Biserica se va afla mâine, 1 iunie 2014, în Duminica a VII-a dupa Paști închinata Sfinților Parinți de la Sinodul I Ecumenic. În cele ce urmeaza va prezentam sinaxarul acestei duminici din Penticostar :SINAXAR ÎN DUMINICA CELOR TREI SUTE OPTSPREZECE PURTĂTORI DE DUMNEZEU PĂRINŢI DIN NICEEA.

În aceasta zi, duminica a saptea dupa Pasti, praznuim întâiul sinod ecumenic, din Niceea, al celor trei sute optsprezece purtatori de Dum­nezeu Parinti.

Praznuim sarbatoarea de azi din urmatoarea pricina: Domnul nostru Iisus Hristos, dupa ce S-a îmbracat în trup si a adus la îndeplinire toata negraita - iconomie cea pentru noi, S-a întors iarasi la scaunul Parintesc. Sfintii voind, însa, a arata ca Fiul Iui Dumnezeu S-a facut cu adevarat om si ca S-a înaltat la ceruri om si Dumnezeu desavârsit si S-a asezat de-a dreapta maririi în cele înalte, si ca acest sinod al Sfintilor Parinti L-a propovaduit si L-a marturisit pe Fiul de o fiinta si de o întocmai cinstire cu Tatal; pen­tru acest motiv, dupa slavita înaltare, au rânduit sarbatoarea de fata, vrând oarecum si mai mare sa faca adunarea atât de numeroasa a Parintilor care au propovaduit pe Acela Care S-a înaltat cu trupul, Dumnezeu adevarat si om desavârsit în trup.

Sinodul acesta a fost pe vremea lui Constantin cel Mare, în al douazecilea an al domniei lui, dupa încetarea prigoanei crestine de catre pagâni. Constantin a început a împarati întâi la Roma, dar mai târziu, în anul 5838 de la facerea lumii, a zidit cetatea cea prea frumoasa care îi poarta numele. Tot atunci s-au început si cele privitoare la Arie. Acesta era originar din Libia si venise la Alexandria si fusese hirotonit diacon de Sfântul sfintitul Mucenic Petru al Alexandriei. Arie a început, însa, a huli împotriva Fiului lui Dumnezeu, bârfind cu glas tare ca El ar fi faptura, nascut din nefiinta, si ca s-ar gasi departe de dumnezeiasca vrednicie, si ca în chip gresit se numeste întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu, împotrivindu-se, dupa cum credea el, nelegiuitului Sabelie, care zicea ca Dum­nezeirea este o singura persoana si un singur ipostas, care este când Tata, când Fiu, când Duh Sfânt. Arie, hulind în felul acesta, marele Petru l-a îndepartat din preotie, vazând pe Hristos, pe Sfântul Jertfelnic, ca un prunc îmbracat în haine rupte, Care spunea ca Arie este cel ce I le-a rupt.Venind Ahila arhiepiscop al Alexandriei, dupa Petru, a iertat din nou pe Arie, la fagaduinta acestuia ca se va îndrepta. Pe lânga aceasta l-a hirotonit preot si l-a pus l-a scoala din Alexandria. Dupa moartea lui Ahila, a ajuns arhiepiscop Alexandru, care, aflând ca Arie învata aceleasi huliri, si înca si mai rele, l-a scos din Biserica, depunându-1 prin sobor.

Teodoret spune ca Arie mai învata ca firea lui Hristos ar fi schimbatoare; si tot el a nascocit cel dintâi hulirea ca Hristos ar fi luat asupra Sa un trup neînsufletit si fara judecata. Este scris ca Arie a înselat pe multi cu învataturile lui nelegiuite si ca a momit de partea lui pe Eusebiu al Nicomidiei, pe Paulin al Tirului, pe Eusebiu al Cezareei si pe altii. El a pornit împotriva Iui Alexandru; iar Alexandru, facând cunoscute în toata lumea învataturile pline de hulire ale lui Arie si caterisirea lui, pe multi i-a ridicat la împotrivire.

Deci, fiind tulburata Biserica si nearatând nimeni grija si dragoste pentru biruinta dogmei, marele Constantin a adunat la Niceea, din toate partile lumii, pe cheltuiala statului, pe Parintii despre care este vorba, si chiar si el s-a dus acolo. Astfel, toti Parintii adunându-se si fiind chemat si împaratul, el a luat loc nu pe tron împaratesc, ci pe un scaun mai prejos de vrednicia lui. Şi graind ei despre cele ale lui Arie, l-au supus anatemei atât pe el, cât si pe toti cei ce gândeau la fel cu el. Iar Cuvântul lui Dumnezeu a fost marturisit de Sfintii Parinti ca fiind de aceeasi fiinta si de aceeasi cinstire si împreuna fara de început cu Tatal. Acestia au alcatuit si Simbolul credintei, ducându-1 pâna la articolul: «Cred si întru Duhul Sfânt...»; caci partea urmatoare va fi plinita de Sinodul al doilea ecumenic. Tot acel întâi Sinod a întarit pe lânga acestea si sarbatorirea Pastilor, aratând cum si când tre­buie sa-l savârsim si ca nu trebuie sa-l sarbatorim odata cu iudeii, cum era obiceiul mai-nainte. Ei au întocmit si douazeci de canoane pentru întarirea Bisericii. Iar marele si întocmai cu Apostolii împarat Constantin a întarit la sfârsit sfântul Simbol al credintei cu semnatura lui, facuta cu cerneala rosie.

Printre Parintii care au fost la Sinodul întâi ecumenic, doua sute treizeci si doi erau arhierei, iar optzeci si sase erau preoti, diaconi si calugari; adica, numarul celor ce au fost de fata s-a ridicat la trei sute si optsprezece. Cei mai de frunte din­tre acestia trebuiau sa fie: Silvestru, arhiepisco­pul Romei, si Mitrofan al Constantinopolului, care era bolnav; ei au fost de fata prin loctiitori. Apoi Alexandru al Alexandriei, cu marele Ata- nasie, care pe atunci era arhidiacon; Eustatiu al Antiohiei si Macarie al Ierusalimului; Osie, epis­copul Cordobei; Pafnutie Marturisitorul; izvorâtorul de mir Nicolae si Spiridon al Trimitundei, care, învingând în discutie pe un filosof de acolo, l-a botezat, aratându-i Lumina cea în trei Straluciri.

Mutându-se la Dumnezeu doi parinti arhierei în timpul sinodului, marele Constantin a pus în cosciugele lor, bine închise, asezamintele tocmite de Sfântul Sinod, care s-au aflat iscalite si în­tarite si de acestia în cuvinte dumnezeiesti ne­spuse.

La sfârsitul Sinodului s-a terminat de zidit si Constantinopolul. Atunci Constantin cel Mare a chemat pe toti acei sfinti barbati, care, încon­jurând cu totii cetatea si facând rugaciuni pentru ea, au întarit-o din destul sa fie împarateasa a tuturor cetatilor si au închinat-o, la sfatul împaratului, Maicii Cuvântului. Dupa acestea, fiecare dintre Sfintii Parinti s-a întors la locul lui.

Dupa ce marele Constantin s-a mutat catre Domnul, si sceptrul împaratiei era tinut de fiul sau Constantiu, Arie a venit la împarat, zicând ca vrea sa lase toate ratacirile si sa se uneasca cu Biserica lui Dumnezeu. Deci, scriindu-si hulele pe o tablita, si-a legat-o de gât si, ca si cum s-ar fi supus Sinodului, lovea cu mâna tablita, zicând: Ma supun hotarârilor acestuia. Atunci împaratul a dat porunca patriarhului Constan­tinopolului ca Arie sa fie primit iarasi, negresit, în sânul Bisericii. Şi atunci, dupa moartea lui Alexandru, pe scaunul Alexandriei era Mitrofan, care, stiind firea rea a lui Arie, statea la îndoiala si se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere daca primirea lui Arie în sânul Bisericii este dupa voia cea dumnezeiasca. Şi sosind vremea ca Arie sa slujeasca împreuna cu el, rugaciunea lui s-a facut si mai fierbinte. Iar Arie, mergând la bi­serica, undeva prin apropiere de stâlpul târgu­lui, fiind cuprins de dureri de pântece, a intrat într-o umblatoare obsteasca. Pedepsit fiind, toate madularele cele dinlauntru si le-a dat afara, patimind aceeasi sfâsiere ca si Iuda, pen­tru aceeasi tradare a Cuvântului. Astfel, de vreme ce el a rupt pe Fiul lui Dumnezeu de fiinta Tatalui, a fost si el sfâsiat, fiind gasit mai târziu mort. Şi astfel a scapat Biserica de pacostea aceluia.

Pentru rugaciunile celor trei sute optsprezece Parinti, purtatori de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 587

Id: 41148

Data: May 31, 2014

Imagine: