Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a deschis luni ediția a X-a a Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național in pictura bisericească”.

„Icoana nu este produsul imaginației artistului, ci ea redă fidel forma văzută a unui arhetip, adică a persoanei sfinte cu care se află in relație”, a spus Patriarhul Romaniei in mesajul inaugural.

„Prin această formă și prin numele arhetipului, intipărite de către iconar in materia icoanei cu ajutorul meșteșugului artistic, ipostasul sfant se face prezent și lucrător, intrand in comuniune cu inchinătorul.”

„Ințelegerea logicii programului iconografic il ajută pe pictorul bisericesc să conștientizeze sensul unitar al picturii, sinteză a ințelesurilor particulare ale scenelor și combinațiilor de scene”, a mai transmis Preafericirea Sa.

„El nu trebuie să ignore faptul că limbajul celor văzute este in esenţă un simbol al realității veșnice nevăzute, astfel incat, „pogorăminte” prea mari sau originalități ostentative pot afecta practica tradițională ortodoxă şi fidelitatea eclezială.”

Text integral:

Consultare pentru comuniune spirituală şi cooperare practică

Ne intrunim astăzi in Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, pentru lucrările celei de-a X-a ediții a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național in pictura bisericească, organizată de Patriarhia Romană, prin intermediul Comisiei de Pictură Bisericească.

Ca in fiecare an, acest eveniment reunește preoți, specialiști atestați de Ministerul Culturii și autorizați de către Comisia de Pictură Bisericească, specialiști consacrați in diferite domenii ale artei bisericești (restauratori, sculptori, vitraliști, arhitecți, istorici de artă, etc), profesori și studenți din cadrul facultăților de profil, precum și numeroase persoane interesate de patrimoniul național bisericesc.

Conferința din acest an iși propune ca temă Programele iconografice și metodele de restaurare in arta bisericească actuală, pentru a răspunde astfel, dintr-o perspectivă interdisciplinară (istorică, teologică și artistică), unor cerințe practice din domeniul artei și restaurării ecleziale și pentru a pune, totodată, in evidență funcția liturgico-dogmatică a patrimoniului religios.

In acest scop, vor fi aduse in discuție o serie de norme și principii de bază in domeniul artei ecleziale.

Totodată, prezenta ediție a conferinței vine in continuarea demersurilor intreprinse in edițiile anilor precedenți, 2021 și 2022, care au pus bazele inițierii celor două proiecte aflate in prezent pe agenda de lucru a Comisiei de Pictură Bisericească, și anume Indrumătorul iconografic pentru pictorii bisericești și pentru slujitorii sfintelor altare și Normativul pentru restaurarea patrimoniului bisericesc aflat in cult.

Fiind parte integrantă din Liturghia și din lucrarea misionară a Bisericii, iconografia nu este doar o artă decorativă, pedagogică sau estetică, ci, in primul rand, este o mărturisire vizuală a adevărului de credință privind Inomenirea sau Intruparea Cuvantului veșnic al lui Dumnezeu și, in același timp, o chemare la rugăciune, ajungand astfel la comuniunea spirituală cu El și cu persoanele sfinte reprezentate in icoane.

Pictorii bisericești nu sunt simpli artiști sau meșteșugari, cunoscători ai unor tehnici artistice, inzestrați cu mai mult sau mai puțin talent, ei contribuie prin lucrarea lor la afirmarea Bisericii ca Biserică mărturisitoare, fiind vestitori ai luminii celei necreate şi neinserate, ai păcii, bucuriei și slavei Impărăției Cerurilor.

Icoana nu este produsul imaginației artistului, ci ea redă fidel forma văzută a unui arhetip, adică a persoanei sfinte cu care se află in relație. Prin această formă și prin numele arhetipului, intipărite de către iconar in materia icoanei cu ajutorul meșteșugului artistic, ipostasul sfant se face prezent și lucrător, intrand in comuniune cu inchinătorul[1].

In momentul in care forma intipărită și numele arhetipului se șterg, icoana iși pierde sfințenia și nu mai poate fi inchinată sau venerată, rămanand doar „materie neinchinată, ca una ce nu are nimic comun cu asemănarea”[2].

De aceea, principiile restaurării științifice, subsumate preocupării esențiale de a prezerva opera de artă in forma sa originală, nu pot fi aplicate intr-un mod nediscriminatoriu sau absolut, in cazul patrimoniului bisericesc aflat in uzul cultic al unei sinaxe liturgice vii, care se află in relație spirituală cu sfinții pictați in icoane.

In același timp, insă, trebuie evitat arbitrariul unor inițiative individuale care, prin integrare cromatică excesivă, denaturează frumusețea materiei, imbogățită de amprenta istorică, dar și opera in sine.

In lăcașul de cult „formele arhitecturale, frescele, icoanele, obiectele de cult, nu sunt puse alături pur și simplu, ca obiectele unui muzeu, ci, asemeni mădularelor unui trup, trăiesc intru aceeași tainică viață, sunt integrate misterului liturgic”[3].

Potrivit Sfantului Gherman, patriarhul Constantinopolului, „Biserica este un cer pămantesc in care locuiește și Se plimbă Dumnezeul cel ceresc”[4], iar cultul ortodox rezumă experiența liturgică a tainei Bisericii, cantand la slujba Utreniei din Postul Mare: „In biserica slavei Tale stand, in cer ni se pare a sta”.

De aceea, Indrumătorul iconografic trebuie să aibă ca punct de plecare enunțarea principiilor generale de organizare a iconografiei in tradiția bizantină, care decurg in chip firesc din ințelegerea duhovnicească a spațiului eclezial și a fiecărui compartiment in parte. Pentru a aprofunda acest aspect, putem recurge atat la scrierile mistagogice patristice, cat și la analiza bogatei tradiții iconografice ortodoxe.

Ințelegerea logicii programului iconografic il ajută pe pictorul bisericesc să conștientizeze sensul unitar al picturii, sinteză a ințelesurilor particulare ale scenelor și combinațiilor de scene.

El nu trebuie să ignore faptul că limbajul celor văzute este in esenţă un simbol al realității veșnice nevăzute, astfel incat, „pogorăminte” prea mari sau originalități ostentative pot afecta practica tradițională ortodoxă şi fidelitatea eclezială.

Deschidem astăzi cea de-a X-a ediție a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național in pictura bisericească, eveniment inaugurat in anul 2012, și care, de atunci și pană in prezent, se bucură de roadele unei participări numeroase.

Desfășurată pe parcursul a două zile de comunicări științifice, conferința cuprinde și anul acesta trei secțiuni: secțiunea Pictură bisericească, cu tema: „Programe iconografice: perspective istorice și valorificări contemporane”; secțiunea Restaurare, cu tema „Restaurarea: intre restituirea monumentului și (re)integrarea sa in cult”; secțiunea Normative și indrumător iconografic.

De asemenea, aceasta include la final și o convorbire liberă a specialiștilor prezenți in randul auditoriului cu membrii Comisiei de Pictură Bisericească, pe teme considerate relevante.

Prin tematica aleasă, comunicările științifice de anul acesta vor incerca pe de-o parte, să propună modele aplicabile in situații concrete, iar pe de altă parte, să aibă un impact in alcătuirea programelor iconografice ale noilor lăcașuri de cult, respectiv in realizarea proiectelor de restaurare a picturii acestora.

Prin susținerea și audierea comunicărilor științifice, prin participarea la dezbaterile tematice și la convorbirile generate de fiecare secțiune in parte, evenimentul urmărește să ofere un cadru generos de interacțiune și dialog specialiștilor prezenți.

In același timp, abordarea interdisciplinară a conferinței – din perspectiva teologiei, istoriei artei, arhitecturii, picturii și conservării-restaurării – reprezintă un bun prilej de expunere și dezbatere a problemelor intampinate de specialiști in demersul de ințelegere, imbogățire și conservare a patrimoniului național bisericesc, precum și de promovare a acestuia in societatea contemporană.

Felicităm pe organizatori și binecuvantăm pe toți participanții, nădăjduind ca și această ediție a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național in pictura bisericească să reprezinte un sprijin in misiunea Bisericii Ortodoxe Romane de a conserva și pune in valoare prețiosul său patrimoniu eclezial – adevărat tezaur sacru moștenit de la inaintași, care trebuie păstrat, imbogățit și transmis cu talent și efort, cu multă responsabilitate și cu bucuria realizării comuniunii intre generații.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Note

[1] Cf. Sfantul Nichifor Mărturisitorul,�Antirrheticus I impotriva lui Mamona, 30, in: Nicephore,�Discours contre les iconoclastes, traducere in limba franceză, prezentare și note de Marie-Jose Mondzain-Baudinet, Ed. Klincksieck, Paris, 1989, p. 111.

[2] Sfantul Teodor Studitul,�In apărarea sfintelor icoane. Dosarul unei rezistențe teologice, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2017, p. 323.

[3] Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, trad. de Grigore și Petru Moga, Ed. Sophia, București, 2014, p. 155.

[4] Sfantul Gherman, arhiepiscopul Constantinopolului (†733), ”Relatare și viziune mistică despre biserică și Liturghie”, in: Diac. Ioan I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii și texte, Ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 257

Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 132

Id: 79600

Data: Nov 13, 2023

Imagine: