„Evanghelia de astăzi ne arată că iubirea milostivă a lui Hristos vede unde este suferință care duce la pocăință. Și acolo unde este pocăință și credință că Dumnezeu il va putea vindeca pe acest om bolnav, el numește persoana respectivă fiul al credinței”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel in predica la Duminica a 2-a din Postul Mare.

Preafericirea Sa a explicat că Mantuitorul Iisus Hristos ii dăruiește bolnavului, pe langă iertarea păcatelor, vindecarea trupului, libertatea de a se mișca și de a se reintegra in comunitate „ca om intre oameni”.

„Această putere iertătoare este și putere vindecătoare, care ridică pe om și il infiază prin iubirea care izvorăște din harul Lui Dumnezeu”.

Să nu judecăm!

Prin primirea pe care o face Mantuitorul Iisus Hristos slăbănogului, spunandu-i: Fiule, iertate iți sunt păcatele tale, „ne arată că Iisus Hristos a ințeles sau a cunoscut că păcatele acestui om erau cauza imbolnăvirii lui”.

Preafericitul Părinte Patriarh a evidențiat că „nu totdeauna bolile sunt urmare a păcatelor sau consecință a păcatelor, dar uneori pot fi. Există și cazuri in care boala nu este urmare a păcatului, ci o formă de a preveni păcatele. Sau o lucrare a ințelepciunii lui Dumnezeu”.

De exemplu, spune Preafericirea Sa, „cand un om s-a născut orb, s-a pus intrebarea dacă el a păcătuit sau părinții lui de s-a născut orb, și Mantuitorul a spus: Nici el, nici părinții lui nu au păcătuit, ci s-a născut orb ca să se arate in el lucrările lui Dumnezeu”.

„Acolo este o pedagogie, o ințelepciune divină care explică această stare de orbire trupească. Ca apoi, prin vindecarea pe care o primește orbul din naștere, să se poată vedea lucrarea minunată a lui Dumnezeu”.

Un exemplu asemănător este oferit și de boala pe care o avea Sfantul Apostol Pavel, deși se bucura de o mulțime de daruri și descoperiri ale lui Dumnezeu. Suferința lui „a fost ingăduită �ca el să nu se mandrească de mulțimea darurilor duhovnicești pe care le-a primit”.

Părintele Patriarh a indemnat „să nu ne pripim să judecăm pe cineva care este bolnav, ca fiind neapărat bolnav din cauza bolii, din cauza păcatelor, ci trebuie să vedem că mai intai este necesar să ajutăm pe omul bolnav, nu să-l judecăm, ci să-l ajutăm cum au făcut cei patru oameni care l-au dus pe bolnav la Iisus, ca să-l vindece”.

Indemnul Evangheliei

Evanghelia care relatează vindecarea slăbănogului din Caperanum ne indeamnă „să fim și noi milostivi, să ne pocăim pentru păcate, să cerem iertarea păcatelor prin spovedanie și să cerem vindecare de bolile sufletești și trupești, dar și să ajutăm pe cei bolnavi, să-i ajutăm să vină la biserică sau să ne rugăm pentru ei, mai ales pentru cei care nu știu să se roage sau din cauza suferinței prea mari nu pot să se roage”.

Cei patru prieteni care il aduc pe omul bolnav la Mantuitorul Iisus Hristos pentru a fi vindecat „reprezintă toți medicii, personalul medical, preoții de caritate, cei dragi din familie care ingrijesc pe cei bolnavi, colegi sau prieteni care au grijă de cei bolnavi”, a subliniat Părintele Patriarh.

„Toți aceștia reprezintă Biserica rugătoare, slujitoare in care oamenii se intalnesc cu Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin rugăciune și prin Sfintele Taine, mai ales prin Sfanta Taină a ungerii bolnavilor sau a Sfantului Maslul”.

„Anul acesta este dedicat ingrijirii bolnavilor, in mod deosebit, și comemorării doctorilor fără de arginți. Evanghelia, in post ne indeamnă la spovedanie, la impărtășire mai deasă, dar și la fapte de milostenie in favoarea celor care suferă de boli sufletești și trupești”.

Sfantul Grigorie Palama

Patriarhul Romaniei a explicat de ce este pomenit Sfantul Grigorie Palama și in a doua duminică a Postului Mare, pe langă data sa de prăznuire din 14 noiembrie.

„El este pomenit in a doua duminică din postul mare pentru că a fost dascăl al rugăciunii și teolog al luminii necreate sau al Harului Dumnezeiesc”.

Sfantul Grigorie Palama a trăit in secolul 14, „cand isihasmul Athonit a luat o dezvoltare foarte mare. Acest isihasm insemna o promovare a unui curent de rugăciune neincetată”.

Scopul rugăciunii neincetate era ca practicanții ajungă la vederea Lumini Necreate, Harului lui Dumnezeu, o experiență asemănătoare cu cea a Sfinților Apostoli, Petru, Iacob și Ioan pe muntele Tabor.

„Această mișcare isihastă a arătat prin experiență duhovnicească adevărul din Evanghelie, că cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit la finalul predicii că toată familia Sfantului Grigorie Palama a fost canonizată. Prin aceasta „vedem că erau toți rugători dreptcredincioși, nevoitori și postitori”.

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 149

Id: 80675

Data: Apr 1, 2024

Imagine: