut cele mai inalte servicii monahismului romanesc, personalitatilor crestine romanesti, monahilor, duhovnicilor, ierarhilor cu viata inalta pe care i-a dat Ortodoxia romaneasca. Iar spre sfarsitul vietii sale, intelegand ca adevarurile crestine cele mai inalte nu pot fi exprimate prin cuvinte, oricat de bine alese si mestesugite ar fi acestea, ci doar prin limbajul duhovnicesc al tacerii si lacrimilor, ne-a lasat un volum de 'Versuri duhovnicesti' (2006), in care si-a cantat la modul sublim dorul sau de Cer si de Parintele Luminilor, sinceritatea si curatia vietii sale, bucuria aflarii si vietuirii in credinta si adevar. O mostenire duhovniceasca ce conduce sufletele in Imparatia cerurilorMarile caractere si personalitati si cu atat mai mult cele crestine au stiut in intreaga lor viata sa isi tainuiasca ostenelile si nevointele trupesti si spirituale de privirile pline de admiratie ale semenilor si de cugetarea trufasa personala, impodobindu-le pe toate cu frumosul vesmant al smeritei cugetari, virtute care, potrivit Sfintilor Parinti, nu poate fi umilita de diavol si care ii aduce crestinului rasplata vesnica in Imparatia lui Dumnezeu. Asa se explica faptul ca in lumea ortodoxa lipsesc aproape in totalitate lucrarile autobiografice, iar despre nevointele marilor spirite crestine au dat marturie ucenicii lor si chiar si acestia cu multa zgarcenie. Multe dintre nevointele si staruintele marilor duhovnici si ale sfintilor au fost cunoscute dupa mutarea lor alaturi de 'casnicii' lui Dumnezeu, ramanand drept modele sublime de viata si credinta. Ele dau pentru totdeauna marturie despre dragostea de Dumnezeu si de aproapele, dovedesc dorul aprins de desavarsire, lupta crunta pentru mantuire. O astfel de marturie o constituie si lucrarea editata de Manastirea Sihastria, cu binecuvantarea IPS Teofan, in editia ingrijita de parintele arhimandrit Petru Balan, 'Mi-e dor de cer'. Viata parintelui Ioanichie Balan, care ne face cunoscute viata si cuvintele marelui duhovnic moldav, ce pot fi socotite un adevarat dreptar in viata duhovniceasca, o calauza, cum ii placea parintelui Ioanichie sa spuna, catre mantuire.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 742

Id: 10337

Data: Nov 22, 2010

Imagine: