La inceput de primavara, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Buna Vestire, numita in troparul ei 'Inceput al mantuirii' si 'aratarea tainei celei din veci ascunse'. Taina din veci ascunsa este taina intruparii Fiului lui Dumnezeu in pantecele Fecioarei, dar este in acelasi timp si taina voii lui Dumnezeu, necunoscuta de oameni. Sfintii Parinti au aratat ca ascultarea si cunoasterea voii lui Dumnezeu reprezinta scopul intregii vieti ascetice a monahilor si mirenilor.Sinaxarul praznicului Bunei Vestiri spune ca Dumnezeu, care poarta de grija neamului omenesc ca un Parinte plin de dragoste, vazand faptura mainilor Lui inrobita si chinuita de diavol si impinsa catre patimile cele mai de jos, a trimis pe Fiul Sau cel Unul Nascut ca sa mantuiasca neamul omenesc din mainile diavolului. A voit ca acest lucru sa ramana ascuns de diavol si l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil la Sfanta Fecioara. Acesta i-a grait: 'Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!', si i-a descoperit taina zamislirii Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei fecioresc. Aceea l-a intrebat: 'Cum va fi mie aceasta?' Şi el a zis: 'Duhul Sfant va veni asupra ta, si puterea celui Preainalt te va umbri'. Iar Fecioara Maria a zis: 'Iata roaba Domnului, Fie mie dupa cuvantul Tau'. Şi indata cu cuvantul arhanghelului si al ei, s-a zamislit in preacuratul ei pantece Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu.Dumnezeu a vrut vindecarea si mantuirea neamului omenescSfintii Parinti au vazut in ascultarea Fecioarei Maria de vointa lui Dumnezeu si incuviintarea 'Fie mie dupa cuvantul Tau' punctul de cotitura al istoriei umane. Momentul in care neamul omenesc s-a ridicat, prin cel mai sfant reprezentant al lui, Fecioara Maria, din pacat si din neascultare. Parintii spun ca 'obiceiul Scripturii este sa se faca o afirmare simpla, fara prea multa iscodire, despre cele greu de inteles', si intr-adevar din Evanghelia Bunei Vestiri se intelege esentialul. Dumnezeu a vrut vindecarea si mantuirea neamului omenesc, iar Fecioara Maria s-a facut ascultatoare vointei lui Dumnezeu. Voia Nascatoarei de Dumnezeu s-a supus desavarsit voii lui Dumnezeu. Sfintii Grigorie Palama si Teofan al Niceei au vazut in smerenia Fecioarei Maria, in starea ei de nepatimire si in supunerea fata de voia lui Dumnezeu o intrupare desavarsita a idealurilor monahilor si ascetilor care se nevoiau in diferite chipuri si indeosebi cu rugaciunea inimii. Ei au spus ca Fecioara Maria este premergatoarea isihastilor, a calugarilor care cautau linistirea sufletului si biruirea patimilor, iar unii autori au vorbit chiar de o viata isihasta a Nascatoarei de Dumnezeu. Parintii Bisericii spun ca Maica Domnului ar fi locuit de la varsta de 6 ani pana la momentul Bunei Vestiri in Sfanta Sfintelor a Templului din Ierusalim, unde a fost hranita de ingeri si prin lucrarea harului a fost curatita treptat de toate urmarile patimitoare ale pacatului stramosesc. Sfantul Teofan al Niceei spune ca Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai inainte ca Dumnezeu sa se uneasca cu ea, adica mai inainte de momentul zamislirii Fiului lui Dumnezeu. Şi Sfantul Grigorie Palama acorda o importanta atat de mare Maicii Domnului, incat spune ca orice har care este impartasit Bisericii de catre Dumnezeu nu este despartit de Maica Domnului, si ca ea este comantuitoarea neamului omenesc alaturi de Dumnezeu.Maica Domnului este modelul ascultarii de DumnezeuSfantul Dimitrie, mitropolitul Rostovului, vede mantuirea neamului omenesc prin aceste doua momente: vointa lui Dumnezeu ca omul sa fie ridicat si incuviintarea omului ca el sa fie ridicat de Dumnezeu. Mitropolitul mai arata ca modelul Bunei Vestiri, in care Dumnezeu binevoieste, iar Fecioara Maria isi manifesta vointa in acord cu vrerea lui Dumnezeu este aplicabil vietii fiecarui credincios. 'Intru Buna Vestirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, intruparea Cuvantului lui Dumnezeu s-a facut cu bunavoirea lui Dumnezeu Tatal si prin umbrirea si lucrarea Sfantului Duh si cu impreunavointa Cuvantului. Intru Buna Vestire, vointa Preacuratei Fecioare a fost impreunata cu vointa Domnului, ca a raspuns ingerului: 'Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!'', spune sfantul mitropolit. Tot el mai arata ca omul are doua posibilitati: ascultarea si neascultarea. Neascultarea de Dumnezeu il face pe om nelucrator si mort, nelucrator chiar si pentru propria mantuire. Ascultarea il face viu. 'Sufletul, pana nu se desparte de Dumnezeu prin pacate, este viu si lucrator, dar cum se smulge de la Dumnezeu, prin caderea in pacate, indata se face mort si nelucrator', completeaza mitropolitul.Trupul cel viu poarta intru el pe sufletul cel mortMiza sfintilor nevoitori a fost tocmai cunoasterea voii lui Dumnezeu si lepadarea de voia proprie, iar in acest demers ascetic, numele Fecioarei Maria este invocat neincetat pentru ca este izvor de putere pentru cei smeriti si ascultatori. Sfantul Calist Patriarhul spune si el ca prin ascultarea de voia lui Dumnezeu si golirea de sine omul este viu. Sfantul deplange situatia oamenilor, caci foarte putini se intereseaza sa isi tina sufletul viu. Fiind nepasatori fata de cele sfinte, fata de porunci si de lucrarea duhovniceasca, au sufletul mort. Desi sunt vii cu trupul, sunt morti cu sufletul. Pe acestia ii aseamana cu mormintele varuite, care sunt frumoase in exterior, dar pline de stricaciune inlauntrul lor. 'Multi au sufletul mort in trupul viu, ca si cum ar fi ingropati in mormant. Mormant trupul, mort sufletul, mormantul umbla, chiar sufletul dintr-insul este neinsufletit, adica fara Dumnezeu, pe Dumnezeu neavandu-l intr-insul, ca trupul cel viu poarta intru el pe sufletul cel mort', spune Calist Patriarhul. Sfintii indeamna pe om sa cugete la Nascatoarea de Dumnezeu, ca ea este nedespartita de Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. In acest chip mintea omului trebuie sa aiba tot timpul pe Hristos. Cugetul sa mediteze la Hristos, iar inima sa cheme neincetat in rugaciune numele Lui dumnezeiesc: 'Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma!' Sfantul Teolipt al Filadelfiei spune ca sufletul fara Hristos nu numai ca nu mai viaza, dar este sfasiat permanent de patimile cele mai intunecate, tras in abisul negru si fara fund al pacatelor. 'Apusul soarelui aduce noaptea. Retragerea lui Hristos din suflet aduce intunericul patimilor si fiarele cele nevazute il sfasie. Cand rasare soarele, fiarele se strang in ascunzisurile lor. Rasare Hristos pe cerul cugetului care se roaga, si toata alipirea lumeasca se departeaza si dragostea de trup dispare. Iar mintea porneste la lucrul ei, adica la meditarea celor dumnezeiesti pana seara', spune episcopul Filadelfiei. Sfantul Isaac Sirul spune ca nu trebuie sa cautam departe pentru a iesi din pacate si a ne inalta, caci Hristos este prezent prin Botez in locul cel mai tainic al omului, in inima sa. 'Sarguieste-te sa intri in camara ta cea dinlauntru si vei vedea camara cereasca. Caci una sunt aceea si aceasta, si prin o singura intrare le vei vedea pe amandoua. Scara Imparatiei aceleia este ascunsa inauntrul tau, adica in sufletul tau. Scufunda-te deci in tine ca sa iesi din pacat si vei afla acolo trepte pe care vei putea sa urci', arata Isaac Sirul.Veacul inselator si urma in zapadaSufletul este distrat de la lucrarea si telul lui de veacul inselator si trecator, de inertia lumii si de spectacolul ei. Sfintii arata ca veacul trecator este o ispita puternica pentru om, pe care putini reusesc sa o biruie. Ocupatiile si bucuriile lumesti asfixiaza viata duhovniceasca. Adesea parintii deplang si pe monahii care au fost sedusi de lume, care s-au risipit in multimea grijilor lumesti, chiar pentru un timp scurt. 'Şi asa viata monahului trece fara de folos in ocupatii lumesti, care isi sapa amintirea lor in cugetare, precum picioarele omului urma in zapada care o calca', spune Sfantul Teolipt. Chiar si lucrurile aparent inofensive pot fi vatamatoare, prin urmele care le lasa in mintea omului, urme care ii reamintesc la rugaciune sau in timpul unei lucrari duhovnicesti de ce are de facut, ca trebuie sa plece in alt loc, sau sa vorbeasca cu cutare persoana. Sfantul Teolipt adauga totusi pe un ton optimist ca nu numai calugarii, dar si cei din lume se pot vindeca de veacul trecator. 'Urma picioarelor in zapada se sterge cand rasare soarele sau dispare cand se revarsa apa. Iar amintirile sapate in cuget de aplecarea si de faptele iubirii de placere sunt sterse de Hristos, care rasare in inima prin rugaciune, si de ploaia lacrimilor din umilinta'. ( Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 24 martie 2012, semnat de Marius Nedelcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 753

Id: 29441

Data: Mar 25, 2013

Imagine: