Va prezentam câteva din mesajele și cuvintele Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române legate de Parintele Cleopa:

Parintele Cleopa, contemporan si prieten al sfintilor din toate veacurile

Cuvânt la înmormântarea Arhim. Cleopa Ilie al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:"Scumpa este înaintea Domnului moartea celor cuviosi ai Sai" Ps. 115, 6Îndoliata adunareTrecerea la viata vesnica a Prea cuviosului Parintelui nostru Cleopa Ilie este pentru Biserica noastra o mare pierdere si o negraita durere sufleteasca. Prin moartea Parintelui Cleopa, Biserica de pe pamânt a pierdut din mijlocul ei, un monah sfânt, un duhovnic teolog si un misionar statornic de o nepretuita valoare spirituala si imensa importanta.Într-o vreme în care lumea se secularizeaza si se adânceste în confuzie spirituala, ce este mai de pret decât sa întâlnesti un crestin sfânt, traitor al traditiei neîntrerupte a Bisericii?Parintele Cleopa nu doar cunostea intelectual scrierile marilor parinti ai pustiei si ai marilor lavre, ci el însusi a trait zi cu zi, peste 70 de ani, viata de monah dupa canoanele si regulile parintilor întemeietori si organizatori ai vietii monahale: Sfintii cuviosi Antonie, Pahomie, Paisie si Sava cel Sfintit a carui pomenire o facem azi, 5 decembrie, în ziua înmormântarii Parintelui Cleopa. în vietuirea sa sfânta, fidela traditiei Bisericii nedespartite, Parintele Cleopa era pentru noi ca un contemporan si prieten sfintilor din toate veacurile. De aceea, el împartasea în jurul sau, în constiinte si în inimi, o siguranta si o pace pe care o da numai comuniunea sfintilor.Parintele Cleopa spunea adesea: "Noi suntem aici o manastire traditionala, dupa regulile parintilor de odinioara", si nu înceta sa dea exemple de mari nevoitori din manastirile românesti care au trait în timpul nostru ca si parintii sfinti de odinioara, aratând ca traditia adevarata nu apartine doar trecutului, ci este marturie ca acelasi Duh Sfânt de altadata lucreaza si astazi în Biserica lui Hristos.Parintele Cleopa nu a pus niciodata parerea sa personala mai presus de învataturile Sfintilor Parinti si nu a micsorat entuziasmul nevointei sale sub pretextul ca astazi ar fi imposibil de împlinit sfintele canoane.Dar este drept, el n-a cerut nimanui niciodata sa împlineasca ceea ce el însusi n-a practicat personal. Sever cu sine însusi si mai îngaduitor cu altii, el a aratat ca traditia devine vie printr-o crestere duhovniceasca sau printr-un spor treptat în nevointa, în pocainta si în sfintenie.Parintele Cleopa a ramas totdeauna fidel deplin traditiei monahale, dar traditia nu era pentru el nici constrângere si nici crispare, ci rânduiala vietuirii în plinatatea prezentei Duhului Sfânt Care trezeste în om râvna necontenita si dor nemarginit dupa sfintenie. Traditia a fost pentru el comuniune sfintita de-a lungul veacurilor si el era în aceasta comuniune libera si ferma.Ca duhovnic, Parintele Cleopa era un învatator sfatuitor si un sfatuitor teolog, dar învatatura lui era învatatura sfintilor. Tot ce învata avea temei în Sf. Scripturi si Sfintii Parinti, nu era o opinie arbitrara, ci comuniunea de gândire ortodoxa universala, profund teologica si profund umana. De aceea, l-au ales pe el ca duhovnic ierarhi si monahi, demnitari de stat si oameni de rând, profesori universitari si tarani simpli. El îi iubea si îi sfatuia pe toti parinteste. De aceea, în mod irezistibil fiecare se bucura sa-i fie fiu duhovnicesc. El iubea toata faptura, oameni si munti, pasari si flori, câmpuri si stele. Vedea totul ca pe o Sfânta Liturghie cosmica.El avea darul de a spune lucruri adânci într-un limbaj simplu si pe întelesul tuturor, întelepciunea lui venea, deodata, din multa citire a caitilor sfinte, dar si din multa rugaciune si multa nevointa. Sfatul lui duhovnicesc, argumentat cu cartile sfinte, dadea siguranta si certitudine de adevar intelectualului si teologului si crea bucurie si admiratie în sufletul omului simplu. Zecile de mii de fii si fiice duhovnicesti care au venit la chilia lui au simtit ca el era aproape de orice om. De acum înainte, Parintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi gasit la chilia sa, dar el ramâne tainic prezent cu sfatul sau luminos si binefacator în constiintele si inimile celor care l-au avut parinte duhovnicesc; ramâne prezent în sfaturile sale scrise în carti si scrisori sau înregistrate pe caseta. Dar pe de alta parte, si fiii lui duhovnicesti vor ramâne pururea prezenti si purtati în rugaciunile sale care vor continua si în ceruri, fiindca un duhovnic adevarat ajuta nu numai cu sfatul pe fii sai duhovnicesti, ci si cu multele sale rugaciuni pentru mântuirea lor.Misionar statornic în chilie, Parintele Cleopa a aratat într-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa în usa, ci deschizând cu dragoste parinteasca usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.Parintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predica, prin cuvântul scris, dar si prin felul sau de a vietui si felul sau de a se purta cu oamenii. Parintele Cleopa a fost, deodata, un om al traditiei si al timpului prezent, stiind sa distinga între esential si secundar, între valoarea nemarginita a fiecarui suflet omenesc si limitele si neputintele firii omenesti cazute în pacat. El a fost mereu misionar, tocmai pentru ca a stiut, în orice împrejurare, sa urasca pacatul, dar sa iubeasca pe pacatos; sa trezeasca în fiecare om dorinta de a-si înnoi viata si bucuria de a crede în Dumnezeu.Parintele Cleopa a fost mare misionar pentru ca a îmbinat severitatea nevointei personale cu bucuria vietii în comuniune frateasca, a cunoscut lupta cu ispitele si pacea pe care o dobândeste sufletul prin iertare si izbavire de pacate.Parintele Cleopa a aratat în felul sau de a trai ca viata crestina este Crace si înviere, stradanie si bucurie, suspin si speranta. De aceea, în manastirea sa, desi izolata în munti, el n-a creat niciodata, nimanui, sentimentul izolarii. Misiunea cea mai mare pe care Parintele Cleopa a împlinit-o aici era aceea de a primi în manastire oameni încarcati de grijile si problemele din lume si de a-i trimite apoi acasa, în lume, oameni purtatori ai bucuriei iertarii si ai dorului de viata noua si sfânta. Prin felul cum primea pe credinciosi, cum se ruga pentru ei si cum îi sfatuia, Parintele Cleopa a facut din fiecare fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox fara zgomot, fara ambitii de a cuceri lumea aceasta, ci un lucrator mai harnic pentru mântuire.Într-o vreme în care România este asaltata de "misionari" veniti din afara tarii folosind mai mult mijloace materiale si exterioare, misionarul nostru, Parintele Cleopa, ne arata ca numai întru atât suntem misionari în lume cât ne lepadam de duhul lumesc si ne umplem de Duh Sfânt.Trupul Parintelui Cleopa se muta astazi, de la chilie în cimitir, dar duhul lui de rugaciune uneste pamântul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Chilia sa va fi de acum înainte un muzeu pentru pelerini, o icoana a unui loc de rugaciune, care ne îndeamna sa ducem cu noi în lume darurile duhovnicesti pe care le-am primit de la Biserica prin rugaciunile sfintilor.În aceste clipe de mare durere pentru întreaga obste a Manastirii Sihastria, pentru noi toti cei prezenti aici si pentru toti cei care l-au pretuit pe Parintele Cleopa, rugam pe Bunul Dumnezeu sa aseze sufletul lui împreuna cu dreptii si sfintii cuviosi, sa asculte si acolo, în ceruri rugaciunile parintelui nostru duhovnic pentru Biserica si poporal nostru, pentru noi toti.Vesnica lui pomenire!

Parintele Cleopa

Dupa rânduiala Bisericii noastre, la împlinirea a 40 de zile de la trecerea din aceasta lume, parintele Cleopa a fost pomenit la Manastirea Sihastria sâmbata, 9 ianuarie 1999.Înca din ajun, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei), stareti de manastiri, clerici de mir si multi credinciosi au venit pentru a lua parte la slujba de pomenire.Sâmbata dimineata, în paraclisul Sf. Ioachim si Ana, ctitorit în vremea staretiei parintelui Cleopa, s-a oficiat Sf. Liturghie si, în continuare, slujba Parastasului.La sfârsitul slujbei, Arhim. Ioanichie Balan a amintit principalele momente ale vietii parintelui Cleopa, iar Preafericitul Parinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei) l-a evocat pe marele duhovnic si pe misionarul statornic si dârz al Bisericii noastre.Redam în continuare un fragment din cuvântul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei):“Viata parintelui Cleopa a fost un dar de la Dumnezeu pentru poporul român. Foarte adesea, nu ne dam seama cât de mare este darul prezentei unei persoane prin care lucreaza Dumnezeu, decât atunci când nu mai este printre noi. Şi trebuie sa spunem ca darul pe care Dumnezeu l-a dat, nu numai Bisericii noastre, ci Ortodoxiei întregi, prin parintele Cleopa, a fost recunoscut ca atare si în timpul vietii parintelui si acum, dupa moarte. Recent, am vazut reviste, din strainatate, din America, si din Europa Occidentala, care deja au scris despre vestea trecerii la viata vesnica a parintelui Cleopa. în toate portretele spirituale care s-au facut pentru dânsul se subliniaza acest adevar, si anume, ca parintele Cleopa a fost un om cu multe daruri de la Dumnezeu pe care cl, însa, le-a facut roditoare. Fiecare om are daruri de la Dumnezeu, dar nu toti oamenii le fac roditoare. în mod deosebit, am observat într-o revista din America faptul ca s-a aratat prin câte greutati a trecut parintele în vremurile de încercare si ca, de fapt, a fost un dar de la Dumnezeu tocmai în timpul comunismului. Când credinta era tagaduita, când în scoli se învata ca nu este Dumnezeu, parintele Cleopa, ca si alti duhovnici, preoti si slujitori ai Bisericii, marturisea ca Dumnezeu exista nu numai ca un adevar intelectual, ci ca un adevar simtit, trait.Parintele Cleopa a fost un dar al lui Dumnezeu într-o vreme tulbure, când în Biserica deja se simtea, imediat dupa razboi, un fel de sectarism. Exista nu numai secte în afara Bisericii, exista adesea tendinte sectare în Biserica, iar parintele Cleopa cu multa întelepciune, cu multa râvna duhovniceasca si cu mult curaj a corectat abateri sectare din viata Bisericii. De aceea, cl a fost chemat de catre Patriarhul Justinian sa puna rânduiala în unele manastiri. Şi ce însemneaza rânduiala aceasta? însemneaza Sfânta Traditie. Dar parintele Cleopa nu a avut despre Traditie o simtire crispata sau nevrozata, ci a avut despre Traditie o simtire a prezentei Duhului Sfânt care, deodata cu fidelitatea fata de ceea ce a fost în trecut, descopera cai de mântuire pentru fiecare om si pentru fiecare veac. De aceea, parintele Cleopa facea dovada deodata a unui monah foarte legat de Traditie si, în acelasi timp, a unui om foarte liber. El nu era un om crispat si acest lucru l-au remarcat majoritatea strainilor, care au vazut în el o tarie a puterii Evangheliei. în mijlocul greutatilor, parintele Cleopa aducea speranta, aducea tarie si avea taria aceasta, nu numai culeasa din carti, ci simtita ca prezenta a lui Hristos în viata sa. Desigur, s-au scris multe caiti, iar în timpul din urma aproape în fiecare saptamâna apar 2-3 caiti teologice noi, fie scrise de români, fie traduse din autori straini. Dar nu este suficient sa avem multe carti; este foarte necesar sa vedem întrupat, întruchipat în om, concret, ceea ce sc spune frumos în carti. De aceea, parintele Cleopa este un dar de Ia Dumnezeu, pentru ca a trait asa cum a vorbit si a vorbit cum a trait. Acum noi suntem chemati sa cunoastem lucrarea lui Dumnezeu, prin el, mai tainica, dar tot reala, si anume aceasta lucrare a darului lui Dumnezeu, care lucreaza în continuare revarsat în sufletele credinciosilor, ucenici, penitenti si închinatori la Manastirea Sihastria.De aceea, cel dintâi lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a cinsti memoria parintelui Cleopa este sa ne gândim fiecare din noi ce am primit de la el duhovniceste si sa facem roditor ceea ce am primit. Fiecare dintre oameni este în mare masura ceea ce a primit de la altii. De la parintii dupa trup a primit datele genetice, ceea ce face ca persoana respectiva sa semene cu parintii. De la parintii si dascalii duhovnicesti fiecare dintre noi am primit influente si cunostinte; cele care au fost lumina ne vor lumina viata. Iar noi, la rândul nostru, transmitem în jurul nostru binele sau raul, nu numai prin ceea ce învatam, ci si prin felul nostru de a fi. Când ne gândim ce am primit de la parintele Cleopa ne aducem aminte totdeauna ca am primit multa lumina care venea din lumina lui Hristos, iar cl era vasul ales prin care se revarsa aceasta lumina. Deci, ori de câte ori ne aducem aminte de parintele Cleopa, trebuie sa ne gândim ce am retinut în fiinta noastra din cuvintele lui, din faptele lui si din felul lui de a trai. Daca facem roditoare în viata noastra, dupa putinta, lumina pe care am primit-o, atunci suntem lucratori împreuna cu el si devenim si noi daruri ale lui Dumnezeu pentru Biserica noastra, pentru întreaga Ortodoxie.În al doilea rând, iubiti credinciosi, cunoasterea tainica a darurilor parintelui Cleopa, dupa moartea sa, se vede atunci când simtim rugaciunea sa pentru noi. Nici un ucenic nu ramâne acum lipsit de rugaciunile sale. Deci, daca el avea în chilie pomelnice cu nume de ierarhi si simpli credinciosi, si dupa moarte se va ruga pentru noi. De aceea, trebuie sa rezistam ispitei care poate veni sa ne spuna ca parintele Cleopa nu mai este la Sihastria si, ca atare, sa nu mai mergem acolo. Acum, trebuie mai mult sa venim aici, la mormântul lui, si sa ne rugam, pentru ca acum sufletul sau fiind dezbracat de cortul trecator al trupului mai tare se roaga pentru ucenici si pentru întreaga Biserica. De unde stim noi acest lucru? Ştim pentru ca din experienta sfintilor se arata ca ei, dupa moarte, se roaga mai intens pentru cei pe care i-au cunoscut si pentru cei care le cer ajutorul. De altfel, asa s-a dezvoltat cultul sfintilor. Nu doar dintr-un gest de cinstire a unor persoane, ci datorita bucuriei de a simti ajutorul celor care se roaga în continuare pentru noi. (...)În preajma mormintelor sfintilor, ale cuviosilor, ale martirilor, ale purtatorilor de Dumnezeu sc afla multa binecuvântare. De aceea, ori de câte ori venim la Sihastria, dupa ce ne-am închinat în Biserica si am revazut chilia parintelui, care este o icoana de rugaciune si pe care am declarat-o muzeu, e bine sa mergem la mormântul lui, sa ne rugam pentru odihna lui si sa spunem: "Parinte Cleopa, roaga-te si în ceruri pentru noi, asa cum te-ai rugat pe pamânt". Iar când simtim aceasta bucurie a comuniunii, atunci simtim ca sfintii nostri nu sunt morti, ci sunt mai vii decât înainte, în lucrarea Duhului Sfânt. Atunci simtim darul marilor duhovnici, al oamenilor mari ai rugaciunii care, dincolo de moarte, ne arata ca iubirea lor împletita cu rugaciunea este mai tare decât moartea. (...)>>”

Ne lipseste mult Parintele Cleopa

Cuvântul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei) rostit la Manastirea Sihastria, 2 decembrie 2003, dupa slujba de pomenire la 5 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Cleopa:„Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase,Am savârsit, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujba de pomenire a Parin­telui nostru Arhimandrit Cleopa Ilie, care în urma cu 5 ani a trecut la viata cea vesnica fiind chemat de Mântu­itorul Iisus Hristos, împaratul Cel fara de moarte, Caruia I-a slujit ani multi nu numai ca preot si mare misionar stator­nic, ci si ca un calugar cu viata sfânta si, în acelasi timp, cu multa dragoste fata de Biserica, fata de neam, fata de Ortodoxie în general, fata de fiecare om, oricât de simplu ar fi fost el când venea la chilia sa. Parintele Cleopa ramâne pentru noi cu atât mai luminos în ceea ce priveste sufletul si lucrarea sa, cu cât trece timpul mai mult. îi simtim lipsa foarte adesea atunci când ne gândim la viata monahala, când tre­buie sa vedem daca ne aflam pe drumul cel bun în privinta vietii de obste din manastiri, pentru ca el era un bun sfatuitor si un mare rugator. Parintele Cleopa nu doar sfatuia oamenii, ci se si ruga pentru ei, îi purta în rugaciunile sale. De aceea, Dumnezeu îl învata sa vorbeasca totdeauna inspirat si dadea mult curaj, multa încredere, multa râvna celor care erau fie îndoielnici, fie ezitanti sau derutati, din pricina multimii încercarilor prin care treceau.Parintele era un bun sfatuitor atât pentru calugari si maici, cât si pentru mireni. Retinem în mod deosebit trei mari virtuti ale sale:Prima este credinta ortodoxa pe care o cunostea si o apara prin cunoasterea temeinica a Sfintei Scripturi si a lucrarilor teologice ale Sfintilor Parinti.În al doilea rând, Parintele Cleopa ramâne în memoria noastra cu chipul sau luminos de om al rugaciunii. El a aratat o râvna deosebita si necontenita pentru viata liturgica. Foarte adesea îsi facea pravila ore întregi, dis-de-dimineata, de la orele 04.00, si îmbina rugaciunea la chilie cu participarea la slujbele bisericesti dupa posibilitati. Parintele Cleopa a aratat ca nimic nu poate înlocui rugaciunea, nici chiar studiul. Nici chiar slujirea liturgica nu poate înlocui rugaciunea particulara, dupa cum nici rugaciunea particulara nu poate fi deplina daca nu participam la viata liturgica a Bisericii.. El era un bun dascal al rugaciunii si un mare traitor al ei. Foarte adesea, Parintele Cleopa tâlcuia învatatura despre rugaciune a Sfintilor Parinti pe care o confirma cu experienta sa personala în Biserica, dar cu multa discretie.În al treilea rând, Parintele Cleopa a aratat foarte multa dragoste parin­teasca fata de vietuitorii din manastiri si fata de toti credinciosii care veneau la el, la manastire. Desi uneori era obosit dupa ore întregi de sfatuire du­hovniceasca a credinciosilor pelerini, el spunea totusi: „Mi-e mila de oameni pentru ca vin din departare si au nevoie de un cuvânt de întarire, de un sfat bun, de o rugaciune, de un îndemn".Acest mod de misiune statornica, stând la chilie sau în manastirea sa, dar pri- t mind ca un bun duhovnic pe cei care veneau la el, este din ce în ce mai nece­sar astazi. Cu cât trece timpul mai mult, cu atât simtim si mai mult lipsa lui de bun sfatuitor, de mare rugator si de om de smerita ascultare în Biserica.În plus, Parintele Cleopa mai avea un dar deosebit pe care îl întâlnim foarte rar si anume: pretuirea pe care el o acorda preotilor de mir. L-am vazut de mai multe ori sarutând mâna preotilor de mir, indiferent daca erau mai în vârsta sau daca erau mai tineri, pentru ca el respecta lucrarea sfânta a lui Hristos în fiecare preot, indiferent daca era preot de mir sau daca era preot de manastire. Parintele Cleopa nu a opus niciodata manastirea parohiei si nici parohia manastirii, ci, în baza unei traditii sanatoase, lungi, trainice si rod­nice de aici din manastire si din Moldova, el a mentinut totdeauna în armonie si în conlucrare misionara manastirea si parohia. El cunostea difi­cultatile vietii din lume, cunostea necazurile oamenilor, cunostea ispitele cu care se lupta credinciosii si preotii de mir, cunostea încercarile care exista astazi într-o lume din ce în ce mai se­cularizata si stia ca toti au nevoie de un sprijin, de o încurajare, de o pretuire, de un respect deosebit. Prin aceasta, Parintele Cleopa învata indirect pe preotii de mir si pe credinciosi sa cin­steasca si mai mult manastirea. El nu pretindea o cinstire a manastirii înainte de a arata el însusi o cinstire a credin­ciosilor si a preotilor de mir.De aceea, în aceasta zi de pomenire a trecerii sale la viata vesnica, deodata cu aceasta slujba de parastas, noi am dorit sa organizam si întrunirea staretilor si staretelor din Arhiepiscopia Iasilor aici, la Manastirea Sihastria, pentru a ne reaminti de darurile multe pe care Dumnezeu le-a dat Bisericii prin Parintele Cleopa, mai ales Bisericii noastre din aceasta parte a tarii, dar si pentru toata tara, pentru lumea ortodoxa, el fiind pretuit în toata lumea ortodoxa. Ştim ca de acolo, din ceruri, el se roaga pentru noi, pentru ca orice om care s-a rugat mult pe pamânt, se va ruga mult si în ceruri; si cum s-a rugat mult pe pamânt pentru mântuirea multor oameni, nu numai pentru mântuirea sa proprie, asa se va ruga pentru manastirile, schiturile, parohiile si toate activitatile misionare ale Bisericii.În acelasi timp, am dorit ca la aceasta întrunire sau Sinaxa a staretilor si staretelor din Arhiepiscopia Iasilor, sa fie prezenti si parintii protopopi din zona Neamtului, care este zona cea mai bogata în manastiri si schituri din întreaga Românie. Prin aceasta dorim sa ne sfatuim, sa vedem ce avem de facut împreuna pentru a ramâne cât mai " fideli traditiei Sfintilor Parinti ai Bisericii, mari întemeietori ai monahis­mului si sa împlinim chemarea Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o misiune comuna pe care parohiile, manastirile, schiturile, scolile de teologie si toate institutiile noastre cultural-misionare si caritativ-misionare o au de împlinit astazi. La aceasta întrunire de astazi am încercat sa vedem si ce va însemna anul 2004 ca an de cinstire deosebita a Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfânt, pentru ca în 2004 se împlinesc 500 de ani de la trecerea la viata vesnica a Domnitorului Ştefan cel Mare si Sfânt al Moldovei. Mi-aduc aminte ca Parintele Cleopa, atunci când se vor­bea de canonizarea Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfânt în anul 1992, a fost întrebat: „Ce parere aveti despre aceasta canonizare? , a spus: „Eu deja lucrez pentru aceasta, pregatesc slujba liturgica a Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare". Deci, Parintele Cleopa avea pentru Ştefan cel Mare si Sfânt, pentru Daniil Sihastrul, pentru Teodora de la Sihla, o deosebita pretuire si o deosebita evlavie. De aceea, s-a bucurat foarte mult atunci când au fost canonizati Ştefan cel Mare si Sfânt, Daniil Sihastrul, Leontie de la Radauti, Teodora de la Sihla si Ioan Iacob de la Neamt, ca sfinti ai poporului român si ai Ortodoxiei. Consideram ca Parintele Cleopa ramâne peste timp un dascal si un parinte al nostru prin ceea ce a scris, prin ceea ce a daruit el ca pilda a vietii sale, dar si prin rugaciunile sale pentru noi. De aceea, rugam pe Hristos Domnul, împaratul Cel fara de moarte, sa aseze cu dreptii, în lumina sfânta, în lumina învierii, sufletul Parintelui nos­tru Arhimandritul Cleopa Ilie si sa ne daruiasca si noua râvna din râvna lui pentru rugaciune, dragoste din dragostea sa pentru Biserica, iubire parinteasca pentru toti credinciosii care asteapta de la Biserica un cuvânt de întarire în credinta, de luminare pe dru­mul mântuirii si de ajutor în viata, mai ale» atunci când suntem confruntati cu multe încercari.Vesnica lui pomenire!”Parintele Cleopa, cetatean al raiului Cuvântul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la împlinirea a 10 ani de la mutarea la Domnul a parintelui Cleopa Ilie:Au trecut 10 ani de când parintele Cleopa Ilie s-a mutat la Domnul.De un deceniu, parintele Cleopa nu-i mai întâmpina si nu-i mai sfatuieste cu vorba sa inconfundabila pe pelerinii care bat drumul Sihastriei. Cu toate acestea, drumul Sihastriei nu a ramas nestrabatut, iar chilia de pe deal a parintelui nu a devenit pustie.Trupul parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei în cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamântul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Chilia sa a devenit un muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune.Parintele Cleopa a fost un mare dar de la Dumnezeu pentru Biserica noastra, în vremuri de mare încercare. Nu trebuie sa uitam ca, cea mai mare parte din viata sa, parintele a trait-o în comunism, iar opera sa misionara a desfasurat-o în acei ani atât de grei, dovedindu-se un model de lucrare misionara si, în acelasi timp, un izvor de speranta. Apoi, sa ne amintim si de anii ce au urmat caderii comunismului, când Biserica noastra a fost asaltata de tot felul de misionari sectari, care cautau sa semene îndoiala, sa dezbine si sa alunge Ortodoxia din sufletele credinciosilor. Parintele Cleopa a fost deodata un rugator, un misionar al adevarului si a unitatii, aratându-se un luptator împotriva sectarismului, atât al celui din interiorul, cât si al celui din exteriorul Bisericii. Sa ne amintim ca, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, la chemarea patriarhului Justinian, parintele Cleopa a pus rânduiala în unele manastiri cu duh sectar, asa cum ne amintim ca, dupa 1990, parintele a aparat Sfânta Traditie, aratându-le celor rataciti de la adevarul Ortodoxiei ca îndepartarea de Sfintii Parinti si de Traditia Bisericii înseamna si îndepartarea de adevarata cunoastere a lui Hristos.Parintele Cleopa a aratat lumina Sfintei Traditii ca un întelept, pentru ca el nu avea o întelegere crispata sau împietrita despre Traditie, ci avea o întelegere vie a ei, ca prezenta a Duhului Sfânt în ea, ca prezenta a harului care, deodata cu fidelitatea fata de ceea ce a fost în trecut, descopera cai mântuitoare pentru fiecare om si pentru fiecare veac, aducând lumina textului sfânt în contextul social-cultural nou.Misionar statornic în chilie, parintele Cleopa a aratat într-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa în usa, ci deschizând cu dragoste usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.Daca am încerca sa numim câteva dintre trasaturile esentiale ale personalitatii parintelui Cleopa, ar trebui sa recunoastem ca a avut atâtea daruri si virtuti, încât toate, înmanuncheate, alcatuiesc ceea ce noi numim sfintenie. Parintele a fost, fara îndoiala, un om sfânt, iar aceasta sfintenie a venit din prezenta Duhului Sfânt în persoana sa. Desi nu a facut studii în mod formal, ci s-a format ca un autodidact, el a avut o maturitate de gândire teologica si o maturitate de discernamânt spiritual cum rar se întâlnesc. Parintele Cleopa stia sa evite extremele si, în acelasi timp, sa dea speranta. De asemenea, parintele Cleopa stia sa comunice într-un mod simplu, pe întelesul tuturor, adevarurile profunde ale teologiei si ale spiritualitatii ortodoxe. El se definea, cu smerenie, ca fiind un teolog popular si adesea spunea: „Eu predic teologia pentru babe, pentru mosi, pentru oamenii de la tara“. Cu toate acestea, se stie prea bine ce mare dar este capacitatea de a comunica adevaruri adânci, realitati duhovnicesti de mare finete ori prospetimea sfinteniei pe întelesul oamenilor simpli.Astazi, Biserica noastra are nevoie de teologi, preoti, ierarhi si duhovnici care sa poata transmite prospetimea Evangheliei si sa fie siguri în învatatura lor de credinta, adica hranita din izvoarele Traditiei, nu însingurati în originalitatea ideilor proprii, straine de duhul Bisericii.În urma cu 10 ani, parintele Cleopa se adauga celorlalti parinti cuviosi din cimitirul Manastirii Sihastria, însa nu pentru o vesnica despartire de cei care i-au fost ucenici, de cei pe care i-a spovedit, ci pentru a fi mereu prezent si vesnic pomenit în Biserica pe care a slujit-o si a iubit-o.Biserica, dintotdeauna, a pastrat vie în memoria ei pe sfintii sai. Şi numele parintelui Cleopa a ramas în memoria credinciosilor ca cel mai cunoscut duhovnic din România. Chipul sau, vocea sa, cuvintele sale, cartile sale sunt în continuare cautate de oamenii doritori de viata întru Duhul. Iar prin filmele, înregistrarile audio sau scrierile sale, difuzate la TRINITAS TV, la Radio TRINITAS ori publicate în „Ziarul Lumina“, dar si de alte canale media, parintele Cleopa continua sa faca misiune în Biserica noastra, sa lumineze viata si sa mângâie sufletele credinciosilor.Binecunoscuta sa vorba - „Mânca-v-ar raiul“ - ne aduce aminte tuturor ca trebuie sa ne ostenim sa simtim prezenta lui Dumnezeu în viata noastra si sa-L preamarim lucrând potrivit voii Sale, pentru mântuirea noastra si pentru slava Preasfintei Treimi.Rugam pe Hristos-Domnul sa-i daruiasca pururea parintelui Cleopa bucuria de „cetatean al raiului“, pacea si lumina împaratiei cerurilor!† D A N I E L,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Parintele Cleopa Ilie - icoana luminoasa a Ortodoxiei românesti

Mesajul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Simpozionul "Parintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni - 100 de ani de la nastere", organizat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei la Manastirea Sihastria, judetul Neamt, în zilele de 27-28 aprilie 2012.Anul acesta, 2012, s-au împlinit 100 de ani de la nasterea parintelui arhimandrit Cleopa Ilie (10 aprilie 1912), personalitate simbol a vietii monahale din România.Simpozionul Parintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni, organizat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei la Manastirea Sihastria, se constituie într-un act de aducere aminte si de omagiere a memoriei acestui vrednic slujitor al Mântuitorului Hristos, pentru care pastram vie în inimile noastre dragostea sa netarmurita pentru Biserica si popor, chipul sau luminos si bunatatea sa sufleteasca.Astazi, la aniversarea centenarului de la nasterea sa, când celebram viata si activitatea parintelui Cleopa, care a fost un dar de la Dumnezeu pentru poporul român, straluceste, în lumina spirituala a Mântuitorului Hristos Cel înviat, figura iubita si venerata a celui care si-a închinat întreaga viata slujirii lui Dumnezeu si oamenilor.Purtator al harului Duhului Sfânt, parintele Cleopa a raspuns chemarii lui Dumnezeu la misiune într-un mod întelept. El a devenit un misionar statornic în chilie, aratând într-un fel minunat cum poate cineva sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa în usa, ci deschizând cu dragoste parinteasca usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet în spovedanie pentru a se întâlni cu iubirea milostiva si vindecatoare a lui Dumnezeu pentru oameni.Parintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predica, prin cuvântul scris, dar si prin felul sau de a vietui si felul sau de a se purta cu oamenii. Daruit de Dumnezeu cu nenumarate daruri, parintele Cleopa era mereu ranit de durerile, de suferintele, de bolile si pacatele multimilor necajite si ratacite ca niste oi fara de pastor (cf. Matei 9, 36), fiind în acelasi timp senin si plin de bunavointa, milostiv si iertator.Timpurile în care a trait au fost dificile si nelinistite. Dificila si tensionata a fost si viata Bisericii, atât pentru credinciosi, cât si pentru pastorii duhovnicesti. În acele vremurile de încercare, când credinta era tagaduita, când în scoli se învata ca nu este Dumnezeu, parintele Cleopa, împreuna cu alti duhovnici, preoti si slujitori ai Bisericii, marturisea credinta în Dumnezeu, nu ca pe un adevar intelectual, abstract, ci ca pe o relatie vie cu El, ca un traitor al prezentei si lucrarii lui Dumnezeu în Biserica, în lume si în viata personala.În perioada zbuciumata a prigoanei împotriva Bisericii, parintele Cleopa a raspuns la chemarea patriarhului Justinian, care i-a cerut sa lucreze pentru calauzirea vietii monahale românesti pe calea Sfintei Traditii a Bisericii.Cu multa întelepciune si râvna duhovniceasca, ca un "foc care arde" si care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), parintele Cleopa a fost un marturisitor al dreptei credinte si un traitor autentic al traditiei monahale. Însa, atât marturisirea credintei, cât si pastrarea traditiei nu erau pentru el constrângere sau crispare, ci rânduiala vietuirii în plinatatea prezentei Duhului Sfânt, Care trezeste în om râvna necontenita si dor nemarginit dupa sfintenie. Traditia a fost pentru el comuniune a Sfintilor de-a lungul veacurilor, iar el traia în aceasta comuniune ca un om liber si responsabil.Când a fost chemat sa puna rânduiala în unele manastiri, parintele Cleopa a aratat ca era un bun cunoscator si calauzitor al vietii monahale si al prezentei misionare a manastirilor în viata Bisericii, straduindu-se sa aduca rod bogat, iar rodul sau sa ramâna (cf. Ioan 15, 16) în mai multe manastiri din tara, dar mai ales în Manastirea Slatina si Manastirea Sihastria din Moldova, aratând ca acolo unde sunt lucratoare slujbele liturgice, predica, rugaciunea la chilie, spovedania, ascultarea smerita si primirea cu bucurie a pelerinilor, manastirea este cautata de oameni de toate vârstele si de toate categoriile sociale.Credinciosii pelerini si toti cei care l-au cunoscut pe parintele Cleopa au simtit ca era "un om al lui Dumnezeu", milostiv si drept, iubitor de Hristos si de oameni, un om al rugaciunii sfinte si un marturisitor al dreptei credinte în orice timp si în orice loc, predicând totdeauna pe baza Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor, devenind astfel un prieten al sfintilor si un întelept parinte-duhovnic al credinciosilor calauziti pe calea mântuirii.Admirat si iubit de multi ierarhi ortodocsi români si straini, de preoti de mir si profesori de teologie, de monahi si monahii, de oameni de cultura, de autoritati de stat si de simpli credinciosi, parintele Cleopa Ilie era pentru toti una dintre icoanele spirituale cele mai luminoase ale Ortodoxiei românesti. Era un parinte duhovnicesc care îmbina smerenia cu optimismul, dragostea de Biserica soborniceasca a lui Hristos cu iubirea de Neam, jertfa nevointelor personale cu bucuria daruirii de sine pentru altii, fidelitatea fata de Traditie cu libertatea de a discerne între esential si secundar, între litera si spirit, între valoarea persoanei umane si ranile pacatului care o tulbura.Viata parintelui Cleopa seamana cu viata sfintilor cuviosi pe care-i avem deja în calendarul nostru. Chipul sau luminos seamana cu cel al sfintilor din icoane, fiind salas al locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negraite doreste ca orice om sa creasca duhovniceste spre asemanarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 27-30), deoarece Dumnezeu, pe cei care L-au iubit, i-a si hotarât sa fie asemenea chipului Fiului Sau (cf. Romani 8, 28-29), adica "sfinti si fara de prihana înaintea Lui" (cf. Efeseni 1, 4).Adresam cuvânt de felicitare si binecuvântare tuturor organizatorilor si participantilor la acest simpozion, precum si întregii obsti monahale a Manastirii Sihastria, care datoreaza renumele sau în primul rând prezentei si lucrarii duhovnicesti a parintelui Cleopa în aceasta manastire. De aceea, cea mai frumoasa cinstire a memoriei parintelui Cleopa Ilie, de care se bucura sufletul sau din ceruri, este punerea în practica a sfaturilor lui duhovnicesti care se afla în cartile scrise de el sau consemnate de ucenici ai sai. Întrucât el a fost un mare rugator cât a trait pe pamânt, este acum rugator si în ceruri, mai ales pentru monahii si credinciosii care ajuta aceasta Sfânta Manastire sa pastreze duhul parintelui Cleopa.Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa cultivam si sa transmitem lumina primita de la parintele Cleopa Ilie, ca pe o lumina a Învierii, o calauza a vietii si o arvuna a bucuriei vesnice din Împaratia Preasfintei Treimi!† DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 898

Id: 36132

Data: Dec 2, 2013

Imagine: