La _Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxa_ aPatriarhiei Romane a aparut, cu binecuvantarea PreafericituluiParinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, lucrarea_Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, OcrotitorulBucurestilor_, in noua colectie de Acatiste si Vieti deSfinti , dupa cum informeaza Dragos Vladescu, Secretar generalEditurile Patriarhiei Romane.Sfantul Cuvios Parinte Dimitrie cel Nou a trait pe vremeabine-credincioșilor imparati romano-bulgari (secolele XII-XIV),intr-un sat mic numit Basarabov sau Basarabi, așezat pe apa Lomului.S-a nascut din parinti saraci, dar buni creștini dreptmaritori. Inca din copilarie, Sfantul nu s-a deprins la invataturiinalte, nici la meșteșuguri stralucite, nici la maiestritenegutatorii, ori la desfatarile copilarești și la alte placericu care se indeletnicesc tinerii cei iubitori de lume și de cele alelumii, ci s-a indeletnicit cu meșteșugul meșteșugurilor: lucrareafaptelor bune, a smereniei și a rugaciunii, ca și Avraam, Isaac șiIacov; deoarece prin astfel de virtuti cu inlesnire seinvrednicește omul a vorbi cu Dumnezeu și degraba seimprietenește cu El, facandu-se bineplacut Lui. Dintru inceput, fericitul se indeletnicea, cu luare aminte șiosardie, cu pașunatul vitelor satului sau, precum odinioara Iacovpaștea turmele lui Laban. Dupa ce cu sarguinta și cu nevointas-a ostenit destula vreme in aceasta smerita ascultare, pe toatecele ale lumii ca pe un nimic socotindu-le, s-a retras intr-opeștera pe apa Lomului in sus, unde era o manastire. Aici aprimit schima monahala, fugind de rudenii, prieteni și cunoscuti. Apoi, prin viata cea cu totul imbunatatita, izbavindu-se deorice ispita, a inceput, ca un viteaz ostaș al lui Hristos, saalerge spre luptele cele mai anevoioase și duhovnicești: post aspru,priveghere și rugaciune de toata noaptea, sporind acestea cusmerita cugetare intru frica lui Dumnezeu, lucrari care i-au adusmasura intregii intelepciuni, din care se naște curatia vietiiși podoaba faptelor monahicești. Ca, de n-ar fi fost intru acestchip, nu s-ar fi invrednicit sa fie și dupa moarte nestricaciosși, de nu și-ar fi agonisit prin lucrarea faptelor bune harulSfantului Duh, in puterea caruia trupul sau și pana acum sepastreaza intreg și inmiresmat, n-ar fi savarsit atateaminuni, despre care vom vorbi mai jos. Dupa ce s-a facut desavarșit intru toate faptele bune, ajunganda fi _barbat desavarșit, la masura varstei deplinatatiilui Hristos_ (_Efeseni_ 4, 13), și, pe cand a mai vietui intrup i se parea o adevarata paguba, iar a zbura spre veșnicelelocașuri – o nepretuita dobanda, Dumnezeu, pe Care-L iubea șipe Care-L dorise, a hotarat sa-l mute din cele de aici . Șiiata ca, din tainica descoperire dumnezeiasca, mai dinaintecunoscandu-și sfarșitul și, culcandu-se intre doua pietre marice se aflau acolo, aproape de peștera, tocmai pe tarmul Lomului,și-a dat stralucitul sau suflet in mana lui Dumnezeu, iar multtruditul lui trup multa vreme a ramas nevatamat intre acele douapietre. Odata, s-a revarsat apa Lomului, incat prabușea copacii de petarmuri, surpa podurile și aducea cu ea bolovani mari. Atunci s-ausurpat lespezile care acopereau trupul sfintit al Cuviosului Dimitriecel Nou și moaștele au cazut in apa, ramanand vremeindelungata acolo, ca o nepretuita comoara duhovniceasca. Apoi s-a aratat Cuviosul, in vis, unei copile, care era chinuita deduh necurat, aratandu-i locul și zicandu-i: Eu te voi vindeca,daca parintii tai ma vor scoate din apa! Dimineata, copila aspus parintilor visul pe care la avut. Atunci, adunandu-se preotiși oameni multi, s-au dus toti la locul descoperit copilei in vis,unde adeseori se ivea o lumina, care se socotea de cei de rand a fisemn ca acolo era o comoara. Cautand cu de-amanuntul, au aflatsfintele lui moaște in prundiș, dupa cum se aratase copilei,le-au scos intregi, stralucind ca aurul, și le-au dus in satulBasarabov. Vestea despre aflarea cinstitelor moaște a strabatut toateimprejurimile și a ajuns și la urechile domnitorului ȚariiRomanești. Acesta indata a trimis preoti și boieri, ca saaduca in tara noastra moaștele Sfantului Cuvios Dimitrie.Mergand trimișii domnești in satul Basarabov, au luat moașteleCuviosului și au pornit catre Țara Romaneasca. Insa, ajungandcu acestea pana la un sat ce se numea Ruse, aproape de o fantana,au lasat sfintele moaște, de vreme ce – prin dumnezeiasca minune– n-au putut sa le duca mai departe. Iar preotii și boierii,vazand aceasta și nedumirindu-se ce vor face, s-au sfatuit sainjuge doua juninci tinere la carul in care se aflau moașteleSfantului și sa le lase sa mearga incotro vor vrea, socotind –cu dreptate – ca aceasta va fi voia Cuviosului. Și – o, minune!– junincile sau intors indata cu moaștele Sfantului inapoi laBasarabov, oprindu-se in mijlocul satului. Drept aceea, preotii șiboierii s-au intors fara nicio isprava și au spus domnitoruluitoate cele ce au vazut. Atunci domnitorul Țarii Romanești atrimis din nou boieri cu bani și au facut o biserica in numeleCuviosului Dimitrie, acolo unde sa oprit Sfantul. Multe minuni a savarșit celor care au nazuit cu credinta catreel. Despre acestea noi vom istorisi cateva dintre cele ce sauinsemnat de martori ai acestora demni de crezare. Astfel, doua femei surori, anume Aspra și Ecaterina din Cernavoda,au facut o biserica preafrumoasa, punandu-i hramul AdormireaPreasfintei Nascatoare de Dumnezeu, și s-au sfatuit intre ele cumar putea sa ia vreo particica din moaștele Sfantului Dimitrie, casa o aduca in biserica lor; intrucat a le lua cu totul socoteauca nu va vrea Sfantul, precum a și fost. Deci, venind cu smerenieși cu evlavie și inchinandu-se Sfantului, au luat in taina omica particica din moaștele lui și, vrand sa se duca cucarutele lor, caii nicidecum n-au putut a se mișca din locul acela,deși vizitii ii bateau mereu. Atunci, coborand din carute, culacrimi au alergat și au cazut la moaștele Sfantului și, punandparticica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greșeala; și așa,izbavindu-se de nevazuta oprire, sau dus cu pace in satul lor. Alta data, a venit Parintele Mitropolit al Tarnovei, anumeNichifor, cu soborul lui, ca sa se inchine cinstitelor moaște aleSfantului Dimitrie. Și, inchinandu-se mai intai Mitropolitul șisarutand sfintele moaște, s-a departat putin și a șezut pe unscaun; dupa aceea, mergand pe rand toti ceilalti din sobor șisarutand sfintele moaște, un oarecare monah, anume Lavrentie, invremea sarutarii, incercand sa rupa cu gura o mica particicadin moaștele Sfantului, a ramas cu gura deschisa; și toti,privind spre el și vazandu-l cu gura deschisa, nu pricepeau ce apatimit, iar Mitropolitul i-a poruncit sa se dea la o parte, ca sase inchine și ceilalti. Dar el, fiind mut și fara glas, de-abias-a departat putin de la racla Sfantului. Dupa ce au ieșit toti,a cazut cu lacrimi la moaștele Sfantului, cerandu-și iertare, șiastfel i s-a dezlegat limba și a grait ca mai inainte. A mers apoicu Mitropolitul la cel care-i gazduia și i-a spus toate cele ce apatimit. Iar el a zis: O! Pacatosule, cum n-ai socotit, cade-ar fi fost sa se imparta sfintele moaște la toti care vin sase inchine lor, pana acum n-ar mai fi ramas nimic. Deci, de acumpocaiește-te, ca ai greșit lui Dumnezeu și Sfantului . Un iubitor de Dumnezeu, Episcop al Preslavului, anume Ioanichie,cazand intr-o boala foarte grea, era purtat de patru inși și,neputand a se vindeca, l-au dus in biserica SfantuluiDimitrie . Acolo l-au pus jos cu așternutul lui și, slujindu-seSfanta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a ridicat sanatos și umblape picioarele sale, laudand pe Sfantul și multumindu-i. Intre anii 1769 și 1774, fiind razboi intre imparatia Rusieiși Poarta Otomana și cuprinzand rușii tarile noastreromanești, generalul Petru Saltikov a trecut Dunarea și, pornindrazboi asupra Rusciucului, a ocupat și cateva sate de pesteDunare, intre care și satul Basarabov, unde se aflau moașteleSfantului, pe care, luandu-le, voia sa le trimita in Rusia. Uncreștin dreptcredincios, anume Hagi Dimitrie, aflandu-se intr-aceavreme langa general, a cazut inaintea lui cu rugaminte, ca sa nuinstraineze sfintele moaște, ci sa le daruiasca tarii noastre,pentru prazile și jafurile pe care le-a patimit din pricinarazboiului și s-o mangaie cu acest dar. Induplecandu-se,generalul a daruit sfintele moaște Țarii Romanești. In anul 1774, pe timpul Mitropolitului Grigorie al II-lea al ȚariiRomanești (1760-1787), primindu-le tot poporul cu mare cinste șievlavie, le-a așezat in biserica cea mare a Sfintei Mitropolii aMunteniei. Și indata a simtit poporul ocrotirea și sprijinulSfantului, intrucat nu numai ca a incetat razboiul dintre rușiși turci, ci a contenit și boala ciumei cea infricoșatoare. Șimult ajutor și mare folos caștiga toti cei care cu credinta seinchina la moaștele Sfantului! De atunci și pana astazi auramas in biserica aceasta, chiar daca, in vremurile de prigoanaateista, necredincioșii au dorit sa le scoata afara și sadarame din temelii biserica și resedinta patriarhala. DarSfantul Dimitrie nu a ingaduit aceasta, ci a facut sa cadatirania și a pazit neatinsa biserica cei adapostește cinstitelemoaște. Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste la data de 27octombrie.Lucrarea poate fi achizitionata de la LIBRaRIA CaRtILORBISERICEsTI (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11Iunie), Libraria Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, langabiserica Kretulescu), prin comanda pe internet la [email protected]_, precum și de la pangarelebisericilor si manastirilor din cuprinsul ArhiepiscopieiBucurestilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 682

Id: 25383

Data: Oct 27, 2012

Imagine: