Raspunsul la întrebarea din titlu are nevoie de o scurta incursiune în istoria Bisericii primelor veacuri, când crestinii fara impedimente se împartaseau la fiecare Sfânta Liturghie. Dupa secolul al IV-lea, evlavia fata de primirea Sfintei Împartasanii a scazut, Sfintii Parinti fiind nevoiti sa vorbeasca si sa scrie împotriva împartasirii rare, considerata chiar una din cauzele îmbolnavirii. De exemplu, Sfântul Macarie Egipteanul îi spunea unei femei pe care tocmai o vindecase de demonizare: „Niciodata sa nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu si a te împartasi cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta ti s-a întâmplat pentru ca timp de cinci saptamâni nu te-ai apropiat de Preacuratele Taine“ (Viata Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 16, Bucuresti, 1992, p. 27).În epoca apostolica, Sfintele Liturghii erau savârsite seara, dupa agapa (masa frateasca), având modelul Cinei celei de Taina (cf. Luca 22, 20 sau 1 Corinteni 1, 25). Foarte curând, dupa secolul al II-lea, agapele s-au mutat dupa Sfânta Liturghie, îndeosebi cu scopul de a-i ajuta pe cei saraci. Ulterior au aparut canoane care interziceau agapele organizate în biserica (Canonul 28 Laodiceea - 343), ceea ce a adus la separarea lor de Sfânta Liturghie, având loc în încaperi special amenajate sau în case particulare. Tot în aceasta perioada, s-a generalizat practica împartasirii pe nemâncate sau cu ajunare, asa cum consemneaza Canonul 41 al Sinodului de la Cartagina, din 419: „Sfintele altarului sa nu se savârseasca decât numai de persoane care au ajunat, exceptându-se o singura zi la an, întru care se savârseste Cina Domnului (…)“.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 543

Id: 40933

Data: May 26, 2014

Imagine: