„Sfanta Euharistie ne duce la Golgota nu pentru a rămane acolo, ci pentru a putea fi conduși prin cruce spre slava pururea strălucitoare a Impărăției lui Dumnezeu”, transmite Patriarhul Ecumenic Bartolomeu in Pastorala de Paști 2023.

Text integral:

Bartolomeu,
Prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic

Către plenitudinea Bisericii,
Har, pace și milă de la Hristos cel Inviat și Slăvit

Preacinstiți frați ierarhi,
Preaiubiți fii și fiice,

Ajungand, cu ajutorul harului dumnezeiesc, intru tot mantuitoarea Inviere a Domnului, prin care a fost desființată puterea morții și porțile raiului s-au deschis intregului neam din Adam, vă transmitem tuturor urări pascale și salutarea festivă din inimă, strigand „Hristos a inviat”, care adduce bucurie lumii.

In toate dimensiunile ei, viața Bisericii este revigorată de bucuria nespusă a Invierii. „Experiența Invierii” este mărturisită de nevoințele Sfinților și Martirilor pentru credință, precum și de viața liturgică și sacramentală, proclamarea Evangheliei „pană la marginile lumii”, evlavia și spiritualitatea credincioșilor, iubirea lor jertfelnică și conduita creștină, de așteptarea unei lumi in care „moarte nu va mai fi, nici plangere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21:4).

In Inviere și prin aceasta, toate se află in mișcare spre desăvarșirea lor in Impărăția lui Dumnezeu. Acest parcurs eshatologic a oferit mereu creștinilor ortodocși un dinamism și o perspectivă. In pofida celor vestite impotrivă, din cauza orientării eshatologice a vieții sale, Biserica nu a făcut niciodată compromisuri inaintea prezenței răului in toate formele ei de manifestare in lume. Nici nu a negat realitatea durerii și a morții. Nici nu a ignorat ambiguitatea lucrurilor omenești. Și niciodată nu a considerat lupta pentru o lume mai dreaptă ca ceva străin misiunii sale.

Totuși, Biserica a știut mereu că durerea și crucea nu sunt realitatea ultimă. Chintesența trăită a vieții creștine este convingerea că, prin cruce și prin „poarta ingustă”, suntem călăuziți spre Inviere.

Această credință se reflectă in faptul că nucleul vieții bisericești, Dumnezeiasca Euharistie, este legată ființial de Invierea lui Hristos. In tradiția ortodoxă, după cum sublinia Mitropolitul Ioan de Pergam, de veșnică pomenire, Dumnezeiasca Euharistie „este plină de bucurie și lumină” pentru că „nu are ca fundament crucea și o idealizarea a pătimirii, ci se fundamentează pe Inviere ca transcendere a pătimirii Crucii”.

Sfanta Euharistie ne duce la Golgota nu pentru a rămane acolo, ci pentru a putea fi conduși prin cruce spre slava pururea strălucitoare a Impărăției lui Dumnezeu. Credința ortodoxă este o depășire a mantuirii utopice „fără cruce” și a naufragiului existențial al crucii „fără Inviere”.

Participarea noastră la Invierea lui Hristos prin Taina Bisericii este, pe de o parte, o abolire tangibilă a oricărei perspective utopice asupra „căilor largi” și a falselor paradise ale plăcerii fără margini și, pe de altă parte, o transcendere definitivă a inchiderii fără speranță intr-o negativitate presupus insurmontabilă, de vreme ce Crucea lui Hristos dă naștere Invierii, „fericirii fără sfarșit”, „bucuriei slavei veșnice”.

Zdrobirea morții prin Crucea și Invierea Mantuitorului ne ridică viața la esența ei divino-umană și la destinul ei ceresc.

In Hristos, cunoaștem și experimentăm faptul că viețuirea prezentă nu este toată viața noastră, că moartea biologică nu reprezintă finalul și anularea existenței noastre. Granițele biologice ale vieții nu ii definesc adevărul. Pană la urmă, ințelesul vieții ca „o călătorie ireversibilă spre moarte” duce la impasuri existențiale, la depresie și nihilism, la indiferență față de ceea ce contează cu adevărat in viață. Știința și progresul financiar sau social sunt incapabile să ofere o rezolvare esențială și o cale de ieșire. Creștinii sunt „cei ce au speranță”, cei ce așteaptă Impărăția Tatălui și a Fiului și a Sfantului Duh care va să vină ca pe o realitate finală, ca deplinătate a vieții și cunoașterii, ca bucurie implinită, nu doar pentru generațiile viitoare, ci pentru tot neamul omenesc de la inceputuri și pană la sfarșitul veacurilor.

Această perspectivă asupra istoriei și veșniciei, caracterul resurecțional al credinței, etosului și culturii Ortodoxiei, faptul incontestabil că marea minune a Adevărului se revelează doar „celor care se inchină cu credință tainei”, suntem chemați să le propovăduim astăzi intr-o civilizație care respinge transcendentul și in contextul diminuării identității spirituale a existenței umane.

Slăvind in psalmi și in imne și in cantări duhovnicești pe Domnul cel inviat din morți și care a dăruit tuturor viața veșnică și luand parte cu bucurie la „sărbătoarea comună a tuturor”, ne rugăm atotputernicului, atotințeleptului și atotmilostivului Ziditor și Izbăvitor a toate să impace lumea, să dăruiască neamului omenesc toate darurile Sale ce sunt spre mantuie, pentru a-i canta și binecuvanta preacinstitul și de mare cuviință numele Său, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.

Fanar, Sfintele Paști 2023

Fierbinte rugător pentru voi toți către Hristos cel Inviat,

†�Bartolomeu al Constantinopolului

Foto credit: Patriarhia Ecumenică / Nikos Papachristou

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 190

Id: 78168

Data: Apr 17, 2023

Imagine: