La intersectia strazilor Ştirbei Voda si Berzei din Bucuresti, in spatele unui bloc ce i-a luat locul de odinioara, se afla Biserica 'Sfantul Ştefan' - Cuibul cu Barza din Protoieria I Capitala. Blocul s-a ridicat spre tainuire, nu spre straja, in timpul sistematizarii zonei din anul 1988, cand Dumnezeu a lucrat prin oameni pentru ca biserica sa fie translata mai la sud, salvand-o de la daramare. Despre ultimul lacas de cult translat din Bucuresti a vorbit pentru Ziarul Lumina parintele paroh Daniel Benga.Biserica 'Sfantul Ştefan' - Cuibul cu Barza este atestata de documente incepand cu anul 1766. Jupaneasa Anastasia Cantacuzino spune, in zapisul amintit, ca doneaza o mosie de pamant Mitropoliei Ungrovlahiei la Sarata, in judetul Buzau, pentru ca mitropolia sa scuteasca de bir cei doi preoti ai Bisericii 'Podul de pamant', asa cum se numea la inceput. Se numea asa pentru ca strada care trecea pe acolo era, de fapt, numita 'Podul de pamant' si este actuala Cale a Plevnei.Pr. conf. univ. dr. Daniel Benga, parohul Bisericii 'Sfantul Ştefan' - Cuibul cu Barza, a descoperit si alte marturii privitoare la istoricul lacasului: 'In afara de documente, exista sapaturi arheologice, facute de profesorul Radu Ciuceanu impreuna cu o echipa de arhitecti, in 1986, atunci cand biserica fusese pusa pe lista celor care urmau sa fie demolate. Biserica trebuia sa fie demolata pentru a se face moderna artera Ştirbei Voda, care ducea de la Sala Palatului la Academia Militara si era gandita ca un mare bulevard pentru parade militare. Pentru asta, s-a luat hotararea sa se sistematizeze zona, toate casele sa fie demolate, la fel si bisericile care se aflau in zona. In timpul sapaturilor arheologice, profesorul Radu Ciuceanu a descoperit niste lucruri inedite, pe care mi le-a marturisit de curand. El nu a avut curajul atunci sa le publice, iar interesul comunistilor nu era sa dea relevanta istorica monumentelor, pentru a le putea darama mai usor. Conform marturiei profesorului, inaintea bisericii actuale din piatra au fost inca doua biserici, din lemn, lucru observat arheologic pe fundatiile vechi. A fost o prima fundatie de pietre de rau, pe aceste pietre gasindu-se un praf unitar de cenusa. Ceea ce inseamna ca prima biserica a fost distrusa prin incendiu si era din lemn, datata de arheologi pe la 1580-1590. O a doua biserica a fost ridicata pe un contur mai mic si s-au gasit mormane de lemn necalcinate in pamant, ceea ce inseamna ca aceasta biserica a fost distrusa prin prabusire. In anul 1760, Anastasia Cantacuzino si sotul ei, Şerban, rectitoresc biserica. Zapisul nu spune ca ar fi fost din piatra, dar Cantacuzinii nu ridicau biserici din lemn, ceea ce au construit a fost temeinic. Prima marturie clara a bisericii de zid este din anul 1810, intr-o catagrafie a Bucurestilor'. Ultimii mari ctitori ai bisericii fac parte din familia Donestilor: Dona Clucerul si sotia sa, Zamfira, rectitoresc biserica. Exista o piatra funerara in biserica sub care se odihnesc osemintele lor. 1830 este anul mortii lor, inscris pe aceasta piatra. Ulterior, s-au intreprins numeroase actiuni de restaurare si refacere, in special dupa cutremurele din 1940 si 1977.'N-au salvat-o oamenii, ci Dumnezeu Insusi a salvat-o!'In anul 1986 deja se punea problema daramarii bisericii. Incepe, astfel, o noua perioada a parohiei, istoria translarii: 'Biserica a fost pusa pe lista obiectivelor ce urmau a fi demolate. Pana astazi, nu se stie cine au fost cei care au salvat biserica, in cele din urma. As indrazni sa spun ca n-au salvat-o oamenii, ci Dumnezeu Insusi a salvat-o. Daca oamenii puteau salva, ar fi salvat si alte biserici. Oamenii care au jucat un rol important in salvarea bisericii au fost preotul din acea vreme, parintele Vasile Axinia, ing. Eugen Iordachescu, cel care a facut mutarea bisericii, si, bineinteles, alti arhitecti. Solutia de mutare a bisericii a fost acceptata, in cele din urma, de Nicolae Ceausescu, dupa ce arhitectii de la Institutul Proiect Bucuresti au prezentat un plan, aratandu-i ca biserica nu se va putea vedea de nicaieri. S-a ridicat un bloc pe fostul loc al bisericii, la intersectia strazilor Berzei cu Ştirbei Voda, iar biserica a fost mutata dupa blocul construit in semicerc, cu doua intranduri, astfel incat lacasul de cult sa nu se vada de nicaieri. Asa a ramas pana astazi, multime de oameni trec pe langa biserica noastra fara sa stie ca se afla in spatele blocului. Biserica a fost translata in data de 22 februarie 1988, dupa multiple pregatiri. S-a sapat imprejur, toate obiectele au fost scoase din biserica si duse in casa parohiala aflata pe o alta strada, iar din 1987 pana in 1990 nu s-a mai slujit. Biserica a avut si cinci imobile aflate in zona, insa toate au fost daramate la sistematizare. Mutarea s-a facut 16 metri spre sud, patriarhul Teoctist a fost prezent de mai multe ori pe santier la lucrarile de pregatire pentru translare, iar in ziua translarii a stat mai multa vreme acolo. Se pastreaza fotografii in care i se observa un chip foarte amarat, pentru ca era greu, ca intaistatator de Biserica, sa vezi prin ce trebuie sa treaca lacasurile de cult. Translarea a reusit in 1988, iar pe 21 noiembrie 1990 biserica a fost resfintita de episcopul-vicar Roman Ialomiteanul', aminteste parintele paroh.Restaurarea a durat unsprezece aniIn ianuarie 1991 a fost numit preot paroh parintele Nicolae Stoleru, profesor de teologie, care a reusit sa inconjoare cu un gard biserica, asigurand un perimetru de protectie. In acest perimetru a fost amenajata de curand o gradina a Sfantului Arhidiacon Ştefan: 'Este realizata de un peisagist si rememoreaza spatiul eclesial in gradina, cu un concept duhovnicesc: spatiu de curatire de patimi, de comuniune, de meditatie. Se intra in dreptul pridvorului in gradina, se merge pe o alee de piatra, pentru ca Sfantul Ştefan de pietre a fost omorat, se trece pe sub salcii plangatoare, care ii plang martiriul si se iese in sanul bisericii, aproape de Sfantul Altar, simbol al apropierii de Dumnezeu'. Parintele Daniel Benga a fost numit preot la Biserica 'Sfantul Ştefan' - Cuibul cu Barza in anul 2001: 'Desi biserica fusese restaurata, anii trecusera si se deteriorase. In principiu, trebuia sa incepem restaurarea, insa conditiile au fost deosebit de grele. Am inceput o munca extraordinara cu Consiliul parohial, niste oameni pe care doar Dumnezeu ni i-a trimis! In mod substantial ne-a ajutat Primaria sectorului I Bucuresti prin Consiliul local, in special domnul primar Andrei Chiliman si domnul consilier Robert Grigorescu. Restaurarile facute sunt multiple. In exterior a fost restaurat totul: acoperis, turle, tencuieli, geamuri. In interior s-a refacut integral pictura, s-au restaurat iconostasul, usa de la intrare, piatra de mormant a ctitorilor si s-au refacut toate sistemele: electric, termic, audio, monitorizare, aer conditionat. Sfantul Altar a fost impodobit cu mobilier: jilt arhieresc, sintron, proscomidiar. Apoi am refacut arhiva parohiala, organizata in dosare asezate in dulapuri noi. Imprejurul bisericii a fost pavimentat, iar pe biserica, in exterior, s-au montat cinci medalioane din mozaic de Murano'.Monografia unei biserici vechi de 250 de aniResfintirea acestei biserici va avea loc duminica, 21 octombrie. 'Slujba de resfintire va fi savarsita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Pentru noi este o bucurie prezenta Preafericirii Sale in mijlocul enoriasilor parohiei, este o recunoastere a unei munci de peste 10 ani, pe care, impreuna cu credinciosii, am depus-o. Dorim ca in ziua sfintirii sa lansam si monografia bisericii, pentru ca era, din nefericire, una dintre putinele biserici din Bucuresti care nu aveau o monografie istorica. Inedit este ca nu privim doar istoria zidurilor, ci incercam sa scriem istoria acestei parohii in sensul de comunitate a credinciosilor. Am relatat sirul preotilor care au slujit aici, casele pe care parohia le-a avut, dar si cat de mare era comunitatea, ce fel de oameni au trait aici, asistenta sociala a parohienilor. In cercetarile pe care le-am intreprins in ultimii sapte ani am reusit sa refacem lista preotilor din secolul al XVIII-lea pana astazi, aproape in totalitate, din felurite documente: catagrafii, anuare, marturii, arhiva parohiala, bineinteles, cu unele lacune. Aproximativ 20 de preoti au fost descoperiti cu numele. Credem ca este o restituire importanta a istoriei de peste 250 de ani a unui lacas de cult, ultima biserica translata in timpul dictaturii comuniste', a incheiat parintele paroh Daniel Benga.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 712

Id: 25219

Data: Oct 18, 2012

Imagine: