S-au implinit ieri, 28 octombrie, 1.700 de ani de la disputareaBataliei de la Podul Vulturului, dintre imparatii Constantin celMare si Maxentiu. Despre evenimentul in urma caruia imparatulConstantin s-a apropiat, in chip minunat, de crestinism, a vorbitpentru "Ziarul Lumina" pr. conf. dr. Daniel Benga, de la Facultatea deTeologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul" din Bucuresti, informeaza"Ziarul Lumina".Preacucernice parinte conferentiar, la 28 octombrie 312 avea locBatalia de la Podul Vulturului. Cum a devenit o confruntare armataintre doi imparati un eveniment decisiv pentru crestinism?Evenimentul petrecut inaintea acestei batalii istorice, anumearatarea unui semn pe cer, este unul dintre cele mai importante dinistoria Bisericii, daca avem in vedere urmarile pe care le-a avutpentru viata imparatului Constantin, dar mai ales pentrucrestinism. Faptul ca politica religioasa constantiniana a avut oimportanta capitala pentru istoria ulterioara a crestinismuluieste de netagaduit.Inainte de a prezenta evenimentul legat de Batalia de la PodulVulturului trebuie sa precizam cateva aspecte fundamentale.Constantin s-a nascut din parinti pagani, dar atmosfera dinfamilie a fost una prietenoasa vizavi de crestini. La curtea luiDiocletian in Nicomidia el a trait perioada persecutiilorimpotriva crestinilor, observand arbitrarul acestora. Presupusuledict de toleranta dat in favoarea crestinilor la urcarea pe tronin anul 306, despre care relateaza Lactantiu, este pana azicontroversat, desi nu este exclus ca in unele cazuri noul imparatsa fi asigurat libertate de cult crestinilor.Monede datate in 310 dovedesc ca cel tarziu in acest an Constantina abandonat teologia tetrarhica herculiana, alegandu-l ca zeu peSol Invinctus, zeul soarelui, venerat in toate partile imperiului,in Galia ca Apollo, iar in armata ca Mithra. Acum are loc mutatiade la politeism la monoteismul solar. Imparatul protejat de acestzeu este chemat sa domneasca peste intreg imperiul, iar lavizitarea templului lui Apollo din Galia, lui Constantin i-a fostrevelat si promis acest lucru. In textul panegiricului din 310 esteamintita venerarea lui Sol Invinctus sub chipul lui Apollo de catreConstantin. Este important de retinut ca aceasta comunicare azeului a avut loc tot sub forma unei viziuni.Istoriografia moderna a depasit unilateralitatile produse desupralicitarea aspectelor politice sau a ambitiilor personale ale luiConstantin in politica sa religioasa si a ajuns la recunoastereaunei evolutii religioase a imparatului, in cadrul unei cautarisincere a adevaratului Dumnezeu in cadrul limitelor sicaracteristicilor mentale ale inceputului de secol IV, care poate fiurmarita pe baza propriilor scrisori si a altor izvoare din epoca.Unul dintre cei mai avizati cunoscatori contemporani ai evolutieisi politicii religioase ale lui Constantin, Volkmar Keil, remarca:"Drumul treptat de la zeul soarelui conceput in mod monoteist panala crestinism este o convertire care a durat toata viata,gasindu-si adevaratul sfarsit in Botezul savarsit pe patul demoarte".Aratarea semnului Sfintei Cruci imparatului Constantin estedescrisa diferit de cele doua izvoare istorice ale vremii,relatarile lui Eusebiu de Cezareea si Lactantiu. In ce masuraputem vorbi de o convertire a imparatului dupa evenimentul din 28octombrie 312?Marsul impotriva uzurpatorului Maxentiu din toamna anului 312 esteprimul pas al lui Constantin in realizarea dorintei sale destapanire universala. In preajma acestei batalii a avut locdescoperirea Dumnezeului crestinilor Care l-a ajutat sa castigelupta si pe Care Constantin va incepe sa Il venereze, desiintr-o maniera foarte personala.Eusebiu a redat pe larg acest eveniment in "Vita Constantini", sursafiind imparatul insusi, care ii povestise inainte de moarte ces-a intamplat. Şi anume ca, in ajunul luptei, in urma uneirugaciuni adresate Dumnezeului-tatalui sau, i s-a aratat pe cer,"pe la ceasurile amiezii", semnul biruitor al crucii, alaturi decuvintele: "Intru aceasta vei birui!". Dupa ce a reflectat indelungasupra acestei aparitii miraculoase, fara sa-i gaseasca sensul,imparatului i S-a aratat Hristos la ceas de noapte, poruncindu-isa foloseasca imaginea aparuta pe cer ca semn de ocrotireimpotriva dusmanului. Dupa aceasta, Constantin a poruncit sa seinscrie acel semn pe steagurile de lupta.Constantin fusese un protector al crestinilor din provinciile lui,multi preoti frecventand anturajul acestuia. Cu sigurantaacestia l-au informat despre semnul crucii, ca simbol al victorieiasupra mortii, ca semn apotropaic si protector impotriva fortelorraului. Victoria purtata cu ajutorul acestui semn a fost decisivapentru convertirea lui Constantin la crestinism. Revelatia dedinaintea bataliei de la Pons Milvius din 28 octombrie 312 l-aconvins ca Dumnezeul crestinilor i-a raspuns la rugaciunile luisincere si ca acele "signa" ale cultului lor ii indeplinescdorintele.Panegiricul de la Trier din toamna anului 313 relateaza ca dupaintrarea in Roma imparatul n-a urmat drumul traditional de trimfspre Capitoliu si nici nu a adus jertfa lui Jupiter, cum seobisnuia. Lucrul acesta arata ca imparatul nu a mai dedicatvictoria sa lui Jupiter, ci altui Dumnezeu, ceea ce va conduce treptatla o indepartare a lui Constantin de cultul pagan. Analizamonedelor batute intre 313 si 322 arata ca pe langa SolInvictus apar treptat si insemne crestine, in special monogramacrestina chiar pe coiful imparatului. Unii cercetatori auinterpretat acest lucru ca fiind o dovada a neutralitatii luiConstantin, care pe langa paganism are in vedere sicrestinismul. Dar folosirea monogramei lui Hristos pe coiful imperialnu poate fi inteleasa decat ca o marturisire de credintapersonala a lui Constantin.Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a randuit ca anul 2013sa fie proclamat An omagial al Sfintilor Imparati Constantin siElena, la implinirea a 1.700 de ani de libertate religioasaacordata crestinilor. Ce a insemnat domnia imparatului Constantinpentru Biserica?Putem vorbi de o evolutie a imparatului in ceea ce privesteintelegerea divinitatii, dar si un progres privitor laintelegerea problemelor Bisericii crestine. Cu cateva luniinaintea asa-numitului "Edict de la Milano", dar si in 313 sidupa aceea, imparatul a luat masuri de intrajutorare acrestinilor: libertate exercitarii cultului crestin, retrocedarealacasurilor de cult, sume importante daruite pentru sprijinireabisericilor etc. Acestea constituie acte fara precedent in istoriaBisericii crestine din cadrul Imperiului Roman pana in acea vreme.Convocarile sinodale efectuate pentru rezolvarea tulburarilor dinBiserica provocate de donatisti au constituit modelul urmat apoi incadrul certurilor ariene. Folosirea postei imperiale de catreepiscopi si participarea altor clerici la dezbaterile sinodale auadus contributii majore in cadrul Sinodului de la Niceea din 325,unde Sfantul Atanasie, diacon la vremea aceea, a jucat un rolhotarator in definirea deofiintimii Fiului cu Tatal.Nu in ultimul rand, trebuie remarcata evolutia lui Constantin inintelegerea divinitatii. Dupa ce a abandonat inca din anul 310teologia tetrarhica herculiana, alegandu-l ca zeu pe Sol Invinctus,numit in armata Mithra, Constantin a identificat progresiv pe acestzeu cu "dumnezeirea suprema", iar mai apoi cu Dumnezeul crestinilor.Convertirea totala la Dumnezeul Treime si la Hristos, ca Fiu al luiDumnezeu si Mantuitor al lumii, a avut loc abia pe patul de moarte,odata cu primirea Botezului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1008

Id: 25436

Data: Oct 29, 2012

Imagine: