1. Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxa praznuieste Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Fiul Elisabetei si al preotului Zaharia este cunoscut ca "Inaintemergatorul Domnului", pentru ca a vestit venirea Mantuitorului. Sfantul Ioan Botezatorul este ultimul proroc al Vechiului Testament si, totodata, cel care face legatura cu Noul Testament.Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron.

Sfantul Ioan Botezatorul este Inaintemergatorul Domnului, cel care a pregatit calea si multimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care il transmitea Sfantul Ioan era "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!". Cei care renuntau la pacate erau botezati in Iordan. Misiunea pe care a avut-o Sfantul Ioan Botezatorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia si de a boteza in raul Iordan pe cei care se pocaiau. Evanghelia dupa Matei arata ca mesajul principal pe care il transmitea Sfantul Ioan era "pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor". Spre deosebire de Sfantul Matei, ceilalti doi evanghelisti sinoptici Luca si Marcu folosesc termenii "Imparatia lui Dumnezeu". Momentul in care Mantuitorul Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost varful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile si mintile evreilor, spre a-L primi pe Hristos si cuvantul Acestuia. Samanta aruncata de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi alesi dintre cei ai Sfantului Ioan. Intrucat in predicile sale l-a criticat, in mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul ca s-a casatorit cu Irodiada, fosta sotie a fratelui sau vitreg Filip, a fost intemnitat. La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat in fata tatalui sau vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare si i-a promis orice. La indemnul mamei, fata a solicitat capul Sfantului Ioan Botezatorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tava. Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de sustinatorii sai in orasul Samaria, unde a fost ingropat.

Conform traditiei, Sfantul Ioan a fost inmormantat in Samaria. Istoricii Rufinus si Teodoret arata ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in 362, o parte dintre moaste fiind arse. Restul au fost duse in Ierusalim, apoi in Alexandria, unde, la 27 mai 395, au fost asezate in biserica ce ii poarta numele. Despre capul Sfantului, Nichifor si Simeon Metafrastul spuneau ca ar fi fost ingropat separat, in fortareata Machaerus ori chiar in palatul lui Irod din Ierusalim. Astazi, capul Sfantului se afla la Roma. Fragmente din moaste se gasesc si in manastiri din Biserica Copta.

Biserica a inchinat Sfantului Ioan Botezatorul sase sarbatori: zamislirea - 23 septembrie; nasterea - 24 iunie; soborul - 7 ianuarie; taierea capului - 29 august; prima si a doua aflare a capului - 24 februarie; a treia aflare a capului - 25 mai.

2.Sfantul Mare Mucenic Ioan s-a nascut in slavita si marea cetate Trapezunt, de langa Marea Neagra. El calatorea prin multe cetati si facea negot. Deci, odata, pe cand calatorea cu corabia, vazandu-l diavolul rugandu-se lui Dumnezeu si postind, miluind si mangaind pe cei ce patimeau de boli pe corabie, si pizmuindu-l, a ridicat asupra lui pe stapanul corabiei, numit Reiz, un italian din Biserica latina, foarte nemilostiv si fara de omenie, vrand sa-i impiedice Sfantului Ioan calea mantuirii si sa-l desparta de credinta lui cea dreapta. Deci, a inceput Sfantul Ioan, mergand pe mare, a-i arata adevarul Ortodoxiei si l-a lasat rusinat, biruindu-l in cuvant. Apoi au ajuns la Cetatea Alba, care era atunci stapanita de tatarii nogai. Deci, intrand in cetate, acel rau-credincios corabier, purtat de invidie, a adus para mincinoasa inaintea paganului dregator al cetatii, impotriva Sfantului, zicand: Este, o, dregatorule, un barbat care a venit aici cu mine si vrea sa se lepede de parinteasca lui predanie si sa se instraineze de credinta crestineasca, si de credinta voastra a se apropia si partas predaniilor voastre vrea sa fie. Pentru care, cu multe juraminte, s-a fagaduit mie, mergand pe mare. Pentru aceasta, sa faci in graba cele de trebuinta pentru el, ca sa primesti mare lauda, fiindca este de rang slavit, printre cei dintai din cetatea Trapezunt.

Acestea auzindu-le dregatorul, a stat cu bucurie la judecata, poruncind sa cheme pe Sfantul, cu cinste. Şi, daca a stat el inaintea dregatorului, acesta a zis catre el: Am auzit despre tine ca vrei sa te apropii de credinta noastra. Deci, huleste si blesteama, cu glas mare, credinta crestineasca inaintea poporului, ca pentru aceasta s-a adunat aici, cu femeile si copiii lor, ca si altii sa invete. Proslaveste pe luminatul soare si da cinste luceafarului ce rasare inaintea lui si sa le aduci jertfe, pentru care lucru, mare cinste si dregatorie vei primi de la imparat . Iar Ioan, cel viteaz cu duhul, a raspuns dregatorului: Sa nu-mi fie mie a ma lepada de Hristos al meu, Cel ce este Ziditorul soarelui pe care tu il cinstesti ca pe Dumnezeu, cinstea lui Dumnezeu aducand-o fapturii. Deci lasa tu, rogu-te, dregatorule, inselaciunea necredintei sufletului tau si primeste haina dumnezeiescului Botez, care straluceste mai mult decat soarele, si crede in Domnul nostru Iisus Hristos. Ca soarele este facut a patra zi; cum, dar, crezi in faptura? Aceste cuvinte auzindu-le, dregatorul s-a aprins de manie si a poruncit sa intinda pe Mucenic la pamant si sa-l bata cu toiege ghimpoase, fara mila. Iar, venind seara, a poruncit sa lege pe Sfant cu doua lanturi si sa-l arunce in temnita, pana dimineata.

Iar dimineata, a doua zi, a sezut judecatorul acela in scaunul de judecata, poruncind sa aduca pe Mucenic. Şi, stand inaintea lui, Sfantul, cu fata luminata si cu sufletul vesel, s-a minunat dregatorul de stralucirea fetei lui si a inceput, cu multa magulire, a-l ademeni pe Mucenic. Iar Sfantul, ramanand neclintit, a raspuns chinuitorului: Sunt crestin . Deci, paganul, ca o fiara racnind, a poruncit indata sa intinda pe Mucenic la pamant si mai cumplit sa-l bata. Slugile se schimbau, batand pe Sfantul, iar acesta, neincetat se ruga. Dupa aceasta, a poruncit sa lege pe Mucenic de coada unui cal neinvatat si salbatic si unul din ostasi sa incalece pe el si pe ulitele cetatii sa alerge cat va putea calul. Şi aceasta facandu-se, a fost tarat Sfantul prin toata cetatea. Iar un iudeu raucredincios, batjocorind pe Mucenic, a luat o sabie si, ajungand pe Sfant, indata i-a taiat capul. Şi, asa, a fost despartit capul de trup, lasandu-se sa zaca in locul acela trupul Sfantului, neluat in seama, impreuna cu capul. Mucenicia Sfantului s-a petrecut in ziua de 2 iunie 1330.

Nimeni din crestini nu indraznea a se atinge de moastele Mucenicului. In noaptea aceea, insa, multe faclii s-au vazut luminand langa moastele Sfantului Mucenic, iar trei barbati luminati cantau cantari negraite, cadindu-l, si un stalp de foc se vedea deasupra trupului Sfantului. Aceasta minune multi au vazut-o. Iar un iudeu rautacios, avand casa aproape de mult patimitorul trup, socotind ca preotii crestinilor vor sa-l ia si sa-l ingroape, a luat un arc cu sageti si, intinzandu-l, a voit sa sageteze pe unul din ei. Dar arcul si sageata s-au lipit de mainile lui si a ramas asa toata noaptea. Şi, facandu-se ziua, acei barbati minunati si acele faclii nu s-au mai vazut. Şi oameni de toate varstele s-au adunat ca sa priveasca pe acel ticalos sagetator. Iar el marturisea tuturor ceea ce i se intamplase. Şi, asa, pocaindu-se, a primit izbavire de pedeapsa lui.

Atunci dregatorul, afland de aceasta minune si temandu-se mult, a poruncit crestinilor sa ingroape trupul Sfantului, iar ei, luandu-l, l-au ingropat intr-un loc cinstit. Dupa aceasta, acel corabier raucredincios, cel care daduse pe Sfant la chinuri, a voit sa-i fure trupul si in patria lui sa-l duca, gandind sa scoata castig de pe urma moastelor lui mucenicesti. Deci, intr-una din nopti, venind cu ai sai si sapand, voia sa ia moastele. Insa, in aceeasi noapte, s-a aratat in vis Mucenicul Ioan preotului acelei biserici, zicandu-i: Desteapta-te degrab si alearga la biserica, pentru ca iata, vor sa-mi fure trupul. Şi, indata, preotul a alergat la locul acela si a aflat mormantul sapat si trupul Sfantului gata sa fie luat. Şi, chemand poporul cel dreptcredincios, preotul a spus cele ce se facusera si toti au slavit pe Dumnezeu, Cel minunat intru Sfintii Sai. Dupa aceasta, a pus cinstitele moaste ale Sfantului in Sfantul Altar, aproape de Sfanta Masa, si au ramas acolo mai mult de 80 de ani. Şi neincetat se vedeau, ziua si noaptea, fel de fel de aratari ceresti, deasupra trupului Mucenicului.

Deci, a venit aceasta la auzul binecredinciosului si de Hristos iubitorului domnitor Alexandru cel Bun, cel ce stapanea atunci toata Moldova pana la Marea Neagra (1400-1432). Acesta, fiind iubitor de Sfinti, la sfatul mitropolitului Iosif, cel ce pastorea atunci Biserica Moldovei, indata a trimis boieri, cu destula oaste, la Cetatea Alba. Iar ei, cu grabire si cu mare cinste, au adus moastele Mucenicului. Şi, primindu-le cu multa evlavie si cinste impreuna cu toti boierii, cu mitropolitul si cu tot clerul si poporul, le-au asezat in biserica Mirauti din Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, in anul 1415, iar in anul 1589 moastele au fost mutate in biserica Sfantul Gheorghe, noua catedrala mitropolitana.

In anul 1686, din pricina deselor navaliri ale tatarilor, sfintele moaste au fost duse in Polonia, de Sfantul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care a fost luat ostatic de regele Jan Sobieski al Poloniei (1674-1696), dupa retragerea sa din Moldova, intrucat domnitorul Constantin Cantemir al Moldovei (1685-1693) nu s-a asociat cu el impotriva turcilor. Iar revenirea acestor sfinte moaste de la Jolkiev, din Polonia, s-a facut abia in anul 1783 prin grija episcopului de Radauti, Dositei. Readucerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou la Suceava se sarbatoreste in fiecare an la 24 iunie. Pana astazi Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava daruieste tamaduiri de la racla sa tuturor celor ce alearga la el cu credinta si evlavie.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

3.Sf. Ier. Niceta de Remesiana -Sfantul Ierarh Niceta (Nichita) s-a nascut in jurul anului 338, in cetatea Remesiana, din provincia Dacia Mediterranea, la sud de Dunare (astazi localitatea Bela Palanka din Serbia), intr-o familie de daco-romani crestini. A deprins din copilarie purtarea in duhul Evangheliei si a invatat la inalte scoli ale vremii, ajungand un tanar cu o cunoastere adanca a multor arte si stiinte. Aprins de dorul dumnezeiesc, si-a inchinat viata slujirii lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor. De aceea a fost ales si hirotonit episcop al cetatii sale natale, Remesiana, unde a pastorit cu vrednicie intre anii 366 si 414.

Desi Evanghelia fusese predicata la daco-romani de Sfintii Apostoli si de ucenicii lor, totusi nestatornicia vremurilor si navalirea popoarelor migratoare au facut ca dreapta credinta sa aiba nevoie de noi propovaduitori plini de curaj si de jertfelnicie. Lucrarea misionara a Ierarhului Remesianei s-a intins, de la cele doua Dacii, aflate la sudul Dunarii, si la daco-romanii din nordul ei. Predica sa era adresata insa si altor neamuri, barbare, precum gotii, besii si hunii.

Sfantul Niceta a fost un adevarat Apostol, intarind credinta ortodoxa, aducand pe pagani la botez si indepartand superstitiile dintre cei de curand increstinati. Pentru continuarea acestei misiuni, el hirotonea preoti si diaconi, zidea si sfintea biserici si intemeia obsti monahale. In parohii si manastiri, statornicise savarsirea cu evlavie a dumnezeiestii Liturghii si a sfintelor slujbe, chiar si a privegherilor de noapte, ca pregatire duhovniceasca, in ajunul duminicilor si a marilor praznice. In lucrarea sa misionara, Sfantul se folosea de cantarea psalmilor, dar si de imne crestine pe care le compunea el insusi, precum imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam (Te Deum laudamus), scris intr-o limba latina inteleasa de toti, si de mare limpezime teologica.

Dintre scrierile sale, care-i arata dreapta credinta, ravna apostolica si grija parinteasca pentru credinciosii sai, au ajuns pana la noi, in parte sau in intregime, urmatoarele: sase cateheze, adresate celor care se pregateau pentru primirea sfantului botez, grupate sub titlul Carticele de invatatura, precum si lucrarile: Despre diferite numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Catre o fecioara afierosita, Despre privegherile robilor lui Dumnezeu si Despre folosul cantarii de psalmi.

Se stie ca Sfantul Niceta a intreprins cel putin doua pelerinaje la moastele Sfantului Felix, in cetatea Nola din provincia italiana Campania, prilej cu care a legat o calda si duhovniceasca prietenie cu Sfantul Paulin, episcopul acelei cetati. Acesta i-a si dedicat Sfantului Niceta doua poeme, in care lauda slujirea lui misionara plina de dumnezeiasca ravna.

Sfantul Ierarh Niceta a adormit in Domnul putin dupa anul 414, incheind o pastorire indelungata si bogata in roade duhovnicesti si fiind cinstit pentru sfintenia sa de cei care l-au cunoscut, ca si de urmasii lor. Chipul bland, intelept si smerit al ierarhului din Remesiana a ramas intiparit in inimile stramosilor nostri daco-romani si s-a transmis peste veacuri, fiind frumos zugravit si in unele colinde. El este cinstit in mod deosebit de comunitatile romanesti din Serbia, ca un sfant ocrotitor, intrucat el a vietuit in vremea de formare a poporului roman, intarind in dreapta credinta pe stramosii nostri.

Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Niceta, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

The post 24 V (†) Nasterea Sf. Proroc Ioan Botezatorul (Sanzienele sau Dragaica); † Aducerea moastelor Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; †) Sf. Ier. Niceta de Remesiana (Harti) appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1614

Id: 60345

Data: Jun 24, 2016

Imagine: