Patria este sanctuarul national al prezentei noastre neîntrerupte pe aceste plaiuri care sunt ale noastre din veci si pentru de-a pururi. Daca alte „neamuri“ au venit si s-au salasluit în acest spatiu, în curs de secole, noi n-am venit: suntem de-aici! Patria este o fiinta vie, care are o istorie desfasurata pe pamântul strabun. Sufletul acesteia este poporul caruia îi apartinem si care are certitudinea dainuirii noastre neclintite la aceasta rascruce de lumi. „Toti românii dintr-o fântâna au izvorât si cura“, spunea Constantin Cantacuzino. Noi ne-am simtit una în toate, si legaturi neîntrerupte ne-au tinut în aceasta unitate de constiinta româneasca.Întreaga noastra istorie es­te strabatuta ca un fir rosu de doua carac­te­­ristici principale: con­tinuitatea de vietuire pe te­ri­­toriul fostei Dacii si unitatea de limba, cultura, traditii si cre­­dinta. Desi despartite vea­curi în sir prin hotare politice ne­fi­resti, cele trei tari ro­mâ­nesti me­dievale au ramas într-o strân­sa comuniune etnica si bi­se­riceasca. Carpatii n-au fost ni­ciodata zid despartitor între frati, ci, precum spunea Octa­vi­an Goga, ei au fost „coloana ver­tebrala“ a pamântului ro­mâ­nesc. Cele trei provincii, la ca­re se adauga si Dobrogea, au fost u­nite printr-un sir ne­sfâr­sit de re­latii economice, po­li­ti­ce, cul­tu­­rale si mai ales bise­ri­cesti.Datorita acestor legaturi fra­testi, prima unire româ­neas­ca înfaptuita de Mihai Viteazul a­pare ca un act întru totul fi­resc. Unind, la 1600, pentru scur­ta durata, pe români sub un singur sceptru, marele voie­vod se intitula „din mila lui Dum­nezeu, Domn al Ţarii Ro­mâ­nesti, al Ardealului si a toa­ta Ţara Moldovei“. Unirea rea­li­­zata de el a strabatut cu­ge­te­le tuturor românilor, veacuri de-a rândul, întarind constiinta o­ri­ginii comune. De acum îna­in­te, constiinta unitatii apare ca o adevarata doctrina poli­ti­ca în scrierile marilor cronicari si istorici precum: Grigore Ure­che, Dimitrie Cantemir, Miron Cos­tin, Constantin Cantacu­zi­no, Samuil Micu, Gheorghe Şin­cai, Petru Maior, Ion Budai De­leanu, episcopul Chesarie al Râm­nicului si atâtia altii.De pilda, Dimitrie Cante­mir, învatatul domn mol­do­vean, în Hronicul sau, scria, prin­tre altele, ca românii care au fost „din descalecatul de la Tra­ian, de-atunci într-însa (în Da­cia) asezându-sa, într-a­ce­easi si pâna acum necontenit la­cuiesc“. Iar daca vrem sa ci­tam un teolog care a ridicat a­ceas­ta problema, gândul ni se îndreapta spre vrednicul mitro­po­­lit Varlaam al Moldovei, care a dat la lumina Cazania sa în a­nul 1643, tiparita, precum el în­susi spune în a ei Prefata, pen­tru „toata semintia ro­mâ­neas­ca“. Prin osârdia sfântului mi­tropolit Simion Ştefan al Bal­gradului a aparut, la Alba Iu­lia, în 1648, Noul Testament, în a­ carui Predoslovie se pune pro­blema unitatii limbii si a poporului român.Sosise timpul sa se alcatuiasca „o singura domnie“Circulatia cartilor bisericesti din­tr-o parte în cealalta a Car­pa­tilor, precum si circulatia das­calilor, a zugravilor de bise­rici, a calugarilor, preotilor si ie­rarhilor au contribuit, în e­ga­la masura, la întarirea con­sti­in­tei unitatii de neam. Mis­ca­ri­le demografice interromânesti, foar­te puternice, mai ales în vea­cul al XVIII-lea, când asu­pri­rea nationala si confesionala a atins punctul maxim, au fost un alt factor care a contribuit la întarirea acestei constiinte.În aceasta epoca, s-a ajuns la înlocuirea termenilor de mol­do­vean, muntean, ardelean cu a­cela de român, la prefacerea trep­tata a termenilor de neam în natiune si a celor de Moldova si Ţara Româneasca în cuvântul comun România. De aceea, Ion Budai Deleanu scria ca „nea­mul românesc face în Da­cia o natiune de frunte“, fiind con­vins ca a sosit timpul sa se al­catuiasca „o singura domnie“ sub numele „România“.Lupta întruchipata de Tu­dor Vladimirescu, care dorea „slo­bozenie din afara si din­la­un­tru“, a fost continuata în 1848, când revolutionarii ro­mâni de pretutindeni aveau do­ruri identice de „unire a între­gu­lui neam românesc“ într-o „Ro­­mânie independenta“. Cei a­proximativ 40.000 de participanti la Marea Adunare de la Blaj se exprimau deschis: „Noi vrem sa ne unim cu tara“, a­ceas­ta dorinta devenind o nece­si­tate istorica pentru destinul poporului român.Marile idealuri proclamate de revolutie au intrat de atunci si mai mult în constiinta mul­ti­mi­lor. La 24 ianuarie 1859 s-a fa­cut un prim pas spre rea­li­za­rea unitatii de stat, prin dubla a­legere a lui Alexandru Ioan Cu­za, care a dus la constituirea sta­tului independent România. De acum, calea spre împlinirile ul­terioare ale istoriei nationale era deschisa viguros si specta­cu­­los. Din acest moment, pri­vi­ri­le tuturor românilor din teri­to­­riile aflate sub dominatia stra­i­na se îndreapta cu în­cre­de­re spre România, cu speranta re­alizarii unitatii statale si po­li­tice depline.„Existenta unui popor nu se discuta, ci se afirma“Aceasta dorinta de unitate sta­tala a românilor a fost do­ve­di­ta si mai convingator în 1877, prin proclamarea independen­tei de stat a României, consfin­ti­ta prin sacrificiile materiale ale românilor de pretutindeni si prin jertfele de sânge ale os­ta­silor români. Cunoscutul „Me­­morandum“, înaintat de ro­mâ­nii transilvaneni Curtii din Vie­na în 1892, a dezvaluit opi­niei publice europene modul de o­primare a românilor. El a con­stituit un nou prilej de ma­ni­­festare a solidaritatii ro­mâ­nesti bazata pe convingerea ca „e­xis­tenta unui popor nu se dis­cu­­ta, ci se afirma“, asa cum spu­nea me­morandistul Ioan Ra­tiu.În august 1916, România a in­trat în Primul Razboi Mon­di­al nu cu gândul de a cuceri teri­to­rii straine, ci din dorinta de în­tregire nationala si statala. As­piratiile poporului spre uni­ta­­te au fost exprimate în decla­ra­tiile politice ale vremii, în pre­sa si în manifestatii publice. La 18 octombrie 1918, un ro­mân citea în Parlamentul din Bu­­dapesta celebra declaratie de autodeterminare, o ade­va­ra­ta decizie prin care natiunea ro­­mâna îsi asuma dreptul de a-si hotarî singura soarta. Timp de câteva saptamâni, Consiliul na­tional a exercitat guvernarea a­supra teritoriilor transil­va­ne­ne locuite de români. În acelasi timp, natiunea româna si-a con­stituit propriile ei organe po­litico-administrative - consi­li­ile nationale locale.Data de 1 decembrie 1918 a fost ziua de încheiere a unui pro­­ces îndelung dorit, a unor lup­­te îndelung purtate, a unor vo­­inte hotarât exprimate, iz­vo­râ­­te din aceeasi inima ce fusese pâ­­na atunci împartita. Aceasta ini­­ma româneasca s-a tot adu­nat si a mers spre tinta, pâna când, odata cu miile de transil­va­­neni înarmati cu „creden­tio­na­le“ de la toti vecinii, a ajuns, la 1 decembrie 1918, la Alba Iu­lia. Ce dreptate avusese la 1542 car­dinalul Georg Marti­nuzzi, când îi scria episcopului de Callosa dâen Sarriŕ, Spania: „Din vechime se framânta tran­sil­vanenii cu gândul sa se des­fa­ca de acest regat al Un­ga­riei si sa traiasca dupa exemplul Mol­dovei si Munteniei, si nu vor în­târzia sa faca pasul a­ces­ta“! Iata ca, la „plinirea vre­mii“, l-au fa­cut cu demnitate si eroism.Unitatea nationala - farul calauzitor al neamului nostruÎn aceasta zi memorabila, cei 1.228 de delegati oficiali au de­cre­tat solemn unirea ro­mâ­ni­lor din Transilvania si Banat cu Ro­mâ­nia. Cei peste 100.000 de par­ti­cipanti, adunati pe câmpul lui Ho­rea, au aprobat, în urale ne­sfâr­site, ca într-un adevarat ple­biscit popular, istorica ho­ta­râ­re a­doptata atunci. La Alba Iu­lia s-a desavârsit procesul regru­pa­rii într-o singura unitate, în­tr-o sin­gura fiinta a ro­mâ­nilor din spa­tiul carpato-da­nu­bi­ano-pontic, spatiu din vremuri imemora­bi­­le al nostru, al c­e­lor nascuti în el. Visul de aur al românilor era sa­vârsit astfel prin lupta eroica a maselor largi populare.„Unitatea României - precum a­rata Ioan Lupas - nu este nici o­pe­ra unui om, nici a unei pro­vin­cii, nici a unei generatii. Ea este re­zultatul luptelor sus­ti­nute vre­me de veacuri de cei mai buni fii ai poporului ro­mân. Unitatea noas­tra natio­na­la a fost cimen­ta­­ta nu numai prin sângele sol­da­tilor nostri, ci si prin jertfele gân­ditorilor si scri­itorilor care, mai ales din se­colul al XV-lea în­coa­c­e, au în­du­rat, pentru ideile lor, te­mn­i­ta si exilul. Ei au fost pro­motorii miscarilor si luptelor ca­re au dus întru sfârsit la a­ceas­ta u­nitate atât de mult vi­sa­ta“. În­tr-adevar, idealul unitatii na­­tionale a fost, de-a lungul vea­cu­rilor, farul calauzitor al nea­mului nostru.Acum, la împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire, ne ple­cam fruntile în fata memoriei ce­lor care au cladit gândul si fap­ta u­nirii, aducându-le prino­sul nostru postum de recu­nos­tin­ta si ve­ne­ratie. Ca urmasi ai ma­rilor fa­u­ritori de tara, noi tre­buie sa le ur­mam exemplul lu­minos, iubind acest pamânt iz­bavit, cân­tân­­du-i farmecul si va­lori­fi­cân­du-i avutiile prin mun­ca înfra­ti­ta. Având convin­ge­­rea ca viata si puterea noas­tra stau în unire, pu­tem fi con­tem­­porani cu cei ca­re au reali­zat acest act epocal din istoria Pa­triei. Astfel, cu fie­ca­re prilej, ca si la acest popas a­ni­versar, ne marturisim vointa ne­­so­va­iel­nica de a fi mereu una, ne­lasându-ne dezbinati de nimeni si nimic, niciodata. (articol publicat în saptamânalul Lumina de Duminica, semnat de† Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 716

Id: 36080

Data: Dec 1, 2013

Imagine: