Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit joi podul pietonal care facilitează accesul pelerinilor către cel mai vechi aşezământ monahal din Arhiepiscopia Bucureştilor: Mănăstirea Snagov.

Cu acest prilej, Părintele Patriarh Daniel a subliniat în mesajul său importanţa istorică a mănăstirii ctitorită de Sfântul Neagoe Basarab.

„Mănăstirea este o vatră de cultură românească, care trebuie ocrotită, cunoscută și, în același timp, promovată sau pusă în valoare”, a spus Preafericirea Sa.

Cuvânt integral (Textul prezent a fost revăzut de autor)

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Mănăstirea Snagov, care este o vatră veche românească, de spiritualitate și cultură, a primit în dar de la Dumnezeu, prin osteneala celor care au lucrat aici și cu bunăvoința celor care au ajutat aici, acest pod nou. Podul vechi, de lemn, se pare că a fost desființat prin incendiere, în anul 1821. Deci aproape 190 de ani, până în 2010, nu exista aici un pod, ci se ajungea pe insulă cu barca sau cu un bac, un fel de pod plutitor. Din acest motiv, s-a considerat că este foarte necesară o refacere a podului vechi, însă cu alte materiale, deoarece, între timp, lacul a fost adâncit prin lucrări speciale de drenare a lui și, ca atare, a trebuit un pod mai solid. A fost nevoie de un pod din material solid, trainic, și anume din fier și beton, iar această lucrare a rezultat într-o pasarelă. Pasarela este un pod pietonal. În general, nu se spune pasarelă pietonală pentru că este un pleonasm, ci este un pod pietonal, ceea ce înseamnă că nu trec mașinile pe aici. De aceea, și noi am venit la mănăstire pe jos, ca să dăm exemplu că nu se intră aici cu mașinile, decât în caz – Doamne, ferește! – când e nevoie de salvare (ambulanță) sau de pompieri.

Spuneam că această mănăstire este o vatră veche, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Țara Românească. Fără să știm exact cine este ctitorul de origine, în al treilea pătrar din secolul al XIV-lea, adică după anul 1375, se făcea mențiune despre existența acestei mănăstiri. Deci ea, pe la anul 1370, exista deja. Apoi, domnitorul Mircea cel Bătrân a înnoit biserica acestei mănăstiri, așa cum rezultă dintr-un hrisov în care el vorbește despre „biserica domniei mele de la Snagov”, fără să spună că este ctitor principal sau prim. Mircea cel Bătrân a domnit între anii 1386 și 1418. Mai târziu, după anul 1470, mănăstirea a fost consolidată, iar toată insula a fost împrejmuită cu zid de către domnitorul Vlad Țepeș. Drept urmare, unii dintre localnici numesc Mănăstirea Snagov ca fiind mănăstirea lui Vlad Țepeș. Acesta a decedat în decembrie 1476 sau în ianuarie 1477, în lupta cu turcii, când a fost decapitat mișelește, iar trupul lui a fost adus aici şi înmormântat în biserică. Alții susțin o altă interpretare, dar oricum, există tradiția aceasta că mănăstirea este a lui Vlad Țepeș, pentru că el a consolidat-o, a făcut aici mai multe lucrări, între care și un tunel pe sub apă pentru refugiu, dar și pentru păstrarea tezaurului Țării Românești în caz de invazie străină. Descoperirile recente, din urmă cu câțiva ani, ne arată că într-adevăr a existat un tunel pe sub apă, însă el a fost distrus atunci când, în timpul regimului comunist, s-a operat o drenare, o adâncire a lacului, fără ca executanții să-și dea seama că dărâmă acest tunel subacvatic.

Vlad Țepeș a împărțit terenul acestei insule în două. De o parte era mănăstirea, pe care a înzestrat-o cu multe moșii, iar într-o altă parte a insulei, unde se văd și acum fundațiile, a construit o închisoare, adică o temniță pentru răufăcători și trădători de țară. Aşadar, memoria lui Vlad Ţepeş este aici prezentă nu numai prin ziduri, ci și prin ordinea pe care a încercat să o impună în vremuri de multă dezordine și tulburare. Astfel, Mănăstirea Snagov a fost multă vreme un loc de întemnițare a celor care se aflau în opoziție cu stăpânirea vremii. Desigur, adesea această mănăstire a suferit din cauza incendiilor, a delăsării, dar și din cauza unor jefuiri de către străini.

Prin urmare, Mănăstirea Snagov are o istorie lungă, dar, în același timp, foarte dramatică sau tulbure. Această clopotniță impunătoare datează din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar biserica inițială construită de el a fost mai mare decât actuala biserică, dar a fost avariată de un cutremur și, ca atare, a fost nevoie de refacerea ei. Biserica actuală este ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, care a construit-o probabil în primele luni ale domniei sale. El a domnit doar nouă ani (între 1512-1521), dar a avut o activitate culturală și ctitoricească foarte bogată. A urcat pe tron la vârsta de 30 ani și a trecut la lăcașurile cele veșnice la vârsta de 39 ani. Această ctitorie a lui, care este în picioare, a rămas ca o mărturie a evlaviei lui.

Între anii 1512 și 1517, voievodul cărturar, diplomat şi isihast, adică un om al rugăciunii, a construit măreața biserică a Mănăstirii Curtea de Argeș, care este capodopera operei sale ctitoricești. Mănăstirea Snagov nu a fost în istorie doar un loc de rugăciune, ci și un loc de înaltă cultură duhovnicească, mai ales în timpul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, care, mai întâi, a fost stareț aici la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (1696-1701). Călugărul Antim din Georgia sau din Iviria – de aici numele de Ivireanul – a tipărit aici 14 cărți, majoritatea cărți de cult, dar nu în exclusivitate. Așa se face că el a tipărit șapte cărți în limba greacă, patru sau cinci în limba română, una în slavonă și una în arabă. Pentru prima dată în lume, aici, la Snagov, a fost tipărită o carte în limba arabă, Liturghierul greco-arab – deci în limba greacă și în limba arabă. Tipografia cu caractere arabe de aici a fost transferată apoi la Alep sau Aleppo, în Siria, iar în prezent se află într-o mănăstire de lângă Beirut, în Liban. Prin urmare, aici, la Snagov, a apărut prima carte ortodoxă în limba arabă, deoarece unele cărţi catolice în limba arabă au apărut mai înainte de anul 1701.  Reţinem că prima carte ortodoxă în limba arabă a fost cea din 1701, Liturghierul greco-arab de la Mănăstirea Snagov. Apoi, în anul 1702, la Bucureşti, a fost publicat și un Ceaslov greco-arab.

Mănăstirea Snagov este o vatră de cultură românească, care trebuie ocrotită, cunoscută și, în același timp, promovată sau pusă în valoare. Pictura acestei biserici a fost începută în timpul domniei lui Mircea Ciobanul și a Doamnei Chiajna, dar terminată în anul 1563, în timpul domniei fiului lor, Petru cel Tânăr (1559-1568). Este vorba de pictura care s-a mai păstrat până azi, pictură de o rară frumusețe. Alte părți din biserică au fost repictate mai târziu.

În concluzie, Mănăstirea Snagov are o bogată istorie a spiritualității, a culturii și a prezenţei vieții monahale. Mănăstirea aceasta are valoare de simbol din mai multe puncte de vedere, dar pentru noi, astăzi, ea este, mai întâi, un loc de rugăciune, de pelerinaj şi de reculegere. Sperăm ca în ședința de astăzi (26 septembrie 2019) a Consiliului Tehnico-Economic al Companiei Naționale de Investiții să fie avizat proiectul pentru o nouă clădire în capătul insulei, și anume Ansamblul Muzeal-Cultural al Mănăstirii Snagov. Acesta va cuprinde un muzeu, un paraclis de iarnă, o trapeză pentru pelerini, iar la etaj câteva chilii pentru viețuitorii – sau viețuitoarele mănăstirii, dacă vom aduce aici maici de la Mănăstirea vecină, Țigănești – câteva săli de expoziții, de icoane și, desigur, săli de expoziții pentru carte bisericească, atunci când se organizează expoziții tematice. Toate acestea vor fi concentrate într-un singur edificiu, în formă de „L”, pentru a nu oculta sau opri vederea celor două monumente istorice mari, și anume clopotnița lui Mircea cel Bătrân și biserica Sfântului voievod Neagoe Basarab.

În anul 1453, aici a fost ridicat și un schit, cu hramul Buna Vestire, dar după o vreme acesta s-a prăbușit în lac. Au fost salvate însă ușile sfântului altar, sculptate în lemn, pe care este menţionată originea bisericii, iar aceste porți sculptate în lemn se află la Muzeul Național de Artă al României.

Aşadar, putem spune că avem mărturia unui loc de evlavie și de multă osteneală. Locul acesta este vizitat pentru frumusețea bisericii, dar și pentru frumusețea naturii. În jurul lacului Snagov există o mulțime de elemente naturale de o valoare deosebită, iar însuși locul acesta este un loc de pace, de multă liniște, pentru rugăciune şi pentru meditație. Desigur, casele care au fost aici improvizate sunt propuse acum pentru demolare. Rămâne doar ceea ce este monument istoric, însă aici, la intrare, lângă pasarelă, va fi un punct de informare pentru pelerini și pentru turiști. Punctul acesta de informare va avea amprenta la sol de 150 metri pătrați. Punctul acesta de informare nu este mare, dar efectul lui va fi mare pentru informarea persoanelor care vin aici.

În încheiere, noi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste lucrări noi privind pasarela, dar și tuturor celor care au contribuit la realizarea lor în etape. În anul 2010, în data de 20 noiembrie, când am săvârșit prima sfințire a pasarelei, ea nu era încă chiar terminată. Am mai așteptat la Palatul Snagov vreo jumătate de oră și, după aceea, ni s-a spus să mai așteptăm încă un sfert de oră. Însă, noi am răspuns: „Nu mai așteptăm deloc. Sfințim ceea ce găsim”. Și într-adevăr, mai lipsea un panou în partea aceasta dreaptă, când ne uităm spre pod, dar am sfințit podul fără panou. Totuși, muncitorii au instalat ultimul panou până seara. Astăzi, însă am sfințit lucrarea complet terminată.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să venim aici cu bucurie şi evlavie, să ne închinăm în această mănăstire, care are hram principal Intrarea Maicii Domnului în Biserică, adică în 21 noiembrie, și încă două hramuri, adăugate recent, și anume Sfântul Ierarh Martiri Antim Ivireanul, care va fi pomenit mâine  (27 septembrie) și Sfântul Neagoe Basarab, care a fost pomenit astăzi (26 septembrie). Pentru rugăciunile lor, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 345

Id: 68057

Data: Sep 28, 2019

Imagine: