„Alergăm la medic ca să găsim tămăduire, alergăm la Dumnezeu și uneori simțim că nu am primit această tămăduire, cea a trupului și cea a sufletului. Atunci ce facem, iubiți credincioși?”, a spus IPS Teofan în predica rostită de Izvorul Tămăduirii la Mănăstirea ieșeană Sângeap-Basaraba.

Avem răspunsul unui smerit preot din Grecia care a fost cuprins de boala leprei, cea mai cumplită boală, a spus părintele mitropolit redând cuvintele clericului:

„Grea este această boală. Dar o boală grea înseamnă o cruce mare. Iar o cruce mare înseamnă o înviere mare. Îți mulțumesc Doamne că mi-ai dat această boală, deși nu sunt nevrednic de ea. Ajută-mă, Doamne să rabd!”.

„Este calea pe care Biserica ne-o așază în față”, a subliniat IPS Teofan.

„Alergăm la medic, alergăm la Dumnezeu. Dar dacă, din pricini necunoscute de noi, rămânem cuprinși de o boală sau de alta cu frică de Dumnezeu și cu curaj, nedeznădăjduind, mergem mai departe căci mila lui Dumnezeu este mare. Iar dacă este voia Lui să vină sorocul plecării din această lume, fie voia Ta, Doamne, și această plecare să fie împlinită atunci când poate sunt cel mai puțin îndepărtat de tine”.

În același cuvânt, Mitropolitul Teofan a explicat că „îndepărtarea de Dumnezeu este cea mai mare boală”, iar „neiubirea, cea mai cruntă molimă”. El a spus că întreaga viață a omului în Biserică „este un act de tămăduire pentru că păcatul este rană iar virtutea este tămăduire”.

„Noi vorbim despre Dumnezeu, Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre, despre Maica Domnului ca izvor de tămăduiri, despre Biserică – spital duhovnicesc în care se împlinește o terapie binecuvântată. Vorbim despre sfinți ca doctori și vindecători fără de arginți, vorbim de viața creștină ca loc în care omul luptă împotriva bolilor trupești și mai ales sufletești, căutând vindecare”.

„Să ne aibă Dumnezeu în mila iubirii, tămăduirii și iertării Sale”, s-a rugat la finalul predicii Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Mitropolitul Teofan a slujit în Vinerea Luminată la Mănăstirea Sângeap-Basaraba cu prilejul hramului, Izvorul Tămăduirii. Slujba a avut loc la altarul exterior al mănăstirii.

Mănăstirea Sângeap-Basaraba

Începuturile acestui aşezământ monahal, din apropiere de orașul ieșean Hârlău, nu se cunosc cu exactitate. Tradiţia locală aminteşte de Petru I Mușat care ar fi făcut o biserică din lemn. Viaţa înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când așezământul monahal a fost părăsit. În anul 1864, sfântul lăcaș al mănăstirii este transformat în biserică de mir pentru locuitorii satului Sângeap.

În 1997, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a binecuvântat reînfiinţarea mănăstirii ca schit de călugări. În 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod, Schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire.

Foto credit: Doxologia / Flavius Popa

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 275

Id: 73507

Data: May 8, 2021

Imagine: