Am aratat, fratii mei, câte taine si câte minuni sunt în zidiri. Zidirea marturiseste despre slava lui Dumnezeu, caci a spus Duhul Sfânt: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu...“ Ele vorbesc cu imensitatea lor, cu largimea lor, cu miliardele de corpuri ceresti si minunile dintre ele.Sfântul Vasile cel Mare o ia de la paianjen, de la furnica, de la albina si merge pâna la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Şi cu cât cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu atât mai mult te aprinzi de dragostea fata de Ziditorul lor si te unesti cu El.Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce arta în cuvânt la paianjen. Zice: „Mare filosof este paianjenul!“ Noi nici nu-l bagam în seama. Vine femeia: «Da-l la boala de paianjen!»“Ehei! Daca ai sti ce ai de învatat de la paianjen! Vezi paianjenul. Daca-i micut, îsi face si el o pânzisoara acolo, dupa puterea lui. Daca-i mare, face una mai mare.Cum se întinde pronia lui Dumnezeu, adica purtarea de grija, pâna la paianjen? Paienjenelul cel mic, dupa ce a facut o plasuta, se retrage: „Da-mi, Doamne, mâncare! Eu mi-am facut datoria!“. Cel mai mare, tot asa. Când îl vezi ca sta, tace. L-ai auzit graind?O musca o auzi bâzâind; un tântar îl auzi, dar ai auzit paianjenul vreodata? Nu, el este filosof. El sta gramadit acolo si asteapta ca Dumnezeu sa-i trimita mâncare. Şi pronia lui Dumnezeu, la cel mic, nu-i trimite o musca mare, Doamne fereste! Dar de ce? Dac-a fi mai mare, cum pânzuta lui e prea subtire, i-o strica si n-o poate prinde, si el moare de foame. Dumnezeu, Care l-a facut, spune la Ecclesiast: «Câte a facut Dumnezeu, pe toate le iubeste si de toate poarta grija».La cel mic îi da o muscuta mica. Şi el, stând ascuns, când vede ca s-o încurcat, o prinde, o suge; daâ mai are treaba pâna a doua zi, sa repare înapoi acolo unde s-a rupt pânzisoara, pentru ca-i trebuie si mâine mâncare. La acel mare Dumnezeu îi trimite o musca mai mare, ca are pântecele mai mare. Şi acela, dupa ce-o prins-o, iar se apuca de treaba. Dar nu zice nimic. L-ai auzit vorbind pe paianjen? Bâzâind? Nu. Tace. Numai ce-l vezi ca-i arhitect. Întinde de colo, leaga de colo si face. Nu zice nimic. Îsi cauta de treaba.Preasfântul Dumnezeu, care l-a facut si pe el, are grija în toata ziua si-i trimite o musculita mica la acel mic; la acel mare, una mai mare. Daca-s mai multi, mai multe muste. Ca Dumnezeu, daca-i al Lui, îl hraneste, ca el n-ar putea trai.Dar zice cel necredincios: „Da... Eu nu-s paianjen, sa traiesc c-o musculita mica, sau c-o musca. Eu am femeie, eu am copii, eu am dari la stat, eu trebuie sa manânc mult, sa fac...!“ „O, rautatea ta, necredinciosule! zice Marele Vasile în Hexaimeron. Dumnezeu, Care hraneste pe paianjenul cel mic cu o musca mica si pe cel mare cu o musca mare, Acela hraneste si pe carida si verida - cei mai mari chiti ai lumii care traiesc în oceane (azi le spune balene albastre), si care unul din ei manânca într-o zi cât doua sate -, ca sa-ti arate tie ca El poarta grija si de cel ce manânca o musca si de cel ce manânca cât doua sate într-o zi - asta-i din Cuvânt pentru pronie al Marelui Vasile.Şi acestea când le întelegi si când le vezi în zidire, nu se poate sa nu te aprinzi cu dragoste de Dumnezeu, când vezi atâta minune! (Arhim. Ioanichie Balan, „Ne vorbeste Parintele Cleopa“ - Articol publicat în Ziarul Lumina din 19 octombrie 2007)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 796

Id: 36113

Data: Dec 2, 2013

Imagine: