Primirea sarbatorii Invierii, lucrata prin urcusul duhovnicesc al Paresimilor, trebuie continuata si dupa gustarea plina de har a praznicului. Cum insa Invierea nu poate fi inteleasa ca sarbatoare a izbavirii de moarte decat in contextul urcusului in lupta cu patimile, Sfantul Grigorie Palama insista in multe din Omiliile sale asupra acestui aspect. Indragirea vietii celei adevarate presupune indepartarea de la rau. Parafrazand intr-una din Omiliile sale cuvintele psalmistului care indeamna ca 'limba sa inceteze de la rau si buzele sa nu graiasca viclesug', Sfantul Grigorie indeamna la 'lepadarea lucrurilor intunericului si imbracarea cu armele luminii'. Faptele cele rele sunt 'lacomia pantecelui, betia si desfraul, iubirea de arginti, lacomia, pofta de avere si nedreptatea, slava desarta, cutezanta, semetia'. Toate acestea il rup pe om de izvorul vietii si al nemuririi, Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru noi. Luarea 'zalogului nemuririi si a mostenirii celei fagaduite' implica asadar lucrarea virtutilor. Nu este insa un simplu exercitiu etic, ci angajarea in aceasta lupta se face la un nivel extrem de profund al existentei umane, acolo unde se da adevarata lupta intre viata si moarte, intre coruptibilitate si incoruptibilitate, intre inaltare si esec. Hristos este astfel nu un model moral demn de urmat, ci izbavitorul si vindecatorul omului in totalitatea sa. Infranarea, postul, intelepciunea, dreptatea, milostenia, indelunga rabdare, dragostea, smerenia sunt lucrari care la o prima vedere pot fi considerate sau anevoioase, sau vizand doar o implicare si un rezultat limitativ. Insa efortul depus in lucrarea acestor virtuti deschide perspective incomparabile cu ingustimea si lipsa de perspectiva reiesite din patimi: 'Dar este oare binele greu de indeplinit si virtutile sunt oare mai anevoioase decat rautatile? Eu nu vad ca lucrurile ar sta astfel. Caci cel betiv sufera mai multe necazuri din betie si cel neinfranat mai mult indura decat cel infranat, si cel lipsit de cumpatare decat cel intelept; cel care cauta cu ardoare sa se imbogateasca este nespus mai chinuit decat cel ce traieste cu cele ce ii sunt de-ajuns, si cel ce cauta sa se inconjoare pe sine de slava sufera mai multe decat cel ce isi duce viata in umbra. Insa, din pricina vietii noastre pline de desfatari, virtutile ne apar noua ca fiind anevoioase.'Virtuti pentru totiNecesitatea lucrarii virtutilor este valabila atat pentru cei saraci, cat si pentru cei bogati. Conducatori sau supusi, toti sunt chemati sa scoata patimile rele din suflet. Este insa mult mai usor pentru cei care nu sunt prinsi in mrejele dorintei de avutie sa se lepede de patimi. Dorinta si obisnuinta cu toate facilitatile vietii duse in bunastare sporesc nesatul si orientarea spre alte patimi. Mult mai usor se va lasa antrenat spre alte patimi un bogat sau un iubitor de putere. Insa 'plugarul sau tabacarul sau zidarul, croitorul, tesatorul, si indeobste omul care isi procura cele de trebuinta vietii prin ostenelile sale si prin lucrarea mainilor lui, daca inlatura si izgoneste din sufletul sau pofta si dorinta bogatiei, a slavei si a moliciunii, va fi cu adevarat fericit. Sunt saraci cu duhul aceia care, prin smerenia si neiubirea de slava si neplecarea spre placeri a duhului lor, au saracia din afara de bunavoie sau sufera cu barbatie saracia, chiar daca este fara voia lor'. Totusi nici cei bogati sau aflati in functii de conducere nu trebuie sa deznadajduiasca: 'dar sa nu se infricoseze cineva daca este avut, sau slavit, sau carmuitor. Pentru ca si acesta poate, daca vrea, sa caute slava cea de la Dumnezeu si sa se infraneze pe sine, astfel incat sa opreasca aplecarea sa spre rele si sa savarseasca fapte insemnate, lepadand relele cele mari'.Sprijinul unic - nadejdea in DumnezeuSfantul Grigorie Palama insista de multe ori in Omiliile sale asupra rolului persuasiv si demonstrativ pe care cei aflati in puncte-cheie din administratie sau din alte structuri statale sau comerciale il pot avea asupra subordonatilor sau colegilor lor. Putem doar adauga ca apelul este extrem de actual. In loc de dirijismul ierarhic, neargumentat, practicat in perioada comunista, si mostenit la anumite nivele in concurenta politica sau comerciala contemporana, putem propune exemplul modelului omului care, desi implicat in anumite structuri sociale (inerente de altfel unui mers normal al societatii actuale), se structureaza si resurseaza prin harul lui Dumnezeu, raspandind, nu in mod fundamentalist sau fanatic, mesajul restructurarii fundamentale prin harul lui Dumnezeu. Este bine stiut ca puterea ofera un statut politic, un statut social si oferte economice. De aici pana la infidelitatea fata de orice principiu concurential corect este un pas extrem de mic. Demersul facut de Sfantul Grigorie Palama aminteste de replica unui politolog contemporan: 'in perioada comunista se alegeau oameni pe spranceana, pe baza unor criterii ce tineau cont permanent de raporturile de forta si de luptele interne ce se purtau vesnic intre cadrele de nadejde. Incapacitatea de a rezolva problemele efectiv si dorinta de a pastra macar aparentele (economice, sociale, politice si chiar culturale) au dus la o lupta acerba, care dorea sa tina sub control acele aparente repetate demagogic la nesfarsit de catre propaganda de partid. Şi au reusit decenii de-a randul, perfectionand metodele de pastrare ale puterii si ale aparentelor. Caci puterea era totul' (Karoly Vekov).'Sa ne rabdam unii pe altii, caci suntem madulare unii altora'Curatenia inimii este asadar absolut necesara mai ales in orice fel de demers social. Redam un alt fragment dintr-o Omilie care ar putea servi drept punct de plecare pentru orice actiune care stabileste reguli si principii de relationare, fie in lumea politica, fie in cea economica si subinteles in cadrul larg social: 'Intru Hristos nu este carmuitor nici carmuit, ci toti intru harul Lui suntem una prin credinta intru El. Sa ne iubim, deci, unii pe altii, si sa ne rabdam unii pe altii, si sa ne ingrijim unii pe altii, intrucat suntem madulare unii altora'. Nu stiu daca putem incadra aceste indemnuri simplu in categoria unor eticisme sociale. Mesajul e mult mai profund, avand trimiteri ontologice. Cert este insa faptul ca nu le putem neglija in raspunsul pe care il cautam in mai mult sau mai putin realele crize economice, politice si sociale. Hristos vine sa il mantuiasca pe om in contextul in care acesta se afla. Contemporaneitatea nu ofera cadre foarte diferite principial de orice alte contexte care s-au succedat in istorie. Lacomia ramane lacomie, goana dupa putere ramane goana dupa putere, fie ca e vorba de secolul al XIV-lea sau de secolul al XXI-lea. In acelasi timp, lupta pentru despatimire, atat la cei carmuiti, cat si la carmuitori, ramane o necesitate: fie ca e vorba de secolul al XIV-lea sau de secolul al XXI-lea (Articol realizat de pr. Roger Coresciuc si publicat in Ziarul Lumina din data de 10 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 558

Id: 5596

Data: Apr 10, 2010

Imagine: