Avea 35 de ani când a fost ridicat de autoritatile comuniste. A fost condamnat la 22 de ani de temnita, trecând prin iadul închisorilor de la Craiova, Aiud si Balta Brailei. Acolo a avut sansa sa-i cunoasca pe titanii teologiei si culturii românesti: parintele Dumitru Staniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic si Petre Ţutea. Astazi, la cei 87 de ani împliniti, Ilie Tudor se simte mândru cu amintirile sale. De altfel, el a si primit Crucea Patriarhala pentru mireni.Pentru locuitorii comunei Podari, Ilie Tudor a devenit deja o legenda. Este tipul olteanului autentic, iubitor de arta, de frumos, fin pastrator al traditiilor populare pe care le-a transmis cu grija fiului sau, Gheorghe. Artistul Tudor Gheorghe. Desi începuse o viata linistita, reusind sa-si întemeieze o familie, nea Ilie nu a fost ocolit de furtunile vremii, dar nici nu s-a dat în laturi din fata lor. Bun la religie, asa cum îsi aminteste ca era de mic, a fost pus de catre preot înca din clasa a patra primara în strana bisericii din Podarii Craiovei, în care a si ramas pentru mai bine de o jumatate de secol. Talentul, inteligenta, dar mai ales dragostea pentru cele sfinte l-au îndemnat sa urmeze Şcoala de Cântareti, pe care a absolvit-o cu media maxima. A fost obligat sa se ocupe de corul utecistilor din comuna si, pentru ca mergea cu ei la biserica, a fost luat în colimatorul comunist. A fost arestat la 35 de ani si închis, împreuna cu mai multi preoti si oameni de alte profesii din Oltenia, de la Craiova la Aiud, si apoi în închisoarea din Balta Brailei. În spatele cortinei negre a celor 22 de ani de condamnare, cântaretul de la Podari nu se astepta sa gaseasca decât o mlastina a deznadejdii. Dar cum Dumnezeu nu-l lasa pe cel drept al Sau sa vada stricaciunea, pentru nea Tudor, asa cum îi spuneau colegii de "celulariu", anii de temnita au devenit din paguba câstig. Astazi se considera fericitul absolvent al "facultatii negre de la Aiud", asa cum îi mai spune din când în când fiul sau, rapsodul Tudor Gheorghe. Aici a avut ca "profesori" pe cei mai mari dintre reprezentantii elitei de aur a generatiei sale: parintele Dumitru Staniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru si Petre Ţutea.Din pâinea lui, pentru colegul de suferintaPrima data când l-a întâlnit pe parintele Staniloae, Ilie Tudor era la Aiud. Dupa ce trecuse printr-o crunta perioada de carcera, a fost dus împreuna cu mai multi detinuti într-o încapere foarte mare. Era perioada de deratizare, iar acolo se aflau aproape 200 de oameni, care înfruntau frigul încalzindu-se reciproc: "Atunci noi, care nu prea ne întâlneam decât la plimbare, ne-am pomenit cu totii într-o sala, vreo 200 de oameni. Ce bucurie! Oameni care nu se vazusera de-atâta vreme! Pe jos, cimentul. M-am întins asa. Lânga mine, un batrânel slab, timid. Desi eram goi, am desfacut cojocelul pe care îl primisem la izolare de la o cunostinta si i l-am dat sa-l puna sub dânsul. Nu stiam ca este parintele Staniloae. I-am întins haina. Parintele mi-a zâmbit calduros si m-a întrebat ce condamnare am. I-am raspuns ca mi-au dat 22 de ani, iar când l-am întrebat si eu, mi-a aratat spre cer, voia sa spuna ca "Dumnezeu stie!". Era slabit, îl duceau de mâini pentru ca abia se mai putea deplasa", îsi aminteste nea Tudor. Dupa ce a aflat cine este colegul de suferinta, nu s-a mai putut dezlipi de lânga dânsul. "Unul dintre cei pe care îi cunosteam mi-a spus: "Ma, tu stii cine este batrânul ala care sta lânga tine? Este parintele Staniloae!" Nu-mi venea sa cred. Îti dai seama, îl mai lasam noi pe parintele sa steie pe jos? Eram tineri, aveam 35 de ani si, împreuna cu sase-sapte colegi, am facut un grup. Am hotarât sa-i ajutam pe cei mai slabiti dintre noi. Am vorbit sa-i dam parintelui macar cu doua sau cu trei bucati de pâine mai mult. A primit, a multumit o zi sau doua, dar la urma nu a mai vrut sa primeasca pentru a nu ne primejdui pe noi", mai spune Ilie Tudor."Facultatea neagra de la Aiud"Timp de doua saptamâni, cât a durat deratizarea, olteanul de la Podari a avut sansa sa-l asculte pe parintele Staniloae vorbind. Şi acum pastreaza în minte imaginea luminoasa a marelui teolog care, în timp ce cimentul rece le îngheta pâna si maduva oaselor, le încalzea sufletele cu cuvintele sale: "Când vorbea parintele Staniloae, mai aveai timp sa simti frigul sau foamea sau alte gânduri? Acolo am terminat, asa cum îmi mai zice din când în când Tudor Gheorghe, "facultatea neagra de la Aiud". Ce-mi trebuia profesor, daca vorbea parintele? La ce nivel si cu ce caldura vorbea! Ma uitam: era slab, dar ce lumina avea în ochi! Parca iesea o caldura din el când vorbea!" Acolo, pe cimentul înghetat, în lipsa si suferinta, duhul statea deasupra materiei. Când parintele obosea, alte voci întelepte si duhovnicesti continuau sa tina aprinsa flacara credintei pentru ca si trupurile înghetate sa se încalzeasca din caldura ce le mistuia sufletele: "Când parintele obosea, intervenea altul, de exemplu profesorul Mironescu, cel de la Rugul Aprins, sau Radu Gyr, Nichifor Crainic. Cum mai putea sa-ti fie frig sau foame? Se suna stingerea si atunci se cânta încet "Cu noi este Dumnezeu!" sau alte cântari religioase", îsi mai aminteste nea Tudor."Staniloae emana din el o dragoste pentru toti"Devenise deja obisnuinta ca în fiecare zi parintele profesor sa le tâlcuiasca pericopa evanghelica: "Daca era duminica se vorbea despre Evanghelia duminicii respective, la fel si în celelalte zile. Mai stiam si eu, mai stiau si altii, dar când vorbea parintele Staniloae, toti taceau si ascultau ca în biserica. Se bucura de foarte multa stima si fiecare dintre noi nu stiam ce sa facem si cum sa-l ajutam, dar el era de o modestie rara, nu voia sa primeasca nimic. Era atât de masurat si întelegator. Avea o lumina în ochi si se emana din el o dragoste pentru toti, dragoste pe care abia mai târziu am înteles-o. Ce pot sa spun, aceasta mare personalitate, acest mare teolog al Ortodoxiei? Am stat si eu cu el în camera doua saptamâni!""Nu stiam ca pot cânta slujba Învierii pe dinafara"Cele mai înaltatoare clipe le-a trait într-o noapte de Înviere, tot la Aiud, atunci când au savârsit cu totii Sfânta Liturghie în celula: "Erau acolo trei episcopi, dintre care unul greco-catolic si doi de-ai nostri. Pâna atunci nu mi-am dat seama ca stiu slujba Învierii pe dinafara. Au dat binecuvântarea, pe o masa cu niste stergare curate. Am închis ochii si am vazut Penticostarul, aveam în minte pâna si culoarea literelor. Cum s-a dat binecuvântarea, am început sa cânt. Nu stiam ca pot cânta slujba Învierii pe dinafara".Nu voiau sa moara Printre cele mai cumplite zile pe care Ilie Tudor le-a trait în iadul închisorilor comuniste sunt si cele 40 de zile de carcera. A ajuns acolo pentru ca a fost prins ca juca sah cu colegul de celula pe o tabla desenata pe o batista, cu piese improvizate din pâine. Marele premiu cu care tortionarii le-au recompensat remiza celor doi detinuti au fost 40 de zile de carcera: "În ziua de Sfântul Nicolae m-au bagat la izolare si m-au scos de acolo abia dupa 40 de zile. Doua zile nu-ti dadea nimic sa manânci, decât apa calda, iar a treia zi îti dadeau hrana din celular. Eram terminat fizic, dar am zgârâiat o cruce pe peretele celulei si ma rugam. Când simteam ca nu mai pot, puneam pumnii la spate si stateam sezând, iar când simteam ca o sa cad (pentru tortionari caderea noastra era ca o binecuvântare), ma ridicam în picioare. Patruzeci de zile si patruzeci de nopti am marsaluit acei opt metri. Dimineata, caraliul, care venea de fiecare data foarte gros îmbracat, cu cizme în picioare si cu suba, se uita la mine prin vizeta, iar eu zâmbeam. Se întrebau: Cum de astia nu mor? De unde au atâta putere?", povesteste Ilie Tudor.Colegul sau de celula, partenerul de sah, era preotul Gornic din Arad. Atunci când l-au dus la izolare, parintele suferea de TBC. Ilie Todur povesteste: "În celula alaturata era parintele Gornic de la Arad care avea TBC ganglionar în ultima faza. Ajunsese într-o asa stare, încât se dadea jos din patul trei si se ruga. Facuse bataturi în palme, la coate si la genunchi ca la ceafa boului. Se ruga permanent. Cât am stat la carcera am vorbit prin limbajul morse: "Cum te simti parinte?", "Tudore, sunt terminat". A durat o zi sau doua, a treia zi am auzit când a cazut. Au venit si l-au luat, iar când m-am întors din nou în celula, cu totii am crezut ca a murit. Era un calugar acolo care, cum a auzit ca parintele a murit, a si început sa-l pomeneasca la morti".Minunile vietii de dupa temnitaÎn stuful din Balta Brailei, nea Ilie l-a reîntâlnit pe parintele Gornic, dupa ce mai bine de doi ani îl crezuse mort: "Peste doi ani de zile m-au scos în balta, la Salcia. Eram împartiti pe echipe: unii la cosit, altii la prasit, altii la constructii. Terminasem treaba si ne spalam. Colegul de lânga mine îmi zice: "Tudore, uite, vine echipa de la constructii. Cel cu carioca aia de ziar seamana cu parintele Gornic". Eu i-am raspuns ca murise la Aiud, dar atunci, când m-am apropiat de ei, am înghetat. Era parintele Gornic".Dupa eliberare, nea Tudor l-a reîntâlnit pe parinte în urma unei vizite pe care a facut-o la rudele sotiei din Arad. Abia atunci au trait, în sfârsit, bucuria de a fi pe deplin împreuna.Îsi semna creatiile cu "Poetul Ţaran"Ilie Tudor a început sa scrie poezie dupa ce a îndragit marea literatura româneasca. La început i-a citit pe Topârceanu, pe Vasile Alecsandri, iar mai apoi pe Goga si pe Lucian Blaga. Dintre toti poetii pe care i-a îndragit, cel mai aproape de sufletul sau au fost Radu Gyr si Vasile Militaru, oameni cu a caror opera a facut cunostinta în mod direct în puscarie. În tinerete s-a semnat cu pseudonimul "Poetul Ţaran". A scris pentru "Gazeta literara", "Oltenia literara, "Albina" si a cochetat cu studioul Radio Craiova. La o întâlnire între artisti l-a cunoscut chiar pe marele Arghezi: "Arghezi citise ceva din ceea ce scrisesem, pentru ca îmi aparusera cu câteva zile mai înainte în "Gazeta literara" câteva poezii. M-a întrebat de unde m-am inspirat pentru metaforele din poezii. Eu i-am raspuns ca le am din Mineele bisericesti".Dupa eliberare, în poeziile lui Ilie Tudor s-a simtit influenta persoanelor pe care le cunoscuse acolo, a lui Radu Gyr si Vasile Militaru, în special: "Atunci când am stat cu Crainic alaturi, cu parintele Staniloae, cu Radu Gyr, cu titanii astia, pentru mine a fost o adevarata facultate, pentru ca altfel eu ramâneam cântaretul simplu de la Podari", mai spune nea Tudor.Dintre cartile publicate de Ilie Tudor fac parte "De sub tavalug" (însemnari din temnitele comuniste, o carte aparuta în 2003), "Cuvinte rastignite" (volum de poezii aparut tot în 2003), "Mlastina deznadejdii" (2006), iar în 2007 autorul scoate carticica de poezii "Gânduri din strana bisericii". Ca rasplata a activitatii sale literare, dar si a jertfei pe care a depus-o în temnitele comuniste în perioada 1958-1964, poetul, scriitorul si cântaretul din Podarii Craiovei a primit din mâna patriarhului Teoctist, ca distinctie, Crucea Patriarhala pentru mireni."Ilie Tudor a cunoscut ura, umilinta si chinul. Probabil, ca o recompensa, fiul sau, Tudor Gheorghe, a cunoscut iubirea si gloria. Dumnezeu a echilibrat balanta: pe cât de multa suferinta, tot atâta bucurie", spunea despre el omul de litere craiovean Jan Bailesteanu."În celula alaturata era parintele Gornic de la Arad care avea TBC ganglionar în ultima faza. Ajunsese într-o asa stare, încât se dadea jos din patul trei si se ruga. Facuse bataturi în palme, la coate si la genunchi ca la ceafa boului. Se ruga permanent. Cât am stat la carcera am vorbit prin limbajul morse: "Cum te simti parinte?", "Tudore, sunt terminat"."Ilie Tudor"Ilie Tudor a cunoscut ura, umilinta si chinul. Probabil, ca o recompensa, fiul sau, Tudor Gheorghe, a cunoscut iubirea si gloria. Dumnezeu a echilibrat balanta: pe cât de multa suferinta, tot atâta bucurie."Jan Bailesteanu, scriitor(Articol publicat în Ziarul Lumina din 31 august 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 944

Id: 35581

Data: Nov 15, 2013

Imagine: