Viata si opera Sfantului Vasile cel Mare, in dezbatere la Ploiesti

Conferinta pastoral-misionara semestriala a adunat joi, 11 iunie, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti, 320 de preoti din cadrul protoieriilor din judetul Prahova. Precedata de slujba Sfintei Liturghii, oficiata de PS Varsanufie Prahoveanul, intalnirea a fost axata pe subiectul comun al conferintelor din acest an: 2009 - Anul comemorativ-omagial al Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, si al celorlalti Sfinti Capadocieni. Din partea Protopopiatului Ploiesti a fost prezentata lucrarea Aspecte liturgice in opera Sfantului Vasile cel Mare, sustinuta de pr. dr. Claudiu Bazavan. Protoieria Campina a fost reprezentata de parintele Marius Darstaru, cu lucrarea Sfantul Vasile cel Mare, dascal al familiei crestine, iar de la Valeni a conferentiat parintele Bogdan Dumitru, referindu-se la Opera ascetica a Arhiepiscopului Cezareei Capadociei. De la Protopopiatul Urlati a vorbit parintele Sergiu Vlad, care a abordat in lucrarea sa latura filantropica a activitatii Sfantului Vasile cel Mare.Lucrarea parintelui Marius Darstaru a abordat aspectele legate de familia crestina prezente in opera Sfantului Vasile cel Mare. Dupa o introducere legata de familia Sfantului Vasile cel Mare si modelul pe care acesta il reprezinta, parintele Darstaru a evidentiat problemele de astazi cu care se confrunta crestinii in familie si solutiile pe care sfantul le-a propus in opera sa. In primul rand, dezvoltarea corecta a copiilor. Prima sarcina a parintilor este de a-i ajuta pe copii sa scape de anarhia instinctelor oarbe si a tendintelor spontane, ca sa devina capabili de a se conduce singuri. O alta sarcina este de a-i ajuta sa se smulga, treptat, din tirania egoismului lor natural si sa devina mai buni. In cadrul familiei, demnitatea si responsabilitatea sotului si a sotiei isi au temeiul in creatia divina a amandurora, avand chip dumnezeiesc, pentru ca Dumnezeu a facut pe om: «dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el; barbat si femeie i-a facut pe ei» (Facere 1, 27), «de aceea cei ce au aceeasi fire au si aceleasi lucrari; iar cei care savarsesc aceeasi fapta, aceia primesc si aceeasi plata». Un copil este, fireste, un mister, o enigma psihologica. El poate sa contrazica si sa dezamageasca cele mai bune nadejdi, poate sa reziste celor mai staruitoare indemnuri parintesti. Sunt, totusi, rare cazurile in care afectiunea parinteasca bine intentionata si manifestata, inima mare, calda a unei mame constiente de sfanta ei misiune si raspundere de educatoare, care are sa dea socoteala lui Dumnezeu de mladita trupului si sufletului ei, sa nu reuseasca a face din copil un om, daca urmareste aceasta ca pe cea mai mare dorinta a vietii ei, ca pe o problema a justitiei ei de mama inaintea societatii, a Bisericii si a lui Dumnezeu, ca pe problema propriei mantuiri.Parintele Darstaru identifica trei aspecte esentiale pastrarii armoniei in familia crestina: Iata doar cateva aspecte edificatoare ce stau la baza unitatii si indisolubilitatii familiei crestine, pe care Sfantul Vasile cel Mare le-a remarcat si subliniat ca indispensabile unei vieti familiale armonioase si pentru realizarea intreitului scop al casatoriei: nasterea de copii sau perpetuarea neamului omenesc; ajutorarea reciproca; ocrotirea moralitatii sau fidelitatii conjugale ca mediu prielnic dezvoltarii si implinirii familiei. In incheiere este subliniat rolul actual pastoral-misionar pe care preotii trebuie sa il desfasoare si impactul pozitiv care este necesar sa fie obtinut. Misiunea pe care o avem noi, in calitate de slujitori, este mare. Biserica trebuie sa constientizeze lumea contemporana ca familia trebuie repusa la locul si demnitatea ei primordiala, unde insusi Dumnezeu a asezat-o ca fundament al societatii umane. Traumele la care este supusa familia in lumea contemporana sunt multiple si violente. Ele atenteaza si submineaza grav tocmai temelia societatii umane, a umanului in structura lui esentiala. Specia umana, daca nu-si va reconsidera atitudinea fata de familie, in cadrul si cu ajutorul careia a reusit sa-si consolideze propria devenire si sa realizeze toate progresele pe plan material si spiritual in decursul atator milenii de existenta, se afla in fata unui colaps ontologic, care-i va fi fatal si care va naufragia voit in abis sau va comite un act de suicid ori genocid universal.Parintele Claudiu Bazavan a prezentat o lucrare legata de rolul Sfantului Vasile cel Mare din punct de vedere liturgic. Bineinteles, acesta este covarsitor, fie si numai din motivul ca discutam despre un autor al unei Sfintei Liturghii. Analizand Anaforaua Euharistica, parintele Bazavan afirma: Continutul anaforalei Sfantului Vasile cel Mare impresioneaza prin profunzimea teologica. Prima sectiune a anaforalei (Rugaciunea Teologica) este una doxologica, de lauda a lui Dumnezeu cel Unul in Sfanta Treime si a iconomiei Sale in lume, care se incheie prin vesnicul imn adus de ingeri nemarginitei slave a lui Dumnezeu. Cea de a doua sectiune (Rugaciunea Hristologica) este dedicata multumirii pentru intreaga iconomie mantuitoare, care culmineaza cu amintirea instituirii Sfintei Euharistii la Cina cea de Taina. Ultima sectiune este cea de cerere, incepand cu epicleza si continuand cu dipticele. De remarcat ca fiecare dintre cele trei sectiuni este consacrata Uneia dintre Persoanele Sfintei Treimi, iar anaforaua, in ansamblu, se adreseaza Tatalui. In prima parte predomina Persoana Tatalui, a doua parte coincide cu multumirea pentru iconomia mantuirii implinita de Mantuitorul Iisus Hristos, iar in a treia parte a anaforalei prevaleaza lucrarea sfintitoare a Sfantului Duh, invocat ca sa transforme Sfintele Daruri spre implinirea eshatologica a noului Israel. Cele Trei Persoane Divine nu sunt separate Una de Cealalta: Tatal binevoieste, Fiul Se jertfeste, iar Duhul sfinteste. Parintele Bazavan subliniaza si felul in care Sfantul Vasile a imbogatit cultul: nu inovand, ci imbogatind cultura teologica a credinciosilor: Sfantul Vasile cel Mare nu a urmarit neaparat ornarea cultului din vremea sa, ci in primul rand cultivarea teologica si propasirea duhovniceasca a crestinilor. Iata, de pilda, cum explica motivul pentru care imparatul David s-a folosit in cult de instrumentul muzical numit «psaltire» si nu de altul: «Profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca, din toate instrumentele muzicale, numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partea de sus. La chitara si la lira arama rasuna dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltirea insa are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne coboram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socotesc insa ca profetul, prin constructia acestui instrument muzical, ne-a aratat, in chip adanc si intelept, si ca oamenii care au sufletele bine constituite si armonioase se urca usor la cele de sus».Parintele Marius Bogdan Dumitru a evidentiat influenta Sfantului Vasile cel Mare in mediul monahal. Discutand aspectul retragerii din lume, parintele Bogdan precizeaza: Retragerea pe care o realizeaza monahii nu se datoreaza dispretuirii vietii de familie sau unei atitudini mizantrope si antisociale, ci este, simultan, expresia dorului dupa Dumnezeu si a constientizarii faptului ca implinirea acestui dor nu este cu putinta in mijlocul pricinilor de pacatuire pe care le ofera lumea. «Am parasit viata de oras - ii scrie el prietenului sau Grigorie - pentru ca am socotit-o prilej pentru tot felul de rautati» (Epistola 2, 1). In plus, sufletul, privind multimea pacatosilor din lume, nu gaseste timp sa-si observe pacatele proprii si sa se zdrobeasca prin cainta pentru ele, ci, comparandu-se cu altii mai rai, isi face chiar o inchipuire de virtute (Regulile Mari, Intrebarea 6, Raspuns II). Simpla retragere fizica nu este insa suficienta, pentru ca monahul trebuie sa curete partea dinauntru a blidului. Despartirea de lume nu inseamna pur si simplu plecare trupeasca din mijlocul ei, ci rupere sufleteasca de poftele ei, incat sa nu simti dorul de a trai in oras, de a avea casa, avere, prieteni, proprietate personala, mijloace proprii de trai, pofta de a face comert, de a aparea la intruniri publice... (Epistola 2, 2).Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 956

Id: 1611

Data: Jun 13, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).