In centrul vechi al Capitalei, in spatele actualului Muzeu Nationalde Istorie si in apropierea celebrei Bisericute Stavropoleos seinalta si astazi Biserica "Sfantului Dumitru" a juramantului.Istoria acesteia este tumultuoasa, dupa cum a fost si cea aorasului din care facea parte. In urma sapaturilor arheologices-a constatat ca inceputurile acesteia se situeaza in primajumatate a sec. al XVI-lea, ca lacas de cult langa caseleboierilor Balaceni si, desigur, la mica distanta de curtea sibiserica domneasca a Bucurestilor. Pe la 1589-1590, DoamnaEcaterina, sotia lui Alexandru Mircea Voievod, face niste donatiiBisericii "Sfantul Dumitru", care era inchinata unui asezamantmonahal Vladatos, din Salonic. Prima constructie a acestui lacas vafi fost de lemn si distrusa in timpul navalirii otomanilor de subconducerea lui Sinan Pasa din secolul XVI. Aproape un secol maitarziu, pe la 1674, Badea Balaceanul, conte al Imperiuluiromano-german, Matei Balaceanul si aga Constantin Balaceanul,ginerele domnitorului Şerban Cantacuzino, inalta o noua bisericacu hramul "Sfantul Dumitru", care sase ani mai tarziu era amintitaca "Biserica de juramant Sfantul Dumitru". Era numita asadeoarece, potrivit istoricului Ionescu Gion, aici se faceau"juramintele solemne, atunci cand paratul sau acuzatorul seincingeau in fata arhiereului si preotilor cu braul Preacurateisi jurau langa usa altarului ca vor spune adevarul si nimicaltceva decat adevarul". De asemenea, Biserica "Sfantul Dumitru" -a juramantului era cunoscuta in epoca ca biserica familieiBalacenilor. Aceasta situatie a durat pana spre mijlocul sec. alXVIII-lea, cand probabil familia Balacenilor nu a mai putut tinein grija lacasul "Sfantul Dumitru" din preajma vechii curtidomnesti. La 1741-1746, "vataful de copii" Stroe Ramniceanul sinepotul sau, Radu Atanasievici, logofat de vistierie, ridica onoua constructie din piatra, intaiul ctitor devenind si monah cunumele Isaia, pe langa aceasta biserica, probabil devenit lacasmonahal. De altfel, un deceniu mai tarziu, ctitorii inchinaBiserica "Sfantul Dumitru" episcopiilor de Ramnic si Buzau. Cutoate acestea, la 1797, biserica era "darapanata", afectata maiapoi de cutremurul din 1802 si, doi ani mai tarziu, la 28 august, deun incendiu. Lacasul totusi avea o importanta in epoca,deoarece aici functiona o "scoala de muzichie", practic primulconservator de muzica din Bucuresti. Situatia se explica prinfaptul ca episcop al Buzaului era Constandie Filitti, cu alesepreocupari culturale si initiative gospodaresti. De altfel, el afost cel care, in 1819, a luat initiativa ridicarii unui noulacas al Sfantului Dumitru, pe locul celui vechi, dupa planulintocmit de arhitectul Iosif Welz, cu Atanase dulgherul, urmand a fipictat de trei mesteri zugravi. Insa retragerea sa din scaunul dela Buzau, in urma presiunilor exercitate de domnitorul AlexandruŞutu, nu i-au mai permis vrednicului episcop sa-si duca demersulla bun sfarsit. Initiativa a fost continuata de urmasul sau,episcopul Gherasim Ratescu, pe care nici el nu a putut sa ofinalizeze. Abia episcopul Chesarie va reusi sa o ridice, sa opicteze cu zugravi de la scoala de pictura de la Buzau si sa osfinteasca la 26 octombrie 1843. La 23 martie 1847 este afectata deun incendiu, care ii distruge acoperisul si pictura. La 1852 estereparata de episcopul Filotei al Buzaului, prin realizarea unui nouacoperis, consolidarea zidurilor si refacerea picturii prin lucrarealui Carol Pop de Szatmary. Fotografia de epoca ne arata Biserica"Sfantul Dumitru" a juramantului din Bucuresti dupa reparatia dela mijlocul secolului al XIX-lea. Insa istoria tumultuoasa aacestui pretios lacas de cult bucurestean avea sa continue, in1912 fiind amenintata cu demolarea, salvata de istoricul Ioan C.Filitti, un stranepot al episcopului buzoian ctitor, si reparatapentru a fi redeschisa abia la 30 mai 1930. (Articol publicat in"Ziarul Lumina" din data de 29 octombrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 628

Id: 25432

Data: Oct 29, 2012

Imagine: