Telegraful Român de la Sibiu a fost înființat de Sfântul Andrei Șaguna, primul număr apărând la 3 ianuarie 1853. Scopul „foii” era acela de „a împărtăși poporului român din politică, industrie, comerciu și literatură, idei și cunoștințe practice, potrivite cu timpul și măsurate trebuințelor lui”.

Telegraful era, conform părintelui său, „de un caracter religionar, național și politic” , realizat pentru „a lăți știința și cunoștințele solide și folositoare pentru orice cărturar și a apăra interesele Bisericii noastre.”[1]

Ocupația preferată a Sf. Andrei Șaguna

Deși a avut mai mulți redactori, Telegraful a primit întotdeauna direcția editorială dată de Andrei Șaguna, care milita pentru independența politică și religioasă a românilor din Transilvania.

„Conducerea ziarului constituia ocupația preferată a marelui ierarh, mai ales în «decada absolutistă»[2], adeseori corectând șpalturile, și neîngăduind să se tipărească nici un material mai important fără aprobarea sa”.[3]

Primul redactor al ziarului a fost Aaron Florian, istoric român, profesor, membru al Academiei Române. Însă după apariția primelor opt numere acesta a plecat la Viena în calitate de coredactor la Buletinul legilor imperiului, editat de Ministerul Justiției.

De la numărul al nouălea mitropolitul Andrei Șaguna încredințează redacția lui Pavel Vasici, medic și biolog, viitor membru al Academiei Române. „Om de vastă cultură și însuflețit de idei democratice, a folosit periodicul sibian pentru promovarea ideilor înaintate, pentru răspândirea cunoștințelor economice – agricole, și de alt gen, pentru susținerea drepturilor «veșnice și neînstrăinabile» ale românilor transilvăneni.”[4]

Despre doctorul Vasici, istoricul Onisifor Ghibu spune că „s-a dovedit un excelent redactor de ziar, cu toate că pregătirea lui ar putea să ne facă a crede că pentru Biserică ar fi avut mai puțin interes și puțină pricepere. Literaturii bisericești s-a dat sub el, ce e drept, o atențiune nu tocmai mare, dar în schimb fiecare număr singuratic era așa de bine redactat încât putea să mulțămească așteptările oricui (…) Ținea cont de tot ce se scria pe atunci la români și ținea să se facă ecoul gândirilor bune românești de pretutindenea.”[5]

Telegraful după moartea Sf. Andrei

Nicolae Cristea, profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu va continua activitatea la Telegraf după plecarea lui Paul Vasici, dar și după moartea mitropolitului Șaguna, până în 1883.

Cei 18 ani cât a stat Nicolae Cristea în fruntea gazetei au reprezentat cea mai fecundă perioadă din istora Telegrafului Român, care a culminat cu evenimente precum Proclamarea Independenței de Stat a României și războiul pentru independență, cărora le-a dat o atenție deosebită.

Istoricul american Keith Hitchins afirma despre Cristea: „Priceperea cu care a condus redacția într-o perioadă de greutăți sporite pentru naționalități, larghețea, adâncimea gândirii sale social-politice cât și patriotismul cumpătat al articolelor sale de fond îl îndreptățesc să stea alături de George Barițiu, Iacon și Aurel Mureșanu, de Ioan Slavici în istoria scrisului românesc din Transilvania. El și-a dat seama de rolul important pe care putea să-l dețină gazetăria în viața unui popor și a fost convins că menirea de căpetenie a acesteia trebuie să fie aceea de alimenta progresul material și cultural al națiunii.”[6]

Acesta a trecut prin momente grele odată cu pierderea autonomiei Transilvaniei (1867) și a fost silit să demisioneze de către ministrul ungar Kalman Tisza, în urma publicării unui articol critic la adresa lui.

Telegraful în vremea Mitropolitului Ioan Mețianu

Începând cu 1901 începe o nouă perioadă de strălucire a Telegrafului Român, odată cu înscăunarea mitropolitului Ioan Mețianu și cu încredințarea redacției către Teodor V. Păcățian. Acesta nu a urmat studii universitare din cauza situației materiale, dar avut o impresionantă operă istorică și a primit numeroase premii din partea Academiei Române.

A activat la foaia șaguniană până în 1917, trecând prin numeroase evenimente nefaste printre care izbucnirea primului război mondial și a trebuit să acționeze cu tact, pentru a nu pune în pericol apariția ziarului, dar nici să stea fără reacție la necazurile suferite de români, în special din partea autorităților habsburgice.

„În decursul întregii sale activități de ziarist i-au fost intentate șapte «procese de presă», dintre care patru erau pentru articolele scrise în Telegraful Român. Deși a fost condamnat la 18 luni de închisoare, cu amenzi în bani și plata cheltuielilor de judecată, nimic n-a putut să-i clatine demnitatea și patriotismul fierbinte de care era însuflețit.”[7]

Foaie religioasă a Arhiepiscopiei Sibiului

Din 1918 ziarul în discuție devine mai mult „foaie religioasă” a Arhiepiscopiei Sibiului, decât „gazetă politică, industrială și comercială”, caracter ce trece în plan secund.

Sub conducerea redacțională a teologului Dr. George Proca (1920-1933) „se remarcă o sporire considerabilă a articolelor cu caracter teologic și pastoral, a celor de istorie bisericească, a recenziilor la valoroasele lucrări apărute atunci la Sibiu sub îndrumarea Mitropolitului Nicolae Bălan.”[8]

Telegraful sub conducerea Pr. Dumitru Stăniloae

Orientarea Telegrafului Român se schimbă parțial de pe publicul larg pe publicul avizat teologic, pe cler. Iar de la 1 ianuarie 1934 trece sub conducerea directă a marelui teolog Dumitru Stăniloae, rector la Academia Teologică „Andrei Șaguna”.

În această perioadă (1934-1945) ziarul este oglinda perioadei de înflorire teologică la Sibiu începută în vremea mitropolitului Nicolae Bălan. Temele abordate în articolele editoriale ale părintelui Stăniloae erau teologice, precum: ortodoxia, naționalismul ortodox, uniația de la 1700, învățământul religios, ecumenismul și dialogul inter-religios, dar și politice: al doilea războiul mondial și consecințele acestuia, avertismente asupra pericolului instaurării comunismului, sistem incompatibil cu tradiția și practica ortodoxă.

Marele teolog a fost îndepărtat abuziv din toate funcțiile și închis în 1959 la Jilava și Aiud. Din 1945 încep zile grele pentru Telegraful Român, datorită instaurării comunismului și cenzurii politice.

Zile grele: perioada comunistă

Întreaga Biserică și deci și presa religioasă a fost strâmtorată în această perioadă; „în anul centenarului – 1953, fiecare număr din Telegraful Român nu cuprindea mai mult de 3-4 articole cu conţinut religios, restul erau materiale referitoare la lupta pentru pace, la întruniri locale, naţionale şi internaţionale ale partizanilor păcii.

Însuşi întemeietorul Telegrafului Român, mitropolitul Andrei Şaguna a fost ostracizat şi denigrat. Mitropoliţii Ardealului, redactorii care au avut responsabilitatea alcătuirii fiecărui număr s-au străduit totuşi să menţină în existenţă foaia şaguniană şi să transmită prin mijlocirea ei adevărurile credinţei şi apărarea valorilor creştine.

Chiar şi în vremurile de restrişte, când s-a impus ca obligatorie pentru toate publicaţiile o «parte a cezarului», cititorii Telegrafului au putut afla în paginile sale adevărurile credinţei în Dumnezeu şi principiile vieţii morale creştine.

Oricât de supravegheată şi limitată a fost circulaţia acestei publicaţii religioase, din perioada comunistă, totuşi conţinutul ei a reprezentat o contra-misiune incontestabilă la ideologia oficială ateistă.”[9]

În perioada comunistă și după, redactori principali au fost profesori de la Facultatea de Teologie din Sibiu: Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu (aprilie-decembrie 1948), Arhim. Prof. Dr. Nicolae Mladin (decembrie 1948 – iunie 1967), Arhid. Gheorghe Papuc, consilier cultural (1967-1978), Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan (1978 – până azi).

Periodicitatea Telegrafului a fost diferită în toate aceste etape. Astfel, a fost: bisăptămânal între 1853-1857 și 1862-1872, săptămânal între 1858-1861, apoi bilunar între 1873 – până în prezent.[10]

Așadar, Telegraful Român – „ziar național-bisericesc”, așa cum l-a gândit întemeietorul său Andrei Șaguna ajuns la 166 de ani de apariție neîntreruptă, putem spune că reprezintă vocea școlii teologice de la Sibiu, care a avut perioade diferite, perioade de înflorire și perioade grele, dar și-a respectat programul propus de ctitor până astăzi, acesta fiind considerat de către Dumitru Stăniloae secretul dăinuirii:

„Aşa a voit să fie şi aşa a orientat mitropolitul Şaguna ziarul pe care l-a întemeiat: ca « ziar naţional-bisericesc ». Sunt sigur, afirma acelaşi ilustru redactor, că dacă Biserica ar fi întemeiat un ziar acum 500 de ani, după apariţia tiparului (şi i-ar fi fixat acelaşi scop, n.n.), acesta ar fi dăinuit până azi.”[11]

În 2013, la aniversarea a 160 de ani de la apariție, Telegraful Român, publicaţia oficială a Arhiepiscopiei Sibiului a lansat varianta sa online.

Pe site sunt disponibile publicații din 2010-2012 și 2016 în format pdf, dar și articole mai recente în versiunea de blog.

---

Note:

[1] cf. „Corespondența lui Șaguna” în Telegraful Român, octombrie 1905, apud:Onisifor Ghibu Prof. Acad. Dr., Ziaristica bisericească la Români. Studiu istoric,Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1910, p. 19.

[2] Decada absolutistă se referă la perioada 1849-1860 – în plan politic, al conducerii statului şi al controlului aplicat al societăţii, întreaga putere era concentrată în mâna organelor centrale de la Viena, cf. istorie.edu, accesat la data de 03.01.2019.

[3] Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Univ. Dr., „Telegraful român la 125 de ani de la apariție”, în Biserica Ortodoxă Română XCVI/1978,  p. 253.

[4] Mircea Păcurariu, op. cit., p. 254.

[5] Onisifor Ghibu, op.cit. p. 20.

[6] Keith Hitchins, Prof. Dr.,  în Studii privind istoria modernă a Transilvaniei, Cluj 1970, apud: Mircea Păcurariu în op. cit. , p. 255.

[7] Mircea Păcurariu, op. cit., p. 256.

[8] Ibidem, p. 263.

[9] Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Dr., Istoricul Telegrafului Român, în varianta online a publicației, disponibil la Telegraful Român, data accesării: 03.01.2019.

[10] Marina Roman, Lect. Univ. Dr., „Presa religioasă din România interbelică”, înRevista română de istorie a presei, 2011, nr. 2, p. 31.

[11] Dumitru Stăniloae, Pr. Prof. Dr., „Perioadele principale ale Telegrafului Român”, în Telegraful Român, 1983 nr. 13-14, p. 1., apud: Dumitru Abrudan în op. cit.

---

Foto credit: ZL

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 234

Id: 72348

Data: Jan 3, 2021

Imagine: