Părintele Patriarh Daniel a transmis vineri un mesaj cu prilejul manifestărilor organizate de Episcopia Tulcii la aniversarea a 50 de ani de la descoperirea moaștelor Sfinților Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos.

Pământul Dobrogei „a fost sfințit prin jertfa multor martiri, mai ales în primele patru secole creștine”, precizează părintele patriarh.

„Însă, nu se poate vorbi despre importanța martirilor de la Niculițel fără a aminti cu recunoștință de cei care de-a lungul timpului au făcut posibilă păstrarea vie a cinstirii lor”, adaugă el.

Text integral:

Martirii lui Hristos – izvor de lumină și sfințenie peste veacuri

50 de ani de la descoperirea moaștelor Sfinților Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos

„Fii credincios până la moarte
și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10)

Hristos a înviat!

Cu aleasă bucurie duhovnicească, în lumina praznicului Învierii Domnului, întreaga Ortodoxie Românească, din țară și din afara granițelor, dar în mod deosebit Episcopia Tulcii, întâmpină anul acesta sărbătoarea Sfinților Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos, deveniți de multă vreme ocrotitorii Dobrogei, iar din anul 2008 și ocrotitori ai tinerei eparhii a Deltei Dunării.

Anul acesta, 2021, aniversăm 50 de ani de la providențiala descoperire a acestor sfinți în vatra satului Niculițel, în vara anului 1971, în urma unor ploi torențiale care au spălat pământul înroșit cândva de sângele martirilor.

Sfinții martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos au fost decapitați la Noviodunum (Isaccea-Niculițel, județul Tulcea), la data de 4 iunie a unui an incert, fie în timpul persecuțiilor anticreștine declanșate din ordinul împăratului Dioclețian, între anii 303-304, fie în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Liciniu, între anii 319-324, fie în timpul persecuțiilor împăratului Iulian Apostatul (361-363). În acest sens, Martirologiul siriac menționează data de 4 iunie ca zi de pomenire pentru Sfântul Mucenic Filippos, iar Martirologiul ieronimian îi menționează pe toți cei patru mucenici (Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos) ca fiind pomeniți la aceeași dată – 4 iunie[1].

Sfinții Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos au fost îngropați în martirionul de la Niculițel, sub maiestuoasa bazilică înălțată peste mormântul lor, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Această bazilică are o însemnătate deosebită pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române, întrucât aici s-au păstrat moaștele acestor sfinți într-un martirion special construit pentru ei.

Pământul Dobrogei, începând cu martirii Epictet și Astion de la Halmyris († 8 iulie 290) și continuând cu martirii Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos de la Isaccea-Niculițel, a fost sfințit prin jertfa multor martiri, mai ales în primele patru secole creștine.

Însă, nu se poate vorbi despre importanța martirilor de la Niculițel fără a aminti cu recunoștință de cei care de-a lungul timpului au făcut posibilă păstrarea vie a cinstirii lor.

Mai întâi, ne amintim cu evlavie de creștinii care le-au ridicat trupurile după martirizare și le-au înhumat într-un loc comun. În mod deosebit, ne amintim de chipul luminos al Sfântului Ierarh Iachint de la Vicina, care avea reședința sa tot în zona Niculițelului, la Isaccea, județul Tulcea și care a devenit, în anul 1359, primul Mitropolit al voievodatului Țării Românești, având reședința la Curtea de Argeș, pentru a fi alături de Domnul țării, Nicolae Alexandru. Canonizarea Mitropolitului Iachint și a Cuviosului Dionisie Exiguul (sec. VI) s-a făcut de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa noastră, în anul 2008.

Desigur, se cuvine a fi pomeniți și toți ierarhii de la Dunărea de Jos, care în vremurile stăpânirii otomane asupra Dobrogei (1428-1878) au păstrat aprinsă flacăra credinței creștine și a identității naționale românești.

În mod special, pomenim azi numele ierarhului Antim Nica, chiriarhul Eparhiei Dunării de Jos (1973-1994), prin grija căruia a fost ridicat, între anii 1984-1990, peste vechiul martirion al bazilicii din secolul al IV-lea, întâiul muzeu al mormântului paleocreștin de la Niculițel.

Totodată, pomenim aici pe preotul Dumitru Capaciurea și pe arhiereul-vicar Gherasim (Cristea) Constănțeanul, cu reședința la Galați, pentru curajul lor din anul 1971 de a duce sfintele moaște ale martirilor de la Niculițel la Mănăstirea Cocoș, în pofida interdicției autorităților comuniste de atunci. În plus, menționăm aici competența și erudiția științifică a arheologului Dr. Victor Heinrich Baumann, care a oferit Bisericii și lumii științifice românești lucrarea Sângele Martirilor, Editura Dobrogea, 2015, cea mai bună carte scrisă despre Sfinții Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos.

Profesorul Emilian Popescu rezumă importanța descoperirii moaștelor Sfinților Martiri de la Niculițel în mod sistematic: „Descoperirile de la Niculițel au astfel o valoare cu totul deosebită pentru că: 1. ele au adus la lumină, pentru prima oară, trupurile întregi ale unor martiri, ale căror nume le cunoaștem sigur; 2. a ieșit la iveală una dintre cele mai vechi basilici de pe teritoriul țării noastre și cel mai vechi martyrium de acest gen cunoscut până acum; 3. se întărește convingerea noastră că știrile din martyrologii sunt veridice; 4. se dovedesc forța și vechimea credinței creștine pe pământul României; 5. în sfârșit, asemenea descoperire este până acum unică în întreg spațiul balcanic și extrem de rară în întregul Imperiu Roman”[2].

Pentru a evidenția continuitatea neîntreruptă a credinței noastre apostolice și jertfelnicia poporului român, la sfințirea Altarului Catedralei Mântuirii Neamului (25 noiembrie 2018), am așezat în piciorul Sfintei Mese și părticele din moaștele Sfinților Martiri de la Niculițel: Zoticos, Atalos, Kamasis și Filipos, oferite de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

Astăzi, la împlinirea a 50 de ani de la descoperirea sfintelor moaște ale martirilor de la Niculițel, credincioșii ortodocși români din Eparhia Tulcii, din eparhiile vecine, dar și din alte părți, cu multă credință, evlavie și dragoste vin la acest izvor de binecuvântare care alină atât durerile trupești, cât și cele sufletești ale credincioșilor închinători.

Cu aceste gânduri, adresăm calde felicitări și doriri de tot binele Preasfințitului Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, celorlalți ierarhi prezenți, preoților, diaconilor, monahilor și credincioșilor din Dobrogea, precum și pelerinilor din întreaga țară. Ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfinților Martiri de la Niculițel și tuturor sfinților să le dăruiască celor prezenți pace și bucurie, sănătate și mult ajutor, întru mulți și fericiți ani!

Cu aleasă prețuire și părintească binecuvântare,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

NOTE

[1] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, Editura BASILICA, Bucureşti, 2013, p. 46; Emilian Popescu, Studii de istorie şi spiritualitate creştină, vol. 1, Editurile Academiei Române şi BASILICA, Bucureşti, 2018, pp. 491 şi 495.

[2] Emilian Popescu, Studii de  istorie şi spiritualitate creştină, vol. 1, p. 496.

Foto credit: Episcopia Tulcii

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 250

Id: 73776

Data: Jun 4, 2021

Imagine: