In cadrul Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia din Sfanta si Marea Joi oficiata astazi, 1 aprilie, in Catedrala Patriarhala din Bucuresti de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel impreuna cu membrii Sfantului Sinod, dupa citirea pericopei evanghelice de la Sfantul Evanghelist Matei si cuvantul de invatatura al Patriarhului Romaniei despre semnificatiile Sfintei si Marii Joi din Saptamana Patimilor, Preasfintitul Ciprian Campineanul, Episcop Vicar Patriarhal a citit Omilia la Sfintirea Marelui Mir, pe care o prezentam in continuare'Milostivul Dumnezeu a randuit ca, prin purtarea de grija a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si cu aprobarea Sfantului Sinod, in ziua de 1 aprilie 2010 - Sfanta si Marea Joi a Sfintelor si Mantuitoarelor Patimiri ale Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos - sa aiba loc, cea dintai sfintire a Marelui Mir din timpul arhipastoririi Preafericitului Parinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, prin reunirea tuturor sfintitilor arhierei ai Bisericii Ortodoxe Romane in cadrul Sfintei Liturghii astfel incat: Faptul ca toti ierarhii unei Biserici Ortodoxe autocefale se intrunesc in Sfanta si Marea Joi din Saptamana Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, cu trei zile inainte de Sfintele Pasti, pentru a savarsi impreuna sfintirea Marelui Mir, chiar in timpul Liturghiei de pomenire a Cinei celei de taina sau a Euharistiei, constituie un eveniment de intensa traire, mare solemnitate si sfanta binecuvantare .1. Sfantul si Mare Mir il simbolizeaza pe Insusi Iisus Hristos.Inalta demnitate a Sfantului si Mare Mir, acea tainica materie pregatita in mod corespunzator din untdelemn de masline, vin curat si mirodenii binemirositoare vine din faptul ca Sfantul si Marele Mir il simbolizeaza pe insusi Iisus Hristos. Aceasta intima legatura dintre Iisus Hristos si tainica materie a Sfantului si Marelui Mir este explicata de Sfantul Dionisie Areopagitul astfel: Deci compozitia Mirului ne arata, prin caracterul ei simbolic – dand forma Celui fara de forma – pe Iisus insusi, ca pe izvorul cel bogat al simtirilor (darurilor – n.n.) dumnezeiesti, celor binemirositoare; anume cum revarsa El – cu masuri dumnezeiesti – in sufletele cel mai aproape de El (ca asemanare), aromele cele intru totul dumnezeiesti de care, sufletele incantate si inveselite se umplu de simtiri (daruri – n.n.) sfinte si gusta inviorarea cea duhovniceasca. Pentru ca mirosul cel placut, ce se raspandeste prin participare divina, patrunde in partea spirituala a fiintei lor .Sfintirea Marelui Mir de catre Patriarh impreuna cu toi arhiereii ne aminteste de Persoana si lucrarea Domnului Hristos, mai ales de ungerea Sa in Betania, in casa lui Simon Leprosul (Matei 26, 7-13; Marcu 14, 3-9; Luca 7, 37-38; Ioan 12, 3-7) si de predica Sfintilor Apostoli ai lui Hristos, pe care Clement Alexandrinul le explica astfel: Cele petrecute atunci pot fi un simbol al invataturii Domnului si al patimilor Lui: picioarele, care au fost unse cu mir cu bun miros, simbolizeaza invatatura cea dumnezeiasca, invatatura care a mers cu slava pana la marginile pamantului: In tot pamantul a iesit vestirea lor, si pana la marginile lumii cuvintele lor (Psalmul 18, 4), ca picioarele cele unse cu mir ale Domnului sunt Apostolii care au fost partasi la profetia cea cu bun miros a ungerii cu Duhul Sfant […] care a strabatut intreaga lume si au predicat Evanghelia .Aceasta interpretare a lui Clement Alexandrinul in care se arata legatura dintre ungerea lui Iisus si propovaduirea Apostolilor, este reflectata peste timp prin participarea tuturor ierarhilor unei Biserici Ortodoxe autocefale, in deplina comuniune, la sfintirea Marelui Mir si marturiseste ca, printr-o neintrerupta succesiune de la Sfintii Apostoli, episcopii au plinatatea slujirii invatatoresti a Cuvantului si a Sfintelor Taine, precum si menirea de a veghea neincetat la predicarea Evangheliei.2. Sfanta Euharistie si Sfantul si Marele Mir zidesc in mod tainic Biserica si unitatea ei, prin lucrarea Duhului Sfant.Asemenea modului tainic in care se preface, prin puterea Sfantului Duh, painea si vinul in Sfantul Trup si Sange al lui Hristos, tot asa savarsirea cea sfanta si vizibila a sfintirii mirului este necomunicabila si nevazuta. Este deci, precum am spus, aceasta taina sfanta […] o lucrare de desavarsire, cu aceleasi forme simbolice, randuieli mistice si cantari sfinte, ca si Euharistia, ea fiind pe aceeasi treapta si avand acelasi efect zice Sfantul Dionisie Areopagitul.Iar Sfantul Chiril al Ierusalimului ne arata mai lamurit puterea Sfantului si Marelui Mir zicand: Sa nu-ti inchipui ca mirul acela este simplu mir. Caci dupa cum painea Euharistiei, dupa invocarea Sfantului Duh, nu mai este simpla paine – ci trup al lui Hristos, tot asa si acest sfant mir, dupa invocare, nu este simplu mir […] dimpotriva, este un dar al lui Hristos si al Sfantului Duh si lucreaza prin prezenta dumnezeirii Lui . In felul acesta, prin savarsirea impreuna a celor doua acte sacramentale – Sfanta Euharistie si sfintirea Marelui Mir, in Sfanta si Marea Joi, prin iubirea jertfelnica a lui Hristos si prin daruirea multelor daruri ale Sfantului Duh se zideste Biserica lui Hristos , casa a lui Dumnezeu, Trup tainic al lui Hristos si templu al Sfantului Duh, legatura mistica inteleasa prin iubirea Fiului si lucrarea Sfantului Duh pentru a aduce pe oameni la Dumnezeu – Tatal .Din acest motiv, adunarea arhiereilor dintr-o Biserica Ortodoxa autocefala in jurul Sfantului Altar pentru a savarsi sfintirea Marelui Mir in cadrul Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, constituie expresia desavarsitei comuniuni a acestora si marturie vazuta a unitatii Bisericii, putand spune in consens cu invatatura de credinta ca, acest moment – ce se petrece deodata tainic si vazut in Sfanta si Marea Joi a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos – este simbolul unitatii Bisericii noastre si totodata al legaturilor ei de continuitate neintrerupta cu Biserica intemeiata de Sfintii Apostoli, de la care purcede in ultima linie puterea sfintitoare a Sfantului si Marelui Mir .3. Sfantul si Marele Mir este semnul vazut al darurilor Sfantului Duh in viata si lucrarea Bisericii.Prin ungerea cu Sfantul si Marele Mir in Taina Mirungerii, dupa primirea Sfantului Botez, se da darul infierii in Biserica, ca duh al infierii noastre de catre Tatal prin Fiul Care este El insusi si altar si jertfitor in urma ungerii pe care a primit-o […], iar Hristos mai este si Mir si Ungere din pricina Duhului Sfant pe Care-L daruieste . Mai mult decat atat, incredintand savarsirea Sfintei Euharistii ucenicilor Sai (Luca 22, 19), Hristos i-a incredintat pe acestia si pe urmasii lor, sfintitii arhierei, cu pastrarea unitatii vazute a Sfintei Sale Biserici, dandu-le si puterea de a savarsi Taina Botezului si Taina Mirungerii celor botezati, prin pecetea darurilor Sfantului Duh (cf. Faptele Apostolilor 8, 16-17; 19, 2-6), care sa fie celor ce se vor unge ungere a nestricaciunii, arma dreptatii, innoirea duhului si a inimii, scapare de toata incercarea diavolului , intru lauda Preasfintei Treimi.Apoi, prin ungerea cu el a sfintelor biserici si a antimiselor – fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie, Hristos este prezent si daruieste pe Duhul Sfant fiecarui locas de cult care se sfinteste si in care se impartasesc si se sfintesc toti credinciosii: Bisericile se prefac in ceea ce si numele lor le arata, pentru ca mir varsat este numele Tau (Cantarea Cantarilor 1, 2) este chiar Mijlocitorul nostru pe langa Dumnezeu Tatal, prin aceea ca s-a varsat peste noi, ni S-a facut noua spre ungere si S-a scurs pana a ajuns inlauntrul firii noastre. Sfintele implinesc aceeasi slujba ca si mana Mantuitorului. De pe Sfanta Masa, sfintita prin ungere, noi primim painea, ca si cum am primi Trupul lui Hristos din insasi mana Lui preacurata si bem sangele Lui intocmai ca si cei dintai Apostoli pe care Domnul i-a cuminicat (i-a impartasit) la Cina cea de Taina . Iar prin sfintirea cu el a Sfintei Mese din bisericile noastre, aceasta devine Altarul Sfant pe care se savarseste Jertfa ce fara de sange a Sfintei Liturghii si de la care, sfintitii slujitori ai Bisericii primesc puterea slujitoare si sfintitoare prin Taina Hirotoniei .Toate marturiile de mai sus ne arata legatura intima dintre Sfanta Euharistie a lui Hristos, Sfantul si Marele Mir si Biserica Sa preasfanta, in care Hristos lucreaza trimitand pe Sfantul Duh Apostolilor Sai si urmasilor acestora, pentru ca: fiind sfintit de arhiereii care sunt urmasii legiuiti ai Sfintilor Apostoli si Ucenici ai lui Hristos la conducerea Bisericii, Sfantul si Marele Mir are puterea si harul pe care le avea insasi punerea mainilor Sfintilor Apostoli peste primii crestini .4. Sfintirea Marelui Mir pe teritoriul Romaniei inainte de 1882.In ceea ce priveste sfintirea Marelui Mir in Biserica din Ţarile Romane, aceasta s-a savarsit si inainte de recunoasterea autocefaliei Bisericii noastre din anul 1885, cand patriarhi de Constantinopol sau patriarhi ai Ierusalimului, veniti in Ţarile Romane dupa ajutoare, au sfintit ei insisi Marele Mir. Aceste sfintiri, enumerate mai jos, subliniaza starea de reala independenta a Bisericii noastre, avand semnificatia de autocefalie:- In sec. XVI, patriarhul ecumenic Pahomie (1503-1505 ; 1506-1514), cu ocazia venirii sale in Ţara Romaneasca, a sfintit Marele Mir la Targoviste, in anul 1513, in timpul domniei Sfantului Voievod Neagoe Basarab;- In anul 1517, patriarhul ecumenic Teolipt, care se afla in vizita in Ţarile Romane, a fost invitat de Sfantul Voievod Neagoe Basarab la sfintirea manastirii de la Curtea de Arges, iar cu acest prilej el a sfintit Marele Mir pentru nevoile Bisericii romanilor;- In noiembrie 1643, la Iasi, patriarhul Ierusalimului Teofan III a sfintit Marele Mir cu cheltuiala voievodului Vasile Lupu si ca o obligatie morala fata de acesta din urma, care-i salvase viata prin achitarea tuturor datoriilor ce le datora Sfantul Mormant Portii Otomane;- Un alt patriarh al Ierusalimului care a sfintit Marele Mir a fost vestitul aparator al Ortodoxiei din secolul al XVII-lea, Dositei: prima data in 1670, la Bucuresti si a doua oara in 1702, impreuna cu mitropolitul Ţarii Romanesti, Teodosie (1668-1672; 1679-1708), episcopii tarii si un numar mare de preoti, in prezenta Sfantului Voievod Martir Constantin Brancoveanu si a dregatorilor tarii.5. Sfintirea Marelui Mir in 1882, act sacramental major pe calea proclamarii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane.In anul 1821, dupa incetarea regimului domniilor fanariote in Ţarile Romane, incepe o miscare de afirmare a autocefaliei Bisericii Romane, iar catre mijlocul sec. al XIX-lea o actiune energica pentru recunoasterea formala a autocefaliei bisericesti, ceea ce nu insemna decat oficializarea unei stari deja existente in fapt. Aceasta actiune de afirmare a autocefaliei Bisericii Romane a fost sprijinita si de autoritatile politice, mai ales dupa unirea Ţarii Romanesti si a Moldovei (1859), cand s-a simtit nevoia sa se infaptuiasca si unificarea structurilor bisericesti din Moldova si Ţara Romaneasca.Astfel, prin Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati sinodale centrale, promulgat la 3 decembrie 1864, odata cu unificarea celor doua structuri bisericesti din Moldova si Ţara Romaneasca, se hotara ca Biserica Ortodoxa Romana este si va ramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina intru tot ce priveste organizarea si disciplina (art. 1), iar prin Legea Organica pentru alegerea mitropolitilor si a episcopilor eparhioti, cum si a constituirii Sfantului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane si pentru infiintarea consistoriului superior bisericesc, promulgata la 14 decembrie 1872, se consacra proclamarea oficiala a autocefaliei din partea autoritatii bisericesti de la noi. In aceasta situatie nu mai era necesara decat o recunoastere formala a ei, adica a unei stari de fapt si de drept . In acest context, Biserica Ortodoxa Romana nu mai putea accepta situatia precedenta de a-si procura Sfantul si Marele Mir de la Constantinopol. De aceea, la 25 martie 1882, ierarhii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu mitropolitul primat Calinic Miclescu, au sfintit ei insisi Marele Mir in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti. Acesta a fost un act firesc care decurgea din starea de autocefalie proclamata pe care o avea in fapt la acea data Biserica Ortodoxa Romana, desi Patriarhia Ecumenica inca nu o recunoscuse oficial.Sfintirea Marelui Mir la Bucuresti, de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, la 25 martie 1882, a generat protestele Patriarhului Ecumenic Ioachim III la care, invatatul episcop Melchisedec Ştefanescu al Romanului a intocmit un Memoriu canonic-istoric, insusit de Sfantul Sinod sub titlul Act sinodal care cuprinde autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane , in care el preciza cu fermitate: Pe temeiul istoriei noastre romane, pe temeiul legislatiei noastre moderne, pe temeiul demnitatii statului roman si a demnitatii natiunii romane, (Sfantul Sinod) declara sus si tare ca Biserica Ortodoxa Romana a fost si este autocefala in cuprinsul teritoriului Romaniei si nici o autoritate bisericeasca straina nu are drept a ne impune ceva. Nu avem nevoie a fi din nou recunoscuta de cineva autocefalia noastra bisericeasca ; ea este un fapt istoric indestulator pentru noi si pentru cei ce ne iubesc si voiesc a fi cu Biserica si cu statul nostru in relatiuni amicale . In fata atitudinii ferme a Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhia Ecumenica a trebuit sa cedeze, astfel ca, in 1885, va recunoaste formal autocefalia acesteia prin trimiterea TOMOSULUI DE AUTOCEFALIE (datat: aprilie 1885, fara zi), semnat de patriarhul Ioachim IV si de zece alti ierarhi, membri ai Sinodului Patriarhiei Ecumenice. O mare biruinta o reprezinta pentru Biserica Ortodoxa Romana faptul ca, dupa o practica de 125 de ani de la recunoasterea autocefaliei, perioada in care Sfantul si Marele Mir a fost sfintit de douazeci de ori, conform Statututului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, unde se spune ca Sfantul Sinod hotaraste cu privire la sfintirea Sfantului si Marelui Mir, potrivit cerintelor pastoral-misionare din Biserica Ortodoxa Romana (art. 14 lit. c).Se cuvine, asadar, ca in aceasta sfanta zi in care, in cadrul dumnezeiestii Liturghii a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cu puterea, cu lucrarea si prin pogorarea harului Preasfantului si de Viata Datatorului Duh, am savarsit SFINŢIREA MARELUI MIR, sa reamintim ca aceasta sfanta materie va sluji la intarirea in Duhul Sfant a dreptcredinciosilor crestini prin Taina Mirungerii, ca pecete a darului Sfantului Duh , la sfintirea, prin ungere, a noilor altare si biserici, precum si a antimiselor care vor fi daruite de Inaltpreasfintitii si Preasfintitii Parinti chiriarhi parohiilor si manastirilor din toate eparhiile, ca marturie vazuta a unitatii si comuniunii depline a tuturor credinciosilor nostri dinlauntrul si din afara granitelor tarii cu Sfanta noastra Biserica Ortodoxa Romana Autocefala.Multumim Preamilostivului Dumnezeu ca, in acest an 2010, Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti , ne-a facut partasi la bucuria duhovniceasca a celei de a douazeci si una sfintiri a Marelui Mir in de Dumnezeu pazita si Sfanta noastra Biserica Ortodoxa Romana, care aniverseaza 125 de ani de la recunoasterea ei ca autocefala, in anul 1885, si 85 de ani de la ridicarea ei la demnitatea de Patriarhie, in anul 1925, sa preamarim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea Cea deofiinta si nedespartita, Care a facut a se aduce de noi lucrul acesta la indeplinire spre lauda si sfintirea credinciosilor crestini ortodocsi romani de pretutindeni. Amin.'

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 806

Id: 5448

Data: Apr 1, 2010

Imagine: