Părintele Patriarh Daniel a vorbit luni, in deschiderea Conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară a clerului din Arhiepiscopia Bucureştilor, despre semnificația spirituală a prezenței varstnicilor in viața tinerilor.

Conferința se desfășoară in perioada 29-30 mai la Palatul Patriarhiei din București.

„Filantropia creştină a imbrăţişat nevoile bătranilor nu doar ca pe o chestiune de asistență socială, ci a intărit intotdeauna importanța spirituală a prețuirii varstnicilor, ca fiind tezaure vii de experiență, răbdare, perseverență, dreaptă măsură și ințelepciune, acumulate de-a lungul intregii vieți și primite, la randul lor, de la generațiile anterioare”, a transmis Preafericirea Sa.

Mesaj integral:

Priorități in pastorația persoanelor varstnice

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2023 drept Anul omagial al pastorației persoanelor varstnice, avand in vedere faptul că, in nicio perioadă a istoriei, in Europa nu a existat o populație mai imbătranită, nu doar in comunitățile rurale, ci și in cele urbane. Această nouă realitate socială presupune și adaptarea noilor forme de pastorație, care să răspundă și să implinească nevoile credincioșilor de astăzi.

Biserica are datoria de a se preocupa de toți credincioșii, indiferent de varsta sau statutul socio-cultural al acestora, sprijinindu-i spre o dezvoltare firească a chipului lui Dumnezeu in asemănarea cu El, spre implinirea rostului existenței omului: sfințirea propriei vieți pentru dobandirea Impărăției lui Dumnezeu. Dacă avem datoria de a răspunde oricărui om, fiind aproape de toți semenii noștri, cu atat mai mult avem obligația morală de a ne preocupa de cei aflați in nevoi sau de cei nu se pot descurca fără ajutor: copiii și bătranii. Gradul de civilizație al unui popor se vede in grija pe care acesta o manifestă pentru bătrani, pentru copii și pentru cei aflați in nevoi, care nu se pot ajuta singuri. Liturghia și filantropia sunt indiciul unei adevărate vitalități duhovnicești a unei comunități creștine. In acest sens, nu putem sta impasibili la starea de abandon social și la dezinteresul față de bătrani, pe care le constatăm, de prea multe ori, din păcate, in societatea de astăzi.

Filantropia creştină a imbrăţişat nevoile bătranilor nu doar ca pe o chestiune de asistență socială, ci a intărit intotdeauna importanța spirituală a prețuirii varstnicilor, ca fiind tezaure vii de experiență, răbdare, perseverență, dreaptă măsură și ințelepciune, acumulate de-a lungul intregii vieți și primite, la randul lor, de la generațiile anterioare.

Biserica s-a preocupat incă din perioada apostolică de persoanele varstnice, considerandu-le nu o povară, ci un adevărat izvor de binecuvantare. Ceea ce invățăm noi este ceea ce am primit de la „Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” (Ieșirea 3, 15). Binecuvantarea lui Dumnezeu prin cei varstnici față de generația tanără este concretizată, la modul cel mai autentic, prin participarea lor la buna creștere a tinerilor, ei sădind in aceștia semințele ivite din „rădăcina inţelepciunii care nu are pieire” (Cartea ințelepciunii lui Solomon 3, 15).

Generațiile tinere nu trebuie să treacă cu vederea adevărata comuniune din Biserică intre diferite generații: copii, tineri, adulți, varstnici. Intreaga comunitate creștină este una in drum spre unica Impărăție a lui Dumnezeu. Ruperea comuniunii intre generații este străină spiritualității ortodoxe. In acest sens, Sfantul Ambrozie al Mediolanului scria in Comentariul la Evanghelia după Luca: „In copilărie există un fel de bătranețe respectabilă in purtări, iar la bătranețe o copilărie nevinovată”[1].

In societatea secularizată individualistă, politicile sociale sunt contradictorii: pe de o parte, se face un efort considerabil de investiție materială și resurse umane pentru creșterea longevității vieţii omului, pe de altă parte, varstnicii sunt văzuţi de populația activă a unei societăți ca fiind o povară.

1. In Biserică, o prioritate in pastorația persoanelor varstnice este implicarea varstnicilor in creșterea și educarea copiilor, mai ales privind rugăciunea. Varstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieţii liturgice şi la păstrarea valorilor creștine in cultura noastră, pentru binele societății și al familiei.

In unele zone ale țării, copiii ii numesc pe bunici bunul și buna, pentru că ei simt mai mult bunătatea sufletească a celor varstnici. Se constată că și bunicii au preferințe pentru nepoți și nepoții pentru bunici, de aceea faptul acesta trebuie folosit spre o bună creștere a copiilor.

Să ne amintim doar importanța pe care au avut-o bunicii și bunicele in perioada comunistă, cand au reușit să mențină vie credința creștină, transmițand-o generațiilor de nepoți. Mereu bunii și bunele noastre au fost pilde autentice cărora nu doar Biserica, ci și intreaga cultură romană le datorează mult.

2. O altă prioritate pe care trebuie să o avem in vedere in pastorația varstnicilor este aceea de a considera perioada bătraneții ca un privilegiu, o perioadă de creștere şi imbogățire duhovnicească prin rugăciune. Astfel, bătranețea nu este o povară, ci un dar al lui Dumnezeu: „Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu in timpul de acum!” (Facerea 30, 20). Bătranețea este o perioadă a vieții omului cand acesta are șansa să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Noul Testament ne arată lămurit că ințelepciunea celor varstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. De pildă, Dreptul Simeon nu era doar un om invățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfant pentru a-L recunoaște pe Mesia in Pruncul Iisus: „omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptand mangaierea lui Israel, şi Duhul Sfant era asupra lui” (Luca 2, 25). Rugăciunea bătranilor este, totodată, izvorul ințelepciunii lor, dar și binecuvantare pentru intreaga comunitate. Avem atatea exemple in Sfanta Scriptură a Vechiului și Noului Testament in care se arată cum slăbiciunea trupească a bătraneții este suplinită de puterea rugăciunii, de tăria ințelepciunii, de măsura cunoașterii, de puterea blandeții. De asemenea, vedem cum din trupul slăbit de bătranețe al preotului Zaharia și al soției sale, Elisabeta, intăriţi prin rugăciune, se naște Inaintemergătorul Domnului, Sfantul Proroc Ioan Botezătorul, cum din trupurile neputincioase ale lui Avraam și Saara se naște „mulţime de popoare” (Facerea 17, 3)

3. O altă prioritate a Bisericii in pastorația actuală a persoanelor varstnice poate fi implicarea acestora, in mod activ, in pastorația și misiunea Bisericii. Din nefericire, astăzi, sunt mulți bătrani care trăiesc in multă insingurare, in izolare de comunitate, simțindu-se cumva nefolositori. Dar există mulți bătrani care trăiesc bătranețea cu seninătate și demnitate, participand activ la viaţa Bisericii şi la ajutorarea altor persoane varstnice.

Persoanele varstnice pot fi cooptate in misiunea și pastorația Bisericii, bătranii fiind indispensabili in această lucrare, intrucat, prin bogăția lor de credință și de viață, contribuie foarte mult la creșterea spirituală a intregii comunități. De aceea, Biserica este chemată să-și intărească programul pastoral cu privire la persoanele varstnice, să gandească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătranilor. ��

Totodată, este cunoscut faptul că Biserica Ortodoxă Romană face de ani buni eforturi importante pentru ajutorarea varstnicilor. Mai mult decat pastorația lor individuală, prin diverse centre sociale și acțiuni sau programe filantropice, Biserica noastră oferă sprijin concret persoanelor inaintate in varstă. De pildă, in București, in cadrul Centrului de Ingrijiri Paliative Sfantul Nectarie, anual, peste 500 bolnavi și varstnici primesc găzduire, ingrijire medicală și consiliere spirituală și psihologică. Suntem incredințați că această lucrare misionară a Bisericii va spori in toată țara, prin acțiuni multiple de ajutorare a persoanelor varstnice. In prezent, funcționează la nivelul Patriarhiei Romane 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de ingrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor varstnice. Desigur, lucrarea aceasta trebuie extinsă, deoarece nevoile sunt multiple.

Binecuvantăm deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, rugandu-ne lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor slujitorilor sfintelor altare, spre a spori lucrarea lor pastorală şi misionară in Biserică şi in societate.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

NOTE

[1] „Itaque et in pueritia est quaedam venerabilis morum senectus, et in senectute innocens pueritia”, Sanctus Ambrosius Mediolanensis, Expositio Evangelii secundum Lucam, VIII, 58, in: Corpus Scriptorum Ecclesiasticorul Latinorum, vol. 32, Viena, 1902, p. 420.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 271

Id: 78391

Data: May 29, 2023

Imagine: