Articol al Parintelui Arhim. Timotei Aioanei, publicat în Ziarul Lumina, în data de 30 noiembrie 2013:Au trecut aproape pe neobservate zece ani de la mutarea la cerestile locasuri a marelui avva Cleopa Ilie, cel mai cunoscut misionar si staret român al veacului al XX-lea. Trecerea anilor nu a asternut peste mormântul si lucrarea sa uitarea. Pelerinii care ajung la Sihastria gasesc întotdeauna lumânari multe si flori proaspete ca la un mormânt care s-a închis doar de câteva zile.Se adevereste cuvântul care spune ca pomenirea dreptului se face cu laude, numele nu este uitat, iar faptele sunt amintite de generatii multe cu evlavie si cu dorinta de a fi imitate, ramânând exemple luminoase aidoma celor savârsite de marii parinti din Patericul Egiptean, adevarate dreptare actuale si astazi, dupa un mileniu si jumatate de la fericita lor vietuire pe pamânt.Arhimandritul Cleopa Ilie a fost monahul iesit din tiparele obisnuitului, un harismatic, un învatator si iscusit scriitor bisericesc.În toata viata lui a stralucit darul lui Dumnezeu care a rodit însutit si înmiit, dupa cuvântul Semanatorului de seminte din tarina mântuirii. Cum a raspuns parintele Cleopa la chemarea ce i-a fost adresata, se stie - prin ascultare desavârsita, prin smerenie si slujire totala.Format într-o „universitate“ rara si înalta, cu mari profesori pe care i-a gasit în paginile Evangheliei si în cartile parintilor, novicele si apoi monahul Cleopa a devenit un slujitor daruit în totalitate Mântuitorului Hristos, un om al lui Dumnezeu si credincioasa sluga, dupa cum auzim în cântarile Bisericii dreptmaritoare.Monahul „disident“De ce parintele Cleopa a devenit o icoana smerita a Ortodoxiei? Pentru ca iubirea lui fata de Dumnezeu a fost fara margini. Era apostolul cu zel neîmputinat, gata sa-si puna viata la picioarele Crucii. Avea curajul marturisirii martirilor din alte vremuri si puterea de a-i înfrunta pe mai marii zilei. Urmarit de serviciile secrete ale noii puteri instalate la Bucuresti, arhimandritul Cleopa s-a ascuns în munti si a petrecut multi ani precum sihastrii de demult, hranindu-se cu fructe culese din padure sau cu putini cartofi pe care-i aducea un padurar evlavios din Negrileasa Sucevei. Curajul si devotametul lui ramân paradigmatice. Anii petrecuti în munti, atât cei de noviciat, cât si cei de dizidenta au însemnat rastimpuri în care parintele Cleopa a gustat profund din taina rugaciunilor si din tezaurul învataturilor Bisericii. Memoria buna l-a ajutat mai târziu sa reproduca «ad literam» pagini întregi din Sfânta Scriptura ori din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii a caror opera le-a continuat-o, devenind el însusi un Parinte iscusit, un scriitor si mai ales un traitor autentic.Arhimandritul Cleopa Ilie a coborât într-o zi din munti si a revenit în manastirea inimii sale. Vreo 30 de ani s-a numarat printre calugarii de rând, smerindu-se înaintea ucenicilor sai, sporind în toti acesti ani renumele manastirii pâna departe, în lumea cea mare.S-a legat sufleteste de marele parinte Paisie Olaru, de alti monahi minunati care au lucrat doar pentru mântuirea sufletelor lor si a credinciosilor care au venit spre Sihastria cu dorul dobândirii vietii vesnice.Arhimandritul Cleopa Ilie a dus mai departe duhul asprului calugar si egumen Ioanichie Moroi, al Sfântului Ioan Iacob, de care l-a legat o sfânta prietenie, si al altor calugari mari dintr-un veac zbuciumat.Cuvintele lui schimbau mersul lucrurilorArhimandritul Cleopa a primit în chilia sa mari ierarhi din tara si din toate colturile lumii, calugari si oameni de rând, oameni celebri si obisnuiti, vorbindu-le despre nemarginita iubire a lui Dumnezeu si dorindu-le bucuria raiului. Aceasta era, de fapt, urarea si rugaciunea bunului parinte Paisie pe care a învatat-o ca un ucenic ascultator.Mi-aduc mereu aminte de cuvintele si de vietuirea sa nepamânteasca. Când iesea pe cerdac, la ceas de vecernie, omiliile lui aveau ceva din profunzimea cuvintelor profetilor întâlnite de noi în paginile Scripturilor. Ramâneai întotdeauna fara replica. Arta vorbirii frumoase, fara sa aiba numaidecât parfumul academic, fascina pe toti ascultatorii. Valea Sihastriei rasuna de glasul propovaduitorului pocaintei. În sufletul fiecarui pelerin se producea o transformare. Nu aveai cum sa ramâi indiferent. Cuvintele lui schimbau mersul lucrurilor. Te urmareau si se poate spune ca trezeau constiinte.Arhimandritul Cleopa Ilie a fost unul dintre oamenii mari ai acestui pamânt; atât de mare încât, dupa trecerea lui din lumea aceasta, s-a simtit nevoia sa fie reeditata întreaga sa opera, pâna la ultimile cuvântari si convorbiri înregistrate (din întâmplare) pe o banda de magnetofon.Cartile parintelui Cleopa s-au vândut mai mult decât orice alta literatura de acelasi gen. Citat mereu de cei care l-au cunoscut ori i-au parcurs paginile, parintele Cleopa este ca o candela cu lumina lina, tainica, binefacatoare. Lumina învataturilor sale, primita din lumina lui Hristos-Domnul, a luminat si va mai lumina multe suflete aflate în întuneric si-n umbra mortii.Am urcat de multe ori cararea care duce la chilia marelui avva. Era drumul pe care doreai sa-l faci cât mai des. La întoarcere, erai un alt om. Cuvintele parintelui si atmosfera speciala din simpla chilie lucrau de fapt în interiorul nostru, unde se patrunde atât de greu.Arhimandritul Cleopa Ilie înca predicaMarturisesc acum, ca si-n urma cu zece ani: monahi de talia parintelui Paisie Olaru si a parintelui Cleopa Ilie se întâlnesc o data la o suta de ani sau chiar mai rar.De aceea, când vorbim despre ei, putem spune ca ne e dor si lacrimam adeseori. La cimitir, printre candele nestinse, cei doi parinti predica într-un alt mod, vorbindu-ne ca moartea este doar o trecere, ca o zi de Pasti, o calatorie din vremelnicie în vesnicie. Se vorbeste si despre fapte minunate savârsite la cele doua morminte. Cred cu tarie în astfel de minuni. De fapt, nici nu se putea altfel. Viata lor înalta se cunoaste si din smerenia cu care si-au ales locurile de vesnica odihna, în mijlocul obstii, printre calugari cuviosi si nu într-un spatiu grandios, pentru a fi ei în centrul atentiei.Peste mormintele lor nu s-au asezat straturi de frunze ruginii, ci, dimpotriva, flori ale recunostintei si neuitarii.Arhimandritul Cleopa Ilie predica înca în felul sau inconfundabil, cu voce de tunet, straina lumii acesteia, cum straina i-a fost si vietuirea. Se bucura acum în împaratia luminii, unde a gasit lumina ce a raspândit-o din belsug în timpul vietii sale.La început de decembrie, gândurile noastre se duc catre Sihastria, unde duhul parintilor Paisie si Cleopa, împreuna cu altii, proteguiesc tinutul vechilor sihastri care si-au închinat viata Domnului. În rugaciuni si multe aduceri-aminte regasesc chipul transfigurat al misionarului si al rugatorului pios, al staretului si duhovnicului vestit, cu numele scris în slove nepieritoare: Cleopa Ilie, o flacara a Rugului nestins.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 774

Id: 36124

Data: Dec 2, 2013

Imagine: