Marti seara, la Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucuresti, a avut loc o noua intalnire a Cenaclului literar Sfantul Simeon Noul Teolog, avand ca tema Poezia intre cult si cultura, informeaza "Ziarul Lumina".Dezbaterea care a depasit doua ore, moderata de poeta Liliana Ursu si parintele Gheorghe Holbea, prodecan al Facultatii de Teologie, s-a bucurat de prezenta unui grup de tineri de la mai multe facultati, iubitori ai poeziei si ai lirismului, care si-au expus parerile despre arta poetica, despre inspiratie, despre menirea poeziei. La finalul intalnirii au fost recitate poezii compuse de studenti de la facultatile de teologie si medicina, precum si de adulti care pasesc pe drumul creatiei lirice. Cenaclul literar este daruit poetilor, dar este in acelasi timp si o dezbatere interactiva cu puncte de vedere foarte puternice, exprimate nu numai de cei care compun poezii, ci si de iubitorii poeziei care traiesc aceasta forma de arta la fel de intens ca si fauritorii ei. Poezia este specia literara care se intersecteaza cel mai bine si cu teologia, cu vorbirea despre Dumnezeu, lucru demonstrat de numerosii sfinti ai Bisericii, care au exprimat adevarul revelat in formele imnului, poeziei si cantarii, si putem pomeni pe Sfintii Andrei Criteanul, Efrem Sirul, Roman Melodul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Teologul, Ioan Damaschin, Cuviosul Iosif scriitorul de cantari. Un poet genial si un crestin, Reiner Maria Rilke, spunea despre poezie aceste cuvinte: «Totul este sa preamaresti». In poezie, noi vorbim de cele mai multe ori despre creatia lui Dumnezeu. In momentul in care stii sa preamaresti smerit un om, un copac, o floare, o intamplare din viata, o taina, se naste poezia. Noi traim din uitare in uitare, dar poezia inseamna a-ti aminti cumva ceea ce nu ai trait inca, a spus Liliana Ursu.Compatibilitatea poeziei cu teologia este posibila si datorita atitudinii poetului si imnografului fata de realitatea cu care se intalneste. El nu doreste sa o explice, sa o defineasca, ci sa transmita starea de gratie de a fi in preajma unui lucru maret, de a comunica simtirea si trairea care se nasc in sufletul sau si al cititorilor. Este o forma de comunicare care, desi foloseste cuvantul, este dincolo de cuvant si de limbaj si de expresie. Poezia in trairea crestina este o cale de a gusta invatatura de credinta a Bisericii. Invatatura de credinta este cunoscuta la dogmatica, in manualele de teologie, dar pana aceasta nu este transformata in imn, nu poate sa fie gustata. In imn invatatura devine doxologie, rugaciune, si ma gandesc la cuvintele poetului Vasile Voiculescu care spunea: «Ştiu fara sa pricep Treimea», a spus parintele Gheorghe Holbea. La fel ca si teologia, poezia solicita intreaga fiinta a poetului si a celui sedus de poezie. Absorbit de entuziasmul alcatuirii unei poezii sau de frumusetea patrunderii prin lectura in lumea simtamintelor ei, cand acest proces se incheie, omul are senzatia intoarcerii dintr-un voiaj nevazut, dintr-o calatorie din alta lume, iar acum trebuie sa se familiarizeze din nou cu camera in care a stat sau cu lumea inconjuratoare pe care fizic nu a parasit-o.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 665

Id: 29912

Data: Apr 11, 2013

Imagine: