Anul acesta, Duminica Pogorarii Sfantului Duh sau a Rusaliilor este sarbatorita de Biserica Ortodoxa la 23 iunie. Faptele Apostolilor (2, 1-4) marturisesc despre acest eveniment foarte important din viata Bisericii, cand Sfantul Duh s-a pogorat in chipul limbilor de foc peste Apostoli: Şi cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Şi din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Şi li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai .Sarbatoarea cade totdeauna la 10 zile dupa inaltare sau Ia 50 de zile dupa Pasti, cand a avut loc evenimentul sarbatorit. Ε totodata sarbatoarea intemeierii Bisericii Crestine, caci in aceeasi zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism ca la trei mii de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte 2, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu.Rusaliile - Ziua BisericiiDupa cum aflam din Liturgica Generala a Parintelui Prof. Dr. Ene Braniște, sarbatoarea Rusaliilor este cea mai veche sarbatoare creștina impreuna cu cea a Paștilor, fiind praznuita inca din vremea Sfinților Apostoli. Despre ea amintesc și Sfantul Apostol Pavel (1 Cor. 16, 8) și Sfantul Luca (Fapte 20, 16). Este numarata și in Constituțiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberați de muncile obișnuite. Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira, Canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care oprește ingenuncherea in ziua Rusaliilor), ș.a. Pana catre sfarșitul sec. IV și inceputul sec. V, Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inalțarii Domnului și a Pogorarii Sfantului Duh, așa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a sec. IV, Eusebiu al Cezareei. Dupa aceea, sarbatoarea Inalțarii Domnului a fost fixata in ziua a 40-a dupa Paști, Cincizecimea ramanand numai ca sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant.Intr-un articol publicat in ziarul Lumina de Duminica, in Editia din data de 12 iunie 2011, intitulat Cincizecimea - metropola a sarbatorilor, aflam ca ziua Cincizecimii reprezinta pentru umanitate un veritabil inceput, iar ceea ce incepe sa se implineasca in istoria omenirii este tocmai ceea ce a fost prezis de prooroci: In zilele din urma voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri, si fiicele voastre vor prooroci… . Duhul S-a pogorat peste oameni si transforma lumea, daca este primit prin credinta. Cincizecimea sau Pogorarea Duhului Sfant este bucuria implinirii fagaduintei pe care Domnul Hristos le-a impartasit-o Apostolilor: Şi Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste (In.14,16-17).Inaltarea lui Hristos - temeiul teologic si duhovnicesc al Pogorarii Duhului SfantApostolii, dupa Inaltarea Domnului, cu trupul Sau indumnezeit, plin de slava, pnevmatizat si in stare de jertfa, se statorniceau in adevarul fagaduintei ca Duhul Sfant va veni peste ei 'nu mult dupa aceste zile' (Fap. 1, 5). Despartirea de Hristos nu a provocat in sufletele lor intristare, ci 'bucurie mare' (Lc. 24, 52). In acest punct identificam un paradox. De obicei, orice despartire implica o stare de tristete, de ravasire, ca ceva lipseste din ecuatia vietii tale. Ramane un gol in tine, am spune intr-o exprimare mai concisa si lapidara.De ce Apostolii nu traiesc aceeasi stare de tristete la despartirea de Dascalul lor cel iubit? Raspunsul il capatam daca facem un recurs la un alt eveniment biblic: aratarea lui Hristos celor doi ucenici care se indreptau spre Emaus. Pe tot parcursul acestei drumetii unice, Hristos ramane, pentru Luca si Cleopa, un strain, un absent de la toate faptele petrecute in Ierusalim. Dupa truda unei zile pustiite de orice nadejde, Luca si Cleopa Il recunosc pe Domnul doar atunci cand frange painea si Se face nevazut. Ce taina uimitoare ne invata Hristos prin aceasta experienta a celor doi ucenici: cand este nevazut, poate fi cunoscut. E ca si cum ai spune ca doar nevazutul iti procura adevarata si autentica cunoastere ca prezenta.Aceeasi experienta au trait-o si Apostolii pe Muntele Maslinilor atunci cand Hristos, Dumnezeu-Omul S-a inaltat la ceruri: Hristos cel nevazut a devenit 'vazut' in inimile lor, fapt care le-a pricinuit o bucurie nemarginita.Inaltarea lui Hristos la ceruri este temeiul teologic si duhovnicesc al Pogorarii Duhului Sfant: 'Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc Eu. Ca daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi' (In. 16, 7). Sfantul Ioan Gura de Aur descrie foarte plastic si sugestiv raportul dintre Inaltare si Rusalii: 'Hristos a luat parga firii noastre si ne-a dat in schimb harul Domnului. Şi dupa cum cand se termina lupta si se face pace, dupa un ragaz indelungat, vrajmasii de mai inainte dau unii altora garantii si zaloage, tot asa s-a intamplat si intre Dumnezeu si firea omeneasca. Hristos a trimis lui Dumnezeu garantie si zalog parga pe care a adus-o in cer, iar El ne-a trimis in schimb noua garantie si zalog pe Duhul cel Sfant. Ca avem garantii si zaloage se vede de acolo ca garantiile si zaloagele trebuie sa fie de neam imparatesc. De aceea ne-a si fost trimis Duhul Sfant, pentru ca este de fiinta cea mai imparateasca, la fel si Cel ce-a fost urcat de la noi era de neam imparatesc, caci era din samanta lui David'.Astfel, intr-un anume fel, Inaltarea poate fi considerata preambulul tainic si virtual al sarbatorii Pogorarii Duhului Sfant.Foisorul Apostolilor - colimvitra a Duhului La cincizeci de zile dupa Pasti, ne relateaza cartea Faptele Apostolilor, ucenicii lui Hristos erau adunati 'toti in acelasi loc'. Nu este un amanunt lipsit de importanta faptul ca Evanghelistul Luca tine sa precizeze comuniunea Apostolilor. Duhul Sfant vine doar acolo unde este unitate, comuniune si asezare launtrica. In aceasta ambianta de isihie, Apostolii devin martorii unei experiente, care le va transfigura radical existenta: Duhul Sfant S-a salasluit in ei.Aceasta salasluire, pogorare a Duhului Sfant a fost precedata de un vuiet din cer, care s-a facut auzit ca o 'suflare de vant ce vine repede' (Fap. 2, 2). In vorbirea curenta avem incetatenita sintagma 'vuieste peste tot'. Vuietul este un simbol al ubicuitatii si poate fi perceput cu simtul auzului. Mai mult, are un rol catalizator, asa cum reiese din relatarea Sfantului Evanghelist Luca: 'Iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea' (Fap. 2, 6). Am putea spune, fara a face asocieri prea indraznete, ca acel 'Carele pretutindeni esti', din rugaciunea 'Imparate ceresc', se propteste pe simbolul vuietului, care are calitatea ubicuitatii si de a fi catalizator.Experienta auditiva a Duhului Sfant de catre Apostoli a fost acompaniata si de una vizuala: 'Li s-au aratat impartite limbi ca de foc si au vazut pe fiecare dintre ei' (Faptele Apostolilor 2, 3).Observam cum evenimentul Pogorarii Duhului Sfant pune in valoare cele mai importante simturi ale omului: auzul si vazul.Sfintii Parinti s-au intrebat de ce Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, si nu intr-o alta maniera. Sfantul Grigorie Palama lamureste in chip minunat aceasta dilema: Tocmai ca sa se arate ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba. Dar in acelasi timp si pentru a arata harul invataturii; si, in sfarsit, pentru ca invatatorul care Il urmeaza pe Hristos are nevoie de o limba plina de har. Dar pentru ce limbi ca de foc? Nu numai pentru a arata deofiintimea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant (caci foc este Dumnezeul nostru si foc care arde viclenia), ci si pentru indoita lucrare a propovaduirii apostolice: caci in acelasi timp are puterea facerii de bine, dar, si de a osandi, si asa cum sta in firea focului a lumina si a arde la fel cuvantul invataturii lui Hristos ii lumineaza pe cei care Il asculta si i se supun, iar pe cei necredinciosi pana la sfarsit ii da focului si osandei vesnice .Biserica - Cincizecimea perpetua prin Sfintele TaineOdata cu Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli, viata acestora capata o alta consistenta, vireaza inspre o alta directie: devin martorii experientei salasluirii lui Hristos cel inviat in interiorul sufletelor lor. Duhul Sfant este cel care il face actual pe Hristos in inimile lor. Hristos cel inviat, trupul Sau cel indumnezeit si plin de slava, constituie temelia Bisericii sau este insasi Biserica. 'Biserica, ne spune parintele Staniloae, este Hristos extins cu trupul Lui indumnezeit in umanitate sau umanitatea aceasta unita cu Hristos si avand imprimat in ea pe Hristos cu trupul Lui indumnezeit.'Actualizarea lui Hristos cel inviat in si prin Duhul Sfant constituie nasterea Bisericii vazute. Predica Sfantului Apostol Petru are drept ax central credinta in Hristos cel inviat. Revarsarea de traire in Duhul Sfant a lui Hristos cel inviat este cea care i-a determinat pe cei prezenti la Cincizecimea iudeilor sa primeasca botezul in numele lui Iisus. De aceea, Biserica este prin excelenta 'laboratorul Invierii'.Prin urmare, orice membru al Bisericii are imprimat in chip inerent vocatia inspre pascalitate. Botezul in Duhul Sfant este cel care ni-L asaza in chip tainic, dar real pe Hristos cel inviat si inaltat cu trupul plin de slava, pnevmatizat la ceruri.Omul capata identitatea de fiinta eclesiala, madular viu si activ al Trupului cel inviat al lui Hristos, prin Sfintele Taine, care formeaza dimensiunea harica a Bisericii. Indumnezeirea ca act de hristomorfizare si pnevmatizare a crestinului devine posibila numai prin infruptarea covarsitoare din Sfintele Taine. Viata Bisericii se hraneste din darurile Sfantului Duh, actualizate in Taine. In acest sens, Biserica este comunitatea de indumnezeire a oamenilor.Sfantul Nicolae Cabasila surprinde, cu asupra de masura, dimensiunea misteriologica a Bisericii ca topos de manifestare perpetuu al Cincizecimii: 'Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, dar totodata hrana si bautura cea adevarata a Bisericii lui Hristos; iar prin impartasire, nu Biserica le preface pe ele in trup omenesc ca pe orice hrana, ci Biserica se preface in ele, deoarece cele mai tari biruiesc, precum si fierul varat in foc se preface si el in foc, nu focul in fier, si dupa cum fierul inrosit in foc ni se arata aievea ca foc, iar nu ca fier, deoarece insusirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale focului, tot asa si cu Biserica lui Hristos: daca ar putea cineva sa o cuprinda cu privirea, n-ar vedea decat insusi Trupul Domnului, prin aceea ca e unita cu El si ca se impartaseste din Trupul Lui'.Fara Duhul nu este cunoastere a adevaruluiSfantul este, prin excelenta, lacas al energiilor divine dumnezeiesti si indumnezeitoare. Este paradigma omului care a depasit tensiunile si faramitarile launtrice, marile rupturi ale fiintei. Duhul Sfant este cel care ne dezvaluie adevarul despre noi insine. Este unica si autentica epifanie a fiintei umane. Numai in Duhul iti poti scana propriul egoism, propriile inconsecvente, propriul hau al pacatelor: 'Vino, lumina adevarata. Vino, viata vesnica. Vino, taina ascunsa. Vino, comoara fara nume. Vino, fericire nesfarsita. Vino, lumina neinserata. Vino, alinare a tuturor celor ce asteapta mantuirea. Vino, Tu, pe care l-a dorit si il doreste sufletu-mi intinat. Vino, Tu, Cela ce Insuti ai devenit dorire intru mine, care m-ai facut sa Te doresc pe Tine, Cel cu totul neajuns. Vino, suflarea mea si viata mea. Vino, mangaiere a amaratului meu suflet. Vino, bucuria mea, slava mea, desfatarea mea cea fara de sfarsit'. (Sfantul Simeon Noul Teolog)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 993

Id: 31951

Data: Jun 23, 2013

Imagine: