Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmisă de sărbătoarea Naşterii Domnului 2022, este intitulată „Hristos uneşte cerul cu pămantul”.

Patriarhul Romaniei subliniază in scrisoarea pastorală că „Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, coboară in lume să Se nască, să crească şi să ne mantuiască, să ne impace cu Dumnezeu (cf. 2 Corinteni 5, 18-19), unind astfel cerul cu pămantul”.

„In acest sens, darul păcii sufletului sau al impăcării omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii, se cere prin rugăciune şi se cultivă prin ganduri, cuvinte şi fapte bune, astfel incat pacea interioară a sufletului devine izvor de pace socială, de pace in familie, in comunitate şi in lume”, transmite Preafericirea Sa.

Patriarhul Daniel indeamnă in mesajul pastoral „să arătăm iubire milostivă și solidaritate față de toți oamenii, dar mai ales faţă de cei care suferă din cauza războiului”.

---

Pastorală de Crăciun 2022: Naşterea lui Hristos uneşte cerul cu pămantul

† Daniel

Prin harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei
şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi dreptmăritorilor creştini din Arhiepiscopia bucureştilor�

Har, pace şi bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos,
iar de la noi părinteşti binecuvantări!�

„Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu,
şi pe pămant pace, intre oameni bunăvoire!”

(Luca 2, 14)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,

In Crezul ortodox mărturisim credinţa „intr-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămantului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”, credinţa „intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu […] născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut” şi credinţa „intru Duhul Sfant, Domnul de viaţă Făcătorul”.

Prin urmare, lumea creată este lucrarea comună a Sfintei Treimi. Totuşi, fiecare Persoană a Sfintei Treimi participă intr-un mod propriu la facerea lumii. Dumnezeu-Tatăl creează lumea prin Fiul şi prin Duhul Sfant.

Astfel, in Psalmul 32, putem citi: „Prin cuvantul Domnului cerurile s-au intărit şi cu duhul gurii Lui, toată puterea lor” (Psalmii 32, 6). Sfantul Vasile cel Mare explică acest verset: „Cuvantul este Cuvantul �Care dintru inceput era la Dumnezeu� (Ioan 1, 2) […], iar Duhul Cel Sfant este Duhul gurii Lui”^[1].

Noul Testament arată că taina Intrupării lui Hristos confirmă o legătură specială intre Fiul lui Dumnezeu şi creaţie, deoarece Intruparea Fiului lui Dumnezeu este insuşi scopul creării lumii (cf. Efeseni 1, 4; 2 Timotei 1, 9).

In Epistola către Coloseni, Sfantul Apostol Pavel subliniază mai precis relaţia Fiului lui Dumnezeu cu lumea creată văzută şi nevăzută: „Mulţumind cu bucurie Tatălui, Celui ce ne-a invrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, intru lumină. El ne-a scos de sub puterea intunericului şi ne-a strămutat in Impărăţia Fiului iubirii Sale, intru Care avem răscumpărarea prin sangele Lui, adică iertarea păcatelor. Acesta este chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut, mai intai născut decat toată făptura. Pentru că intru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pămant, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie incepătorii, fie stăpanii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai inainte decat toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 12-18).

Deci, Sfantul Apostol Pavel spune că Fiul Cel veşnic al Tatălui este Chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut, mai intai născut decat toată făptura, pentru că intru El au fost făcute toate. Aceasta inseamnă că Fiul are vocaţia de a vesti şi arăta, in lumea creată, iniţiativa, voinţa şi iubirea Tatălui.

Totuşi, Fiul lui Dumnezeu, Cel mai intai născut decat toată făptura, nu este o făptură, ci El este Fiul veşnic, născut din Tatăl mai inainte de toţi vecii, adică nefăcut şi anterior intregii creaţii văzute şi nevăzute.

Afirmaţia că toate cele create au fost făcute intru El şi că prin El toate au fost aşezate inseamnă că, deşi lumea creată este diferită de Fiul Cel veşnic, ea este nedespărţită de Fiul. De ce? Pentru că Dumnezeu-Tatăl a hotărat să creeze lumea văzută şi nevăzută pentru Fiul.

Lumea este darul lui Dumnezeu pentru Fiul, deoarece, in planul lui Dumnezeu-Tatăl, Fiul intrupat avea să arate iubirea lui Dumnezeu pentru lume (cf. Ioan 3, 16). Lumea a fost creată prin Fiul, deoarece Fiul avea să vină in lume şi să vieţuiască in ea ca Dumnezeu-Om, pentru a o innoi şi a o sfinţi din interiorul ei, şi anume incepand din pantecele Fecioarei, din peştera pămantului şi din apele Iordanului.

Dacă prin creare lumea este aşezată spiritual (haric) in Fiul, prin intruparea Sa, Fiul locuieşte cu trupul in lume, pană la inălţarea Sa cu trupul intru slavă la cer.

Aşadar, relaţia Fiului cu lumea creată cuprinde vocaţia Fiului de a arăta oamenilor iubirea Tatălui pentru lume şi de a chema lumea să-L iubească pe Tatăl, pentru a dobandi viaţa veşnică (cf. Ioan 3, 16).

Totodată, lumea creată in Fiul – Chip al Dumnezeului Celui nevăzut – are ea insăşi vocaţia de a deveni, pentru om, expresia vizibilă a iubirii Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl. Astfel, incă de la inceputul facerii ei, lumea creată este chemată să devină dar sau ofrandă de mulţumire ori recunoştinţă a omului faţă de Dumnezeu, adică euharistie.

Prin insuşi faptul că a fost creată in Fiul – Chip sau Icoană a Dumnezeului nevăzut, lumea are o vocaţie simbolică şi iconică: aceea de a semnifica sau sugera taina prezenţei şi lucrării Creatorului Celui nevăzut in lumea creată văzută. Psalmistul mărturiseşte acest adevăr, zicand: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mainilor Lui o vesteşte tăria” (Psalmii 18, 1).

Iar Apostolul neamurilor spune la randul lui: „Cele nevăzute ale Lui (Dumnezeu) se văd de la facerea lumii, inţelegandu-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire” (Romani 1, 20). Desigur, lumea creată nu este Dumnezeu, insă ea este lucrarea Lui, nedespărţită de El şi menținută in existenţă de El (cf. Fapte 17, 28). Lumea este diferită de Dumnezeu, pentru că este o realitate creată, insă Dumnezeu este necreat.

Deşi distinctă de Dumnezeu, totuşi lumea işi are originea in voinţa creatoare a lui Dumnezeu, iar finalitatea ei este participarea la slava lui Dumnezeu, adică transfigurarea universului creat in cerul nou şi pămantul nou pătrunse de lumina eternă necreată a lui Dumnezeu (cf. Apocalipsa 21, 1-6).

Lumea creată in Fiul – Chip sau Icoană a Dumnezeului Celui nevăzut – este in acelaşi timp lume creată in Fiul-Logos sau Cuvant al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 1-3). Astfel, in Iisus Hristos, taina Cuvantului se uneşte cu taina Chipului sau cu taina Icoanei.

De aceea, lumea creată poartă in ea vocaţia de a fi limbaj simbolic ca dar al Dumnezeului Celui nevăzut atat pentru Fiul Său, cat şi pentru persoanele umane văzute, create după chipul Fiului veşnic al Tatălui.

Prin urmare, toate legile şi luminile lumii create, văzute sau nevăzute, sunt un limbaj tainic, iconic şi simbolic, susţinut de Persoana divină a Fiului – Logos Creator, Cuvant sau Raţiune şi Icoană sau Chip al lui Dumnezeu Celui nevăzut.

Insă, atat perceperea, cat şi inţelegerea acestui limbaj iconic se realizează numai prin harul Duhului Sfant, Cel ce purcede din Tatăl (cf. Ioan 15, 26), Se odihneşte in Fiul (cf. Marcu 1, 10-11), adevereşte sau confirmă comuniunea de iubire a Tatălui cu Fiul (cf. Ioan 14, 11; 15, 26; 16, 13; 1 Corinteni 2, 10) şi orientează făptura spre Creatorul ei (cf. 1 Corinteni 6, 19; Galateni 4, 6).

Teologii Bisericii din primele veacuri au remarcat că Fiul este Chip al Dumnezeului Celui nevăzut, in timp ce omul este chip al Chipului, adică Fiul veşnic al Tatălui este prototipul după care a fost creat omul^[2]. Deci, omul este chip creat după Chipul necreat al Fiului.

Fiul este Chipul necreat al lui Dumnezeu-Tatăl, iar omul este creat după chipul Fiului veşnic, Care avea să devină om prin intrupare.

In acest sens, Sfantul Atanasie cel Mare spune că Fiul lui Dumnezeu „este unic, iar după natură este Chipul adevărat al Tatălui. Dacă am fost creaţi după acest chip, dacă am luat numele de chip şi slavă a lui Dumnezeu, pentru aceasta noi nu ne datorăm mulţumire nouă inşine, ci faptului că in noi sălăşluieşte adevăratul Chip şi adevărata Slavă a lui Dumnezeu, Cuvantul Lui, Care pentru noi S-a făcut trup.”^[3]

Totodată, omul a fost făcut după chipul Sfintei Treimi. Pluralul tainic „să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26) a fost explicat de Părinţii Bisericii ca fiind o prezenţă activă a Sfintei Treimi la crearea omului.

Mai precis, omul a fost creat după chipul comuniunii veşnice a Tatălui, a Fiului şi a Sfantului Duh, pentru a vesti şi lăuda in lumea creată iubirea Sfintei Treimi şi pentru a vieţui in comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii. „Cuvintele să facem sunt folosite ca tu să recunoşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfantul Duh”, spune Sfantul Vasile cel Mare^[4].

Distincţia fină intre chip şi asemănare făcută de unii Părinţi ai Bisericii arată importanţa libertăţii omului in desăvarşirea comuniunii sale cu Dumnezeu şi cu semenii.

In legătură cu aceasta, Sfantul Vasile cel Mare spune: „�Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră�. Noi posedăm una (chipul) prin creaţie şi ajungem la cealaltă (asemănare) prin voinţă […]. In realitate, El (Dumnezeu) ne-a dat prin creaţie posibilitatea asemănării […]. Prin chip, eu sunt o fiinţă spirituală, insă devenind creştin sunt după asemănare.”^[5]

Creat după chipul Dumnezeului veşnic, omul este chemat să dobandească asemănarea cu Dumnezeu Cel sfant, adică sfinţenia şi viaţa veşnică prin libera comuniune cu Dumnezeu.

„Slava lui Dumnezeu – spunea Sfantul Irineu de Lyon – este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu”^[6]. Dacă libera comuniune a omului cu Dumnezeu este esenţială pentru a dobandi asemănarea cu Dumnezeu, adică sfinţenia şi viaţa veşnică, ruperea comuniunii cu Dumnezeu prin păcatul neascultării de Dumnezeu a dus pe om la moarte şi descompunere (stricăciune), care sunt contrare vocaţiei omului creat după chipul Dumnezeului Celui viu (cf. Facerea 3, 19; Romani 6, 23; 1 Corinteni 15, 21-22).

Din acest motiv, Noul Testament nu consideră moartea omului un fenomen natural, ci un duşman al omului, de care Hristos ne eliberează prin deplină ascultare de Dumnezeu pe Cruce şi prin Inviere (cf. 1 Corinteni 15, 26; Apocalipsa 21, 4). De asemenea, intreaga creaţie coruptă „se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21).�

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,�

Arătand scopul şi importanţa covarşitoare ale Intrupării şi Naşterii� lui� Hristos� ca� om,� Sfantul Maxim Mărturisitorul� spune: „Hristos este marea taină ascunsă, ţinta fericită, scopul pentru care toate au fost făcute […]. Privind la El, Dumnezeu a chemat toate la fiinţă. Căci pentru Hristos, pentru taina Sa, există toate veacurile şi tot ce cuprind ele. In Hristos işi au ele inceputul şi sfarşitul. Această unire a fost hotărată de la inceputul lumii: unire a ceea ce este mărginit cu ceea ce este nemărginit, a ceea ce este măsurat cu ceea ce este nemăsurat, a ceea ce are hotar cu ceea ce nu are hotar, unire a Făcătorului cu făptura, a odihnei cu mișcarea. Cand a venit plinirea vremii, această unire s-a făcut văzută in Hristos, aducand cu sine implinirea planurilor lui Dumnezeu.” [7]

Mantuirea omului inseamnă vindecarea lui de păcat şi de moarte şi participarea lui la viaţa divină veşnică.

Sfantul Irineu de Lyon exprimă astfel scopul Intrupării lui Hristos: „Aceasta este pricina pentru care Cuvantul lui Dumnezeu S-a făcut trup şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Omului: pentru ca omul să intre in comuniune cu Cuvantul lui Dumnezeu şi, primind infierea, să fie fiu al lui Dumnezeu.”[8]

Prin urmare, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, coboară in lume să Se nască, să crească şi să ne mantuiască, să ne impace cu Dumnezeu (cf. 2 Corinteni 5, 18-19), unind astfel cerul cu pămantul.

In acest sens, darul păcii sufletului sau al impăcării omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii, se cere prin rugăciune şi se cultivă prin ganduri, cuvinte şi fapte bune, astfel incat pacea interioară a sufletului devine izvor de pace socială, de pace in familie, in comunitate şi in lume.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne invaţă că patimile egoiste, ca lăcomia sau iubirea obsesivă de avere, de putere şi plăcere şi altele asemănătoare, produc in suflet tulburare, iar această tulburare se răsfrange apoi in relațiile dintre oameni, care devin tensionate, conflictuale şi chiar violente, mai ales din cauza nedreptăților şi suferințelor create de lăcomie sau de dorinţa unor popoare de-a stăpani peste alte popoare.

Cand gandirea umană este intunecată de patimile egoiste, ea produce in suflet şi in societate dezordine şi multe răutăți, in schimb ințelepciunea care vine de la Dumnezeu este „curată, apoi pașnică, ingăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neindoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptății se seamănă intru pace de cei ce lucrează pacea” (Iacob 3, 17-18).

Iar această inţelepciune paşnică se dobandeşte mai ales prin smerită şi neincetată rugăciune a minţii şi a inimii, după cum ne invaţă Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi isihaşti din istoria Bisericii.

Dreptmăritori creştini,�

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 drept An omagial al pastorației persoanelor varstnice și An comemorativ al imnografilor și cantăreților bisericești.

Ca şi in anii precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică in noaptea de 31 decembrie 2022 spre 1 ianuarie 2023, şi in ziua de Anul Nou, să inălțăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El in anul 2022 care a trecut şi să-I cerem ajutorul in toată lucrarea cea bună și folositoare din Anul Nou 2023 in care intrăm.

Să pomenim in rugăciunile noastre şi pe toţi romanii din afara Romaniei, pe cei din jurul graniţelor Romaniei şi pe cei din diaspora romană, ca să păstrăm, cu multă iubire frăţească, unitatea de credinţă şi de neam.

Să cultivăm pacea inimii noastre primită de la Hristos, prin rugăciune şi fapte bune, şi să ne rugăm pentru pacea intre popoare.

Să arătăm iubire milostivă și solidaritate față de toți oamenii, dar mai ales faţă de cei care suferă din cauza războiului, să aducem bucuria Sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos in casele de copii orfani, in căminele de bătrani, la patul bolnavilor, dar şi acolo unde este multă tristeţe, singurătate şi depresie, in familiile sărace, indoliate şi indurerate. Oriunde putem săvarşi binele, să-l facem purtand, in suflet şi in fapte, bucuria ingerilor, a păstorilor şi a magilor veniţi la Betleem!

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2023 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor părinteşti binecuvantări, doriri de sănătate şi mantuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu in toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea tradițională: „La mulţi ani!”

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi impărtășirea Sfantului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).�

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Pastorala este disponibilă in format PDF aici.

---

Note:

[1] Sf. Vasile cel mare, Talcuire duhovnicească la Psalmi, trad. de Olimp Căciulă, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2009, pp. 110-111. Vezi şi: Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice in spiritualitatea liturgică şi filocalică, Ediţia a II-a, revizuită şi imbogăţită, Ed. BASILICA a Patriarhiei Romane, Bucureşti, 2021, pp. 358-362 (aici texul a fost revăzut de autor).

[2] Vezi L’homme – icone de Dieu. La Genese relue par l’Eglise des Peres, texte traduit par Adalbert Gautier Hamman et autres, Editions Migne, Paris, 1998, p. 31.

[3] Athanasius, Orationes adversus Arianos, III, PG 26, 10; 341C-344A; cf. Daniel rousseau, L’icone – splendeur de ton visage, D.D.B., Paris, 1982, p. 20.

[4] basile de cesaree, L’homme cree a l’image de Dieu, 4; cf. L’homme – icone de Dieu…, p. 179.

[5] basile de cesaree, L’homme cree a l’image de Dieu, 16; cf. L’homme – icone de Dieu…, pp. 190-191.

[6] Adversus Haereses IV, 20, 7, cf. Irenee de lyon, Contre les heresies, trad. francaise par Adelin Rousseau, Ed. du Cerf, Paris, 1984, p. 47.

[7] Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, in Filocalia, vol. 3, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2013, p. 373.

[8] Adversus Haereses III, 19, 1, cf. Irenee de lyon, Contre les heresies, p. 368.

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 399

Id: 77541

Data: Dec 17, 2022

Imagine: