Evanghelia Duminicii a XXIX-a dupa Rusalii (a celor zece leprosi) Luca 17, 12-19:In vremea aceea, intrand Iisus intr-un sat, L-au intampinat zece barbati leprosi, care stateau departe si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ţi mila de noi! Şi, vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors, cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Şi a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi raspunzand, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridica-te si du-te! Credinta ta te-a mantuit!
† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSfanta Evanghelie din Duminica a XXIX-a dupa Rusalii, numita si Evanghelia celor zece leprosi, este plina de invataturi duhovnicesti pentru modul nostru de a ne comporta fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri, cand primim o binefacere de la Dumnezeu prin oameni.
Evanghelia de astazi ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a intalnit cu zece leprosi exclusi din comunitate, care stateau departe de oameni si nu se atingeau de semenii lor, deoarece boala lor era una grea si se putea transmite usor. Oamenii leprosi in Vechiul Testament aveau un regim special de izolare fata de oamenii sanatosi, intrucat boala aceasta incurabila provoca descompunerea lor treptata, prin caderea unor parti din corpul lor, desi erau inca vii. Fiind izolati, leprosii sufereau foarte mult de singuratate si de umilire, avand obligatia de a spune: 'necurat, necurat' (Lev. 13, 45), ca oamenii sanatosi sa nu se apropie de ei. Daca totusi unii se vindecau printr-o minune, datorita milostivirii lui Dumnezeu si a credintei lor puternice, atunci cei vindecati aveau obligatia de a merge la preoti si a se arata lor. De ce? Pentru ca preotul avea cunostinte precise privind semnele manifestarii bolii si putea stabili daca boala este lepra cu adevarat sau alta afectiune si daca vindecarea de lepra era una certa (cf. Lev. cap. 13). Asadar, lepra, ca boala profund degradanta pentru fiinta umana, aducea, pe langa suferinta fizica, si una sufleteasca, produsa de teama unei morti lente si de tristetea izolarii sau a excluderii din comunitate a celor care erau bolnavi de lepra.
Hristos implineste Legea mozaica si respecta libertatea oamenilor
Cand Mantuitorul Iisus Hristos intalneste pe cei zece oameni bolnavi de lepra, care mai mult asteptau sa moara decat sa fie reintegrati in societate, El intelege suferinta, izolarea si umilirea lor, Se milostiveste de ei si ii trimite sa se arate preotilor. Indata, cei zece leprosi s-au umplut de speranta ca se vor vindeca si vor fi din nou printre oamenii sanatosi.
Intr-adevar, pe cand mergeau ei pe cale, deodata, s-au vindecat. In Evanghelia de astazi este semnificativ faptul ca Mantuitorul nu le spune leprosilor: 'Vindecati-va' sau 'Sa fiti vindecati', nici nu ii intreaba: 'Aveti credinta?' Iisus nu le cere sa marturiseasca in public credinta lor, nici nu le spune: 'Fiti curati de lepra', cum a zis alta data unui alt lepros (cf. Luca 5, 12-14), ci doar ii trimite sa implineasca o porunca a Legii Vechi, obligatorie pentru toti cei care erau bolnavi de lepra. De ce a procedat El in acest mod neobisnuit? Mantuitorul Hristos a aratat in acest mod atat smerenia Sa implinind Legea lui Moise, cat si respectul Sau pentru libertatea oamenilor de-a fi sau nu recunoscatori fata de Dumnezeu si fata de semenii lor care ii ajuta in situatii dificile.
Domnul Hristos putea, desigur, sa-i vindece imediat pe cei zece leprosi, sa spuna doar un cuvant, ca ei sa se faca sanatosi. Dar pentru ca cei ce se vor vindeca pe cale sa fie recunoscuti ca atare chiar de preotii care nu-L iubeau pe Iisus si sa fie reintegrati in comunitate, El i-a trimis pe acesti leprosi sa se arate preotilor, dupa cum cerea Legea lui Moise. Şi, intr-adevar, cei zece leprosi vindecati pe cale s-au grabit a se arata preotilor pentru a fi primiti intre oamenii sanatosi. Insa atat de mare a fost graba lor de a se arata preotilor ca s-au vindecat, incat au uitat sa preamareasca pe Dumnezeu si sa multumeasca lui Iisus Care, de fapt, i-a vindecat indata dupa ce i-a trimis sa se arate preotilor. Numai unul din cei zece leprosi vindecati 's-a intors si slavea cu glas mare pe Dumnezeu' (cf. Lc. 17, 15), iar acesta nu era evreu, ci samarinean, considerat de evrei ca fiind de neam inferior. Apropiindu-se de Iisus, samarineanul vindecat de lepra a cazut cu fata la pamant langa picioarele Lui si I-a multumit. Odata vindecat, el a inteles repede ca vindecarea lui este darul milostivirii lui Dumnezeu, Care a lucrat prin omul Iisus. Indirect, acest lepros recunoscator a marturisit ca Iisus Hristos este Datatorul vietii si Doctorul sufletelor si al trupurilor oamenilor. Vazand Iisus acest gest de recunostinta al unui lepros vindecat care preamareste cu glas mare pe Dumnezeu si Ii multumeste Lui cu multa smerenie si recunostinta, a intrebat: 'Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?' (Lc. 17, 18). Iar samarineanului vindecat, care se afla la picioarele Sale, Iisus i-a zis: 'Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit!' (Lc. 17, 19). Prin intrebarea Sa retorica: 'Dar cei noua unde sunt?' - Hristos Domnul pune in contrast recunostinta samarineanului cu nerecunostinta celor noua evrei. Deci intrebarea Sa are intelesul de repros sau dojana pentru atitudinea celor noua care nu au venit sa multumeasca.
Recunostinta, stare de smerenie si sanatate a sufletului
De ce Mantuitorul Iisus Hristos astepta ca si ceilalti leprosi vindecati sa arate recunostinta? De ce a intrebat El: 'Cei noua unde sunt?' (Lc. 17, 17). Desigur, Iisus nu avea nevoie de recunostinta lor, nici nu avea nevoie de lauda lor, deoarece El a savarsit minunea vindecarii lor din iubire milostiva si smerita, nu pentru a fi laudat. Insa prin intrebarea si atitudinea Sa de mustrare, Iisus ne invata ca daca omul caruia i s-a facut un bine nu multumeste, acesta se afla intr-o stare spirituala nefireasca, nedemna si nesanatoasa. Cu alte cuvinte, recunostinta trebuie sa fie sentimentul cel mai firesc al demnitatii omului in fata binefacerii primite de la cineva. Prin urmare, leprosii care s-au vindecat trebuiau mai intai sa-L preamareasca pe Dumnezeu - Izvorul vietii si al vindecarii, si sa-I multumeasca lui Iisus Care a binevoit sa-i ajute, si apoi sa se intoarca la comunitatea lor. Cei noua leprosi care nu multumesc pentru vindecare au uitat prea repede binefacerea aratata lor, au uitat prea repede in ce stare erau inainte de vindecare, iar acum uita si ca sanatatea pe care au primit-o este un dar al lui Dumnezeu, nu un merit al lor.
Iar samarineanul care s-a intors sa multumeasca era un om smerit si obisnuit cu umilinta nu numai din cauza bolii lui, ci si din cauza ca era considerat ca un strain printre evrei. Probabil ca tocmai datorita smereniei sale a avut si nobletea sufleteasca sa se intoarca la Iisus ca sa-I multumeasca. Evanghelia ne spune ca acesta 'slavea pe Dumnezeu' (cf. Lc. 17, 15). Dupa ce a slavit pe Dumnezeu, samarineanul vindecat de lepra a venit la Iisus, a cazut cu fata la pamant langa picioarele Lui si I-a multumit, recunoscand, de fapt, ca prin Iisus i-a venit vindecarea. El avea in comun cu ceilalti noua bolnavi de lepra numai suferinta bolii, dar se deosebea de ei prin virtutea recunostintei. Intrebarea Mantuitorului: 'Dar cei noua unde sunt?' (Lc. 17, 17) a ramas fara raspuns, intrucat cei noua erau absenti. Cei noua, cand au dat de bine, au uitat de Dumnezeu!Asa se intampla, foarte adesea, si astazi. Numai cand trecem prin necazuri, prin boli sau ispite, atunci cerem in mod staruitor ajutorul lui Dumnezeu, dar indata ce am scapat de suferinta, de saracie, de necaz, uitam de Dumnezeu. Insa Mantuitorul Iisus Hristos nu fericeste pe cei care sunt nerecunoscatori, ci pe cei care sunt recunoscatori si multumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.
Cand omul nu multumeste pentru binefacerile primite, el decade spiritual si se dezumanizeaza
Evanghelia de astazi ne arata ca omul este cu adevarat om, adica fiinta rationala si relationala, cand este recunoscator lui Dumnezeu si oamenilor pentru darurile si binefacerile pe care le primeste. Omul credincios si demn multumeste permanent lui Dumnezeu pentru ca traieste in creatia lui Dumnezeu si o foloseste, adica foloseste aerul, apa, pamantul, caldura soarelui si toate cele facute de Dumnezeu pentru a sustine viata umana. Iar oamenilor care-l ajuta le multumeste, pentru ca recunostinta este lumina vietii in comuniune si a cultivarii de valori spirituale.
Cand nu mai multumim lui Dumnezeu, nici macar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viata, ne dezumanizam complet. Evanghelia de astazi ne cheama, asadar, sa ne umanizam permanent, sa devenim cat mai umani sau recunoscatori, multumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui si multumind oamenilor prin care Dumnezeu lucreaza vindecarea noastra de boala sau izbavirea noastra dintr-o situatie dificila.
Nerecunostinta fata de Dumnezeu-Creatorul, indiferent cum este ea motivata sau scuzata, potrivit Evangheliei de astazi, e o stare nefireasca, adica nu este firesc sau uman, nu este drept si nici nu este demn sa nu multumim lui Dumnezeu si oamenilor cand ni se face un bine. De aceea, in fiecare duminica si sarbatoare de peste an, iar in manastiri chiar in fiecare zi din saptamana, Biserica aduce multumire sau recunostinta lui Dumnezeu prin slujba Sfintei Euharistii sau a Sfintei Liturghii euharistice.
Astfel, Sfanta Liturghie euharistica este lucrarea sfanta de recunostinta sau de multumire pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, cunoscute si necunoscute, aratate si nearatate deplin. Forma culminanta a rugaciunii liturgice de multumire, adusa de Biserica, incepe cu aceste frumoase cuvinte: 'Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ţi canta Ţie, pe Tine a Te binecuvanta, pe Tine a Te lauda, Ţie a-Ţi multumi, Ţie a ne inchina, in tot locul stapanirii Tale' (Liturghier, Anaforaua euharistica). Daca in Liturghierele romanesti actuale se folosesc cuvintele: 'Cu vrednicie si cu dreptate', textul original grecesc ar putea fi tradus si altfel: 'Este demn si este drept a-Ţi canta Ţie, pe Tine a Te binecuvanta, pe Tine a Te lauda, Ţie a-Ţi multumi…' Prin contrast, putem trage concluzia ca este nedemn si nedrept sa nu multumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, adica sa profitam de darurile Lui fara sa ne gandim la El, la Cel ce a facut cerul si pamantul si toate elementele care sustin viata noastra.
In acest sens, omul drept este cel care recunoaste ca lumea (creatia) este darul lui Dumnezeu-Creatorul, iar omul demn sau vrednic este cel care multumeste pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.
Prin urmare, samarineanul vindecat de lepra, care multumeste lui Dumnezeu preamarindu-L cu glas mare si multumeste lui Iisus, cu multa smerenie si recunostinta, devine si el un dascal sau invatator al Bisericii. De fapt, o multime de oameni vindecati prin milostivirea lui Hristos si o multime de oameni pacatosi care au fost iertati devin dascali sau invatatori ai nostri. Invatam deci de la acest samarinean recunoscator ca fiecare om care cultiva intru smerenie simtul recunostintei poate deveni un invatator pentru semenii lui cand acestia au pierdut simtul recunostintei, indiferent de varsta, stare sociala sau etnie. Prin urmare, din punct de vedere duhovnicesc, e superior noua cel ce este mai smerit decat noi, dupa cum e mai drept si mai demn decat noi cel care multumeste lui Dumnezeu si oamenilor mai mult decat noi, cand recunoaste ca Dumnezeu l-a ajutat in momente dificile.
Prin multumire sau recunostinta crestem duhovniceste in relatie cu Dumnezeu si cu semenii
Din Evanghelia de astazi, invatam ca, desi Mantuitorul nu cauta slava sau lauda de la oameni, totusi cere de la noi sa dam slava lui Dumnezeu, sa-I multumim Lui si oamenilor, ca sa crestem duhovniceste in relatia noastra cu Dumnezeu si cu semenii. Nu Dumnezeu are nevoie de multumirea noastra, ci noi avem nevoie ca sa multumim lui Dumnezeu si oamenilor, pentru a ne imbogati duhovniceste si a creste in comuniune de iubire smerita si sfanta. Iar daca nu multumim lui Dumnezeu si oamenilor, intrerupem sau slabim comunicarea si comuniunea noastra cu Dumnezeu si cu semenii, saracim duhovniceste, ne inchidem in multumire de sine, in autosuficienta egoista si posesiva.Intrucat omul a fost creat dupa chipul Preasfintei Treimi, adica al comuniunii vesnice de viata si iubire, el creste spiritual numai in starea de comuniune spirituala profunda, de sensibilitate si gratitudine.
Sufletul celui ce spune 'multumesc' lui Dumnezeu si oamenilor este mult mai frumos decat sufletul omului nerecunoscator sau nemultumitor. Uneori chiar si animalele care au fost vindecate, dupa cum citim, de pilda, in Vietile Sfintilor, arata o anumita recunostinta fata de cei ce le-au ajutat sa se vindece. Cu atat mai mult omul, ca fiinta rationala si recunoscatoare ori euharistica, este dator sa multumeasca lui Dumnezeu si oamenilor prin care Dumnezeu l-a ajutat.
Evanghelia Duminicii a XXIX-a dupa Rusalii ne arata ca noua leprosi s-au vindecat de lepra trupului, dar nu s-au vindecat si de 'lepra sufletului', care este nerecunostinta sau uitarea binefacatorului. Cu alte cuvinte, numai unul dintre cei zece leprosi vindecati de lepra trupului avea si sufletul sanatos, sensibil si capabil sa arate recunostinta sau sa aduca multumire cu bucurie.
In aceasta Duminica a Evangheliei vindecarii celor zece leprosisuntem chemati sa aratam recunostinta, sa aducem rugaciuni de multumire Preasfintei Treimi pentru darul vietii noastre, pentru sanatate si pentru tot ajutorul primit in viata. Totodata, Evanghelia de astazi ne cheama sa multumim parintilor dupa trup care ne-au nascut si crescut, educatorilor, invatatorilor, profesorilor si duhovnicilor care ne-au format intelectual si duhovniceste, precum si tuturor celor care ne-au ajutat in vreme de boala, de necaz sau de nevoie. Asadar, sa multumim tuturor celor care prin cuvant si fapta ne transmit binecuvantarea si iubirea lui Dumnezeu pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin.
* Text revizuit de autor in anul 2012
Categoria: Actualitate ortodoxa
Vizualizari: 873
Id: 19289
Data: Jan 14, 2012
Imagine:
Luni, 16 ianuarie, in ziua Cinstirii lantului Sfantului Apostol Petru, Inalt Preasfintitul Parinte Gherasim, Arhiepiscopul Ramnicului, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, va oficia Sfanta Liturghie arhiereasca la biserica cu hramul 'Sfintii Apostoli Petru si Pavel', din comuna .....
Data: Jan 14, 2012
Doua centre monahale din Mitropolia Olteniei isi vor serba hramul saptamana viitore, de praznicul Sfantului Antonie cel Mare, marti 17 ianuarie. In Arhiepiscopia Craiovei sfantul va fi cinstit la Manastirea Carcea, iar in Episcopia Severinului si Strehaiei la Manastirea Vodita.Pasii .....
Data: Jan 14, 2012
Poetul Mihai Eminescu a fost omagiat, in urma cu doua zile, la Iasi de Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane - filiala Iasi. Seara culturala intitulata 'Eminescu si Iasii' a fost organizata cu prilejul implinirii a 162 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu, informeaza Ziarul .....
Data: Jan 14, 2012
Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, va binecuvanta duminica, 15 ianuarie, lucrarile de reabilitare ce au avut loc la Biserica 'Sfantul Mucenic Pantelimon' - Foisorul de Foc din Capitala, in urma incendiului de luni, 9 ianuarie, care a afectat cupola si turla .....
Data: Jan 14, 2012
La un kilometru de orasul vrancean Panciu, pe un platou de munte, se afla Schitul 'Sfantul Ioan', metoc istoric al Manastirii Brazi, unde a trait Sfantul Ierarh Teodosie. Zona de munte a Vrancei s-a aflat timp de sute de ani sub autoritatea duhovniceasca a mai multor stareti, invatatori ai .....
Data: Jan 14, 2012
Biserica Parohiei 'Sfantul Ilie' - Titan a fost gazda conferintei pastoral-misionare a preotilor din Protoieria III Capitala de joi, 12 ianuarie. In contextul Anului omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor, una din temele abordate a fost dedicata importantei si necesitatii .....
Data: Jan 14, 2012
Dreapta credinta si rugaciunea pentru unitatea Bisericii - temelia vietii crestineDuminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)Ioan 17, 1-13'In vremea aceea, ridicandu-si ochii Sai catre cer, Iisus a cuvantat: Parinte a venit .....
Data: May 16, 2010
Sfanta Cruce - semnul iubirii care invinge pacatul si moarteaDuminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) Ioan 3, 13-17Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit in cer, fara numai Cel Care s-a pogorat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Şi precum Moise .....
Data: Sep 12, 2010
Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Cinstitei Cruci (Luarea Crucii si urmarea lui Hristos) (Marcu 8, 34-38; 9, 1)Zis-a Domnul: cel care voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si mantuiasca sufletul sau il va pierde; dar .....
Data: Sep 19, 2010
Credinta in Hristos aduce vindecareEvanghelia Duminicii a VII-a dupa Rusalii (Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum) Matei 9, 27-35.In vremea aceea, pe cand trecea Iisus, s-au luat dupa Dansul doi orbi; acestia strigau si ziceau: miluieste-ne pe noi, Fiule .....
Data: Jul 11, 2010
Sfanta Taina a Maslului impartaseste credinciosului harul nevazut al tamaduirii sau al usurarii suferintelor trupesti si intarirea sufleteasca. Intrucat si Postul cel Mare se apropie, va prezentam mai jos programul liturgic al unor manastiri si schituri bucurestene privind savarsirea Tainei .....
Data: Feb 24, 2012
Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).