Biruinta credintei asupra indoieliiDuminica a II-a dupa Pasti (a Sfantului Apostol Toma) Ioan 20, 19-31'Şi fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (Duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! Şi zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Şi zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. Şi dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Şi a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.'† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSfanta Evanghelie din duminica de dupa sarbatoarea Invierii Domnului este Evanghelia Duminicii numita Duminica Tomii pentru ca al doilea personaj principal in aceasta Evanghelie, pe langa Mantuitorul Iisus Hristos, este Sfantul Apostol Toma. Evanghelia este plina de intelesuri duhovnicesti sau semnificatii spirituale pentru viata Bisericii in general si pentru viata fiecarui crestin in special.Biserica traieste din credinta Apostolilor, iar modul in care Apostolii au aratat credinta lor in Iisus Hristos cel Inviat este lumina credintei Bisericii. Evanghelia ne arata ca in seara zilei Invierii Sale Mantuitorul Iisus Hristos a intrat prin usile incuiate in casa in care se aflau ucenicii Sai adunati de frica iudeilor si a stat in mijlocul lor si le-a zis: 'Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Şi zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi' (Ioan 20, 21-22). Toma insa nefiind de fata la prima aratare a Mantuitorului in mijlocul ucenicilor Sai a zis mai tarziu: 'Daca nu voi vedea in mainile Lui semnele cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui nu voi crede' (In. 20, 25). De aceea, pentru a-l incredinta pe Toma de realitatea invierii Sale ca si pe ceilalti ucenici, dupa opt zile, Mantuitorul Iisus Hristos S-a aratat inca o data Apostolilor Sai, trecand, de asemenea, prin usile incuiate si stand in mijlocul lor le-a zis: 'Pace voua', dar acum S-a adresat in mod deosebit lui Toma zicandu-i: 'Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios'. (Ioan 20, 27)Hristos, Domnul vietii si Dumnezeu adevaratMantuitorul, intr-un mod pedagogic sau pastoral si pe un ton de mustrare, i-a aratat lui Toma realitatea sau adevarul Invierii Sale din morti printr-o dovada palpabila, fizica, de atingere a trupului Sau inviat din morti. In momentul in care Sfantul Apostol Toma a atins cu mainile lui urmele cuielor din mainile lui Iisus si urma ranii pe care a lasat-o lancea care I-a strapuns coasta Lui, el nu a zis: cred ca ai inviat, ci a spus ceva mai mult: 'Domnul meu si Dumnezeul meu' (Ioan 20, 28). Adica Toma a marturisit ca Mantuitorul Iisus Hristos este Domnul sau Stapanul vietii si Dumnezeu adevarat. Cantarile liturgice ale Bisericii, pe care le auzim cantandu-se la strana in aceasta duminica, mai ales la Utrenie, spun ca atunci cand Toma a atins coasta Mantuitorului Inviat din morti el s-a atins de 'osul dumnezeirii Sale'. Deci, Sfantul Apostol Toma nu a marturisit doar Invierea lui Hristos, ci si dumnezeirea Sa. Toma s-a atins de un trup vazut si L-a marturisit pe Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut prezent in trupul Sau inviat, a atins trupul limitat si a marturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat; a atins trupul cel creat sau zamislit din Fecioara Maria si a marturisit pe Dumnezeu Creatorul Cel necreat.Indoiala poate fi vindecataDesi, la inceput, Sfantul Toma s-a indoit, indoiala lui a fost biruita sau vindecata in sensul ca el a devenit un marturisitor puternic al adevarului Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. Ca atare, Mantuitorul Iisus Hristos i-a spus lui Toma: 'Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!' (Ioan 20, 29), adica fericiti sunt cei ce n-au vazut cu ochii trupului, dar au crezut. Deci credinta nu este o vedere fizica, trupeasca, prin simturi, ci este o vedere spirituala, cunoasterea realitatilor spirituale nevazute si netrecatoare.Mantuitorul Iisus Hristos ii fericeste pe cei ce au aceasta putere sau capacitate spirituala de a cunoaste cele nevazute, de a vedea dincolo de vederea fizica, corporala. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune : 'Cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice' (II Corinteni 4, 18). Dumnezeu, fiindca este netrecator si nemarginit, nu poate fi vazut cu ochii nostri trupesti sau fizici limitati. Insa sufletul care este luminat de credinta poate vedea dincolo de vederea fizica.Evanghelia de astazi se termina cu invatatura sau concluzia cea mai profunda referitoare la credinta. 'Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui' (Ioan 20, 31).Rasplata pentru credinta, viata vesnicaEvanghelia nu se refera doar la credinta si convingerea lui Toma, ci se refera la toti cei care vor crede in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut Care S-a facut vazut prin intrupare pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Iar rodul credintei in El este viata vesnica. De aceea, cand marturisim credinta in Iisus Hristos si in Invierea Lui noi ne-am decis deja ca dorim sa avem viata vesnica. Noi credem in Dumnezeu nu pentru ca sa ne mearga mai bine aici in lume, sa avem un avantaj trecator, ci noi credem in Dumnezeu, in Iisus Hristos Cel Inviat, pentru ca vrem sa traim vesnic in iubirea Lui, adica sa primim viata vesnica in comuniune cu El si cu Preasfanta Treime. Aceasta este concluzia Evangheliei de astazi. Desi multe alte minuni a facut Iisus, nu s-a scris despre toate minunile Sale, ci doar despre o parte din ele. Asadar, scopul scrierii Evangheliei este acela de a intari credinta Bisericii, iar cine crede in Iisus Hristos, Cel Rastignit si Inviat ca fiind, cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, acela are viata vesnica. Scopul credintei este, deci, acela de-a iubi si dobandi viata vesnica. Credinta nu este o simpla convingere intelectuala, de ordin filosofic sau cultural, ci ea este o legatura vie intre credincios si Dumnezeu, iubitorul de oameni.Credinta nu este o asteptare pasiva, ci si o pregustare spirituala a Imparatiei cerurilor prin rugaciune si iubire jertfelnicaAceasta ne-o spune Sfantul Apostol Pavel zicand: 'Credinta este incredintarea celor nadajduite si dovedirea celor nevazute' (Evrei 11, 1). Deci ea este o pregustare a unor realitati promise si o dovedire a unor daruri sfinte nevazute cu ochii trupesti. Prin urmare, vedem ca, de fapt, credinta este o relatie, o legatura vie cu Dumnezeu Care ne promite ceva si ne daruieste in arvuna bucuria comuniunii cu El: 'Gustati si vedeti ca bun este Domnul' (Psalmi 33, 8). Toate Sfintele Taine sau Sacramente ale Bisericii sunt o pregustare a bucuriei din Imparatia cerurilor, din bucuria lui Hristos Cel Inviat din morti. De unde stim noi aceasta? De la Sfantul Apostol Petru. Ce spune, de fapt, Sfantul Apostol Petru? 'Pe Iisus Hristos fara sa-L fi vazut, Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita' (I Petru1, 8).'Il iubiti desi nu-L vedeti, credeti in El desi nu-L vedeti acum, dar crezand va bucurati in El cu o bucurie negraita', mai presus de orice exprimare in cuvinte si preaslavita, adica o bucurie care vine din slava lui Dumnezeu, de la Hristos Cel Inviat din morti si inaltat intru slava cereasca. Aceasta inseamna bucurie negraita si preaslavita, bucuria slavei Invierii Sale. Apoi, Sfantul Apostol Petru adauga imediat: 'Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor' (I Petru 1, 9). Cu alte cuvinte el spune: Recompensa sau rasplata pentru credinta voastra este mantuirea sufletelor voastre, adica unirea voastra cu Dumnezeu. Il iubiti pe Cel pe care nu l-ati vazut, credeti in Cel pe care nu-L vedeti, dar va bucurati intru El cu bucurie negraita si preaslavita. Desi nu Il vedem cu ochii trupesti, Il simtim, prin credinta, cu toata inima si cu toata fiinta noastra. Iar cand se stabileste legatura noastra cu El prin credinta, prin rugaciune si prin fapte bune, prezenta lui Hristos in viata credinciosului aduce multa bucurie negraita si preaslavita. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul († 662), in secolul al VII-lea, a vorbit despre virtutea credintei pe care o considera a fi puterea de legatura, energia care infaptuieste unirea desavarsita, nemijlocita, imediata si mai presus de intelegere a credinciosului, a celui ce crede, cu Dumnezeu Cel crezut. Este, deci, foarte clar ca pentru Sfintii Bisericii credinta nu este simpla convingere intelectuala, ci o putere duhovniceasca care infaptuieste legatura intre cel care crede si Dumnezeu Cel crezut. In aceasta legatura nevazuta traim noi, in legatura vie intre noi credinciosii si Dumnezeu Cel nevazut, dar prezent real. Iar prezenta Lui in om este roditoare de bucurie negraita si preaslavita in viata noastra zilnica inca incepand din lumea aceasta, de pe pamant. De aceea, Mantuitorul spune: 'Cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai' (Ioan 11, 25). Chiar daca moare cu trupul, va fi viu cu sufletul. Iata cum credinta aceasta ca legatura vie dintre credincios si Dumnezeu in care credem este lumina vietii Bisericii pe pamant si arvuna vietii celei vesnice si pregustarea bucuriei preaslavite din Imparatia Preasfintei Treimi.Credinta, un dar ce trebuie cultivatIn Duminica Tomii trebuie sa aducem multumire lui Dumnezeu pentru darul credintei. Credinta este un dar. Dumnezeu daruieste tuturor oamenilor acest dar, insa nu toti oamenii il cultiva. Toti oamenii sunt chemati la mantuire, pentru ca 'Dumnezeu doreste ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina' (I Timotei 2,4). Pentru faptul ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, ca Persoana vesnic vie (cf. Facere 1,26), el are deja pusa temelia pentru legatura sa cu Dumnezeu, legatura personala, inteligenta si iubitoare sau afectiva. Totusi, nu toti oamenii cultiva acest dar al legaturii lor posibile cu Dumnezeu. Multi oameni nu merg cu gandirea lor pana la capat ca sa se intrebe cine a facut cerul si pamantul, soarele si luna, aerul si apa de care oamenii beneficiaza pentru a exista, ci se poarta in creatia lui Dumnezeu ca si cand Dumnezeu nu ar exista. Daca insa noi nu vrem sa comunicam cu Dumnezeu, aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu exista. Cei care comunica totusi cu El prin rugaciune, prin credinta si prin fapte bune, aceia primesc inca din lumea aceasta bucuria cea negraita si preaslavita a credintei lucratoare prin iubire. Aici, pe pamant, uneori primim bucurie adesea printre necazuri, printre incercari, si o primim doar ca pe o arvuna, insa in Imparatia lui Dumnezeu o vom primi in plinatate, mai ales dupa invierea cea de obste, cand si trupul omului va participa la bucuria vesnica a sufletului sau.Sa multumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar al credintei intrucat suntem fericiti daca am crezut, desi nu am vazut cu ochii trupesti, ci am vazut cu ochii sufletesti adevarul Invierii lui Hristos. De aceea, noi cantam duminica: 'Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam Hristoase si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim'.Raspunsul la predicarea Evangheliei este credinta noastraNoi credem ca Hristos-Domnul a inviat pentru ca Sfintii Apostoli care ne-au propovaduit Evanghelia lui Hristos au vazut cu ochii lor trupesti pe Hristos Cel Rastignit si Inviat. Credinta vine din auzirea Evangheliei, iar apoi ea se confirma si se lumineaza prin bucuria prezentei lui Hristos Cel Inviat in inima celui care crede. Aici vedem legatura tainica dintre predica Evangheliei ca propunere a adevarului credintei si raspunsul sau acceptul nostru in credinta ca marturisire: 'Cred, Doamne, si marturisesc'. Mai intai ascultam Evanghelia si apoi marturisim Crezul. De la cine am invatat noi aceasta? De la femeile mironosite si de la Sfintii Apostoli. Femeile mironosite au fost cele dintai persoane care au crezut in Invierea Mantuitorului. Cand au crezut? Dupa ce au ascultat vestea cea buna a Invierii Lui predicata de catre inger la mormant. 'Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici (a spus ingerul femeilor purtatoare de aromate)… Mergeti si spuneti ucenicilor Lui…' (Marcu 16, 6 - 7). Cea dintai vestire privind Invierea lui Hristos fost facuta de ingerii de la mormant catre femeile mironosite. Ele insa n-au spus: Ne indoim, nu credem, ci au auzit si au crezut. Apoi s-au intors spre casa cu bucurie si cu teama, teama de mister, de neobisnuit, si bucurie pentru vestea cea buna pe care au auzit-o si care a rodit in inima lor multa credinta. Au crezut din auzire pentru ca li s-a vestit Evanghelia Invierii de catre inger. Iar pe cand se intorceau ele spre Ierusalim, pe neasteptate, L-au intalnit pe Insusi Domnul Hristos Cel Inviat, Care le-a zis: 'Bucurati-va, nu va temeti'. Credinta lor venita din primirea Evangheliei a fost confirmata de intalnirea lor cu Iisus Hristos Cel Inviat. Evanghelia ne spune ca atunci cand ele L-au vazut pe Iisus s-au inchinat Lui, si au cuprins picioarele Lui. Atingand picioarele lui Hristos, pe cand s-au inchinat in fata Lui, femeile mironosite au simtit ca, de fapt, adevarul impartasit lor de catre ingeri prin predica, prin buna vestire, s-a confirmat prin intalnirea cu Hristos Cel inviat. Şi de atunci pana astazi tot asa se cultiva credinta in viata Bisericii: auzim Evanghelia, credem in inima noastra adevarul ei si marturisim cu glas tare in Crez, iar apoi ne intalnim cu Hristos in Sfanta Euharistie.Prin credinta vedem pe Hristos Cel inviat prezent in Biserica LuiCand intram in biserica duminica sarutam icoana Invierii lui Hristos, pe care o gasim pe iconostasul mic din dreapta, ne intalnim cu Hristos prin rugaciune si prin ascultarea Evangheliei, iar apoi, intr-o forma sensibila, ne intalnim cu El in Sfanta Euharistie, primind Trupul si Sangele Lui, ca arvuna a vietii si iubirii vesnice din Imparatia cerurilor. Ceea ce au trait femeile mironosite sau purtatoare de aromate, ceea ce au trait ucenicii care l-au vazut pe Hristos inviat si au atins coasta Lui strapunsa, aceea se marturiseste si transmite de catre Biserica. Din credinta celor care L-au vazut cu ochii trupesti pe Hristos Cel inviat ne intarim credinta noastra vazandu-L pe Hristos cu ochii sufletului sau cu ochii credintei.De aceea putem spune 'Invierea Lui Hristos vazand' si Ii multumim Lui pentru darul cel mare al credintei ca mod de cunoastere a prezentei Lui iubitoare in viata Bisericii si in viata noastra a fiecaruia. Prin urmare, sa fim si noi vestitori ai Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, sa fim si noi marturisitori ai iubirii lui Hristos pentru oameni spre slava Lui si spre a noastra mantuire. Amin! (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 11 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1141

Id: 5614

Data: Apr 11, 2010

Imagine: