Sarbatoarea Craciunului este inceputul perioadei cu cele mai frumoase obiceiuri populare din tot ciclul anului calendaristic. In general, repertoriul folcloric al Craciunului este asemanator pe tot cuprinsul tarii. Ar fi de semnalat, totusi, unele obiceiuri specifice anumitor zone si regiuni, cu elemente particulare interesante, care dau un colorit variat datinii.In principal, obiceiurile graviteaza in jurul colindatului, obicei stravechi, care la noi coboara pana in vremea daco-romana, de unde, trecand prin veacuri, s-a imbogatit tematic si artistic si a ajuns ca astazi sa fie un fenomen de suflet romanesc, de maiestrie artistica si de credinta.Cu 'Steaua', cu 'Vicleimul' sau 'Irozii', cu 'Mos Craciun' sau numai constituiti in cete, pe varste, colindatorii vestesc ca Magii din Evanghelie ori ca pastorii Betleemului: 'Astazi s-a nascut Hristos'. Ca si in vechime, Craciunul este asteptat cu nerabdare si bucurie de toata lumea. Aproape ca nu exista sat la noi unde sa nu se colinde. In Moldova si Bucovina se canta numai textele de colinda, in timp ce in Transilvania se canta si alte poezii populare. Chiar si 'Miorita' se colinda. Nicolae Boboc, in cartea sa 'Motivul premioritic in lumea colindelor' (1985), demonstreaza faptul ca imaginile baladei sunt frecvent intalnite in colindele maramuresene.Obiceiul colindatuluiCreate ca expresie a credintei primite prin predica inca din epoca apostolica, cand in tinuturile dunarene s-a raspandit crestinismul propovaduit dupa traditie de Sfantul Apostol Andrei, si de la el prin misionarii greci si daco-romani, colindele sunt tocmai prelucrarea in spirit popular a invataturii crestine evanghelice, receptarea libera a ideilor si reproducerea lor intr-o imagistica noua, imbogatita de credintele poporului. Ele vorbesc despre Mantuitorul Iisus Hristos ca om, ca Dumnezeu, ca Fiu al Tatalui ceresc, Mantuitor, Rascumparator s.a., chipul sau fiind infatisat in imagini multiple si variate.Desi au un pronuntat caracter hristocentric, colindele au primit si teme noi, legate de aspecte ale vietii sociale si spirituale romanesti. In acest fel, unele colinde au un caracter liric, altele au, prin contaminare, un pronuntat accent de balada.O seama de colinde sunt inspirate din teme laice. Asa se face ca avem colinda 'de cerb', 'de fecior', 'de fata', 'Ziurel de ziua' sau 'colindul curtilor', cum este 'La poarta la Ştefan Voda'. De asemenea, in unele zone, colindatorii poarta masti sau recuzita asemanatoare cu obiceiurile de Anul Nou, ceea ce ne duce cu gandul la Calendele romane, care au supravietuit la noi, nu in colinda, ci in obiceiurile si alaiurile uratorilor.Obiceiul colindatului este mai puternic in Transilvania si Moldova. Aici, se reunesc cete de diferite varste, care umbla, dupa datina, in seara Ajunului, chiar toata noaptea, si canta pe la casele satenilor, vestindu-L pe Hristos, asemenea primilor crestini.'Umblatul cu 'Steaua''Dorinta crestinilor de a reproduce scene de la Nasterea Mantuitorului, ca venirea Magilor dupa steaua calauzitoare, a dat nastere la 'Umblatul cu 'Steaua''. Textele de stea relateaza despre drumul Magilor pana la Betleem si inchinarea lor cu daruri: aur, smirna si tamaie (aurul simbolizeaza demnitatea imparateasca, smirna - suferinta, tamaia - jertfa). Steaua, confectionata asemenea astrului divin (uneori este foarte mare, ca in zona Neamtului), cu icoana pusa in mijloc, este purtata in fata de cetasi. Toti colinda intr-un glas in fata gazdelor, iar in final le ureaza sanatate si prosperitate. In general, 'Steaua' se detaseaza, in traditie, de colinda propriu-zisa. Textele specifice sunt cunoscute cu numele de 'cantece de stea' si sunt tipic religioase.In Bucovina, de Craciun, colinda mai mult fetele mici, flacaii si femeile maritate, iar fetele mari asteapta acasa colinda flacailor. Dupa ce canta la fereastra, acestia intra in casa, unde sunt cinstiti de gazda. Mircea Eliade considera ca ospatul colindei este partea cea mai veche a datinii, parere care trebuie primita cu oarecare rezerva, pentru ca, daca ea exprima un adevar in ce priveste vechimea colindei, e mai putin probabil ca ospatul sa fi precedat alte parti ale datinii, precum cantarea in comun si ritualul.'Irozii', 'Mos Craciun', 'Neata'Pe langa colindatul propriu-zis, se joaca si piese inspirate de evenimentul Nasterii Domnului. De un pitoresc aparte este piesa 'Irozii' sau 'Vicleimul' - reproduce intalnirea Magilor cu regele Irod si conflictul pe tema aflarii Noului Imparat, vestit de steaua care li s-a aratat la rasarit. Transpusa din misterele medievale in mediul popular, piesa a circulat pana in vremea noastra si pastreaza, frecvent, caracterul de drama liturgica.La fel de intalnita este piesa 'Mos Craciun', care insoteste in multe parti colinda si reproduce legendara intalnire a Maicii Domnului cu batranul Craciun (personaj aparut in antichitatea crestina, dupa un motiv apocrif elen si transmis prin influenta traditiei slave la noi, unde a dobandit o mare popularitate).In Garbovi, Ilfov, cu o seara inainte de Ajun, se umbla cu 'Neata', iar in ziua de Ajun, cu colinda 'Buna dimineata'. Tot aici se intalnesc colinde speciale pentru baieti si colinde pentru fete.Cantece de cultura crestinaDe amintit ca exista si alte teme, straine obiceiului crestin, fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa considere obiceiul ca fiind la origine laic, chiar pagan, prilej cu care au facut o separatie neta intre colinda laica si cea religioasa. Tentatia unei asemenea aprecieri vine din faptul ca repertoriul colindelor cuprinde, pe langa elementele crestine, legate de Nasterea Domnului mai ales, si o multime de motive laice, chiar mitologice.Indiferent de tipologia intalnita, colindele raman cantece de cultura crestina. Chiar numele colindei vine din latinescul 'acolo,-ere' si inseamna 'a cinsti', in sens religios. Raspandite pe un spatiu mare la noi, dar si in alte parti ale lumii, ele sunt cantate cu acel melos liturgic specific si dau expresia unui sentiment de traire a misterului Nasterii in cadrul spiritual al traditiei populare.In ceea ce priveste datinile teatrale intalnite, acestea cultiva aspecte ale aceluiasi mister, dar in forme proprii, cu elemente dramatice, menite sa reproduca secvente din atmosfera nativitatii, intr-o viziune care - fie ca vine din surse canonice, fie apropiate de acestea, dar consacrate de multa vreme in repertoriul popular - este ilustrativa pentru sarbatoarea pe care o celebram. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 24 decembrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 617

Id: 10962

Data: Dec 24, 2010

Imagine: