La împlinirea a 129 de ani de la moartea Episcopului Melchisedec Ştefănescu, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a vorbit sâmbătă despre posibila canonizare a celui numit şi părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. „Să rânduiască Dumnezeu ca acest tablou (al episcopului Melchisedec – n.r.) să se transforme în icoană”, a afirmat arhiepiscopul după slujba parastasului oficiată la mormântul ierarhului înhumat în Roman.

Episcopul Melchisedec a alcătuit scrisoarea de răspuns trimisă de Sinodul nostru Patriarhului Ecumenic Ioachim al III-lea (1878-1884), în problema sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir la Bucureşti, şi scrisoarea trimisă Patriarhului Ecumenic Ioachim al IV-lea (1884-1886), prin care se cerea din nou recunoaşterea autocefaliei.

După slujba parastasului, Arhiepiscopul Ioachim a precizat că este în derulare întocmirea dosarului pentru canonizare.

Despre osemintele Episcopului Melchisedec Ştefănescu a spus că „se odihnesc în capela Paraclisului Eparhial Sfântul Antipa de la Calapodești, frumoase, întregi, galbene și bine mirositoare” şi că „vor fi, dacă Dumnezeu va rândui și Sfântul din Cer va voi, canonizate, în anul 2025, când serbăm 140 de ani de Autocefalie”.

Arhiepiscopul Ioachim a evidenţiat faptul că Episcopul Melchisedec a fost cu adevărat o personalitate a vremii sale, un ierarh „cunoscut în toate Bisericile, atât în cele slave, cât și în cele grecești”.

„Noi am compus deja Acatistul, slujba Vecerniei mici și mari și un Paraclis în cinstea acestui Ierarh. Sperăm ca toate acestea să fie revizuite de comisiile sinodale, iar noi să ne bucurăm că în generația noastră a fost declarat ca sfânt un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu

S-a născut în satul Gârcina din judeţul Neamţ, în 15 februarie 1823.

A urmat Seminarul Teologic de la Socola, absolvind cursurile acestuia în anul 1843, ca şef de promoţie. În acelaşi an a fost tuns în monahism, primind numele de Melchisedec.

În data de 16 august 1844 a fost hirotonit ierodiacon.

În anul 1848 a fost trimis să studieze la Academia Teologică de la Kiev, fiind al doilea român care a absolvit această instituţie de învăţământ teologic – după dascălul şi protectorul său, arhiereul Filaret Scriban; a obţinut titlul de „magistru în teologie şi litere“.

Hirotonia în ieromonah o va primi tot la Kiev, în data de 3 octombrie 1851.

Reîntors în ţară, a ocupat pentru cinci ani postul de profesor şi spiritual la Seminarul Teologic de la Socola, fiind hirotesit arhimandrit în 12 ianuarie 1856 şi numit rector al Seminarului Teologic din Huşi.

În 1857 a fost ales deputat în Divanul Ad-hoc din partea clerului de la Huşi, unde a susţinut dezideratul unirii celor două principate româneşti de la sud şi de la est de Carpaţi; a devenit unul dintre fruntaşii luptei pentru Unire.

A fost numit locţiitor al Episcopiei Huşilor în 15 ianuarie 1861, fiind hirotonit arhiereu la Iaşi, cu titlul „Tripoleos“, în 30 decembrie 1862.

În data de 6 ianuarie 1865 a fost instalat oficial ca locotenent de episcop al nou-înfiinţatei Eparhii a Dunării de Jos şi eparhiot în 27 mai.

În 22 februarie 1879 a fost ales episcop la Roman, unde a lucrat cu acelaşi zel, până la trecerea la Domnul, în anul 1892.

Foto credit: Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 261

Id: 73598

Data: May 17, 2021

Imagine: