Hristos vindeca indoiala, boala si nepriceperea duhovniceascaDuminica a IV-a din Postul Mare (a Sfantului Ioan Scararul) Mc. 9, 17-32 In vremea aceea a venit un om la Iisus si, ingenunchind inaintea Lui, I-a zis: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. Şi, oriunde-l apuca, il zdrobeste; si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Şi am rugat pe ucenicii Tai sa-l scoata, dar n-au putut. Atunci El, raspunzand lor, a zis: o, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine. Şi l-au adus la Dansul. Dar duhul, vazandu-L pe Iisus, indata l-a scuturat pe copil si acesta, cazand la pamant, se tavalea si spumega. Şi l-a intrebat pe tatal copilului: cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din copilarie. Şi de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa, ca sa-l piarda; si de poti ceva, ajuta-ne noua, fie - Ţi mila de noi. Iar Iisus i-a zis: de poti crede, toate sunt cu putinta pentru cel credincios. Atunci tatal copilului a strigat cu lacrimi si I-a zis: cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Vazand ca da navala poporul, Iisus a certat duhul cel necurat, zicandu-i: duh mut si surd, Eu iti poruncesc: iesi afara din copil si sa nu mai intri in el! Atunci duhul, racnind si scuturandu-l cu putere, a iesit afara, iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit. Dar Iisus, apucandu-l de mana, l-a ridicat, si el s-a sculat in picioare. Dupa ce a intrat Iisus in casa, ucenicii Sai L-au intrebat deoparte: pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim? Iar Dansul le-a zis: acest neam de diavoli cu nimic nu poate fi izgonit, decat numai cu rugaciune si cu post. Iesind apoi de acolo, treceau ei prin Galileea, iar Iisus nu voia sa stie nimeni. Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului Se va da in mainile oamenilor si-L vor omori, iar dupa ce-L vor omori, a treia zi va invia. Dar ei nu intelegeau cuvantul si se temeau sa-L intrebe. † DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia vindecarii demonizatului a fost randuita de Biserica sa fie citita in duminica a IV-a din Sfantul si Marele Post al Pastilor. Este numita si Duminica Sfantului Ioan Scararul, pentru ca in aceasta duminica se face in mod deosebit pomenirea Sfantului Ioan Scararul, desi el este pomenit in fiecare an in data de 30 martie.Evanghelia ne arata in mod concentrat trei mari lucrari pe care le-a savarsit Mantuitorul Iisus Hristos, si anume: a vindecat de necredinta sau de indoiala pe tatal copilului bolnav, a vindecat pe copil de boala si a vindecat pe ucenicii Sai de nepricepere duhovniceasca privind izgonirea demonilor din om.Slabirea credintei intareste lucrarea diavolului asupra omuluiEvanghelia evidentiaza, pe de o parte, cat de multa suferinta a intalnit Iisus Hristos in acest copil care era chinuit de demon si cat de putina credinta a intalnit la tatal lui. Multa suferinta, pe de o parte, si putina credinta, pe de alta parte. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos, indata ce aude pe tatal copilului bolnav zicand Am incercat sa il aduc la ucenicii Tai si l-am adus, dar ei nu l-au putut vindeca, S-a tulburat pentru ca stia pricina nevindecarii copilului, si anume credinta slaba a tatalui si nepriceperea duhovniceasca a ucenicilor. Totusi Iisus nu l-a mustrat pe tatal copilului in mod direct, ca sa nu mai adauge la multa lui suferinta si durerea mustrarii, ci, pentru ca tatal copilului facea parte din poporul evreu care s-a impartit in doua, adica unii Il acceptau pe Hristos crezand in El, iar altii se indoiau de puterea Lui, Mantuitorul a zis: O, neam necredincios si indaratnic! Pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi mai rabda? Prin aceasta, Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne arate, indirect, ca foarte adesea diavolii au putere asupra oamenilor doar cand slabeste credinta in popor. Cu cat slabeste mai mult credinta in popor, cu atat demonii au mai multa putere asupra oamenilor, facandu-i, prin suferinta, sa carteasca, sa se razvrateasca sau sa huleasca pe Dumnezeu. Mai ales cand sufera un copil nevinovat. Cea dintai atitudine pe care poate sa o aiba cineva slab in credinta este revolta sau razvratirea. Sfintii Parinti ai Bisericii - mai ales Sfantul Ioan Gura de Aur -talcuind aceasta Evanghelie spun ca, adesea, demonii chinuie pe oameni si produc boli si suferinte sau incercari, ca oamenii sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu, sa huleasca pe Dumnezeu, mai mult decat sa se apropie de El sau sa-I ceara ajutorul Sau.Mustrarea Domnului nu inseamna micsorarea milei Lui fata de omCand insa a vazut suferinta copilului, Mantuitorul Iisus Hristos a zis: Aduceti-l la Mine. Deci si atunci cand mustra pe cei prezenti pentru necredinta lor, Iisus ramanea in starea de iubire fata de om. Mustrarea Lui nu inseamna diminuarea milostivirii Lui fata de omul in suferinta.Iar dupa ce l-au adus pe copilul chinuit de duhuri rele mai aproape de Iisus, Mantuitorul l-a intrebat pe tatal copilului de cata vreme i se intampla copilului aceasta chinuire incat este aruncat cand in foc, cand in apa, trantit la pamant. Atunci tatal copilului a raspuns: din pruncie, deci de multa vreme. Intrucat Mantuitorul l-a intrebat despre vremea suferintei copilului, tatal acestuia a zis cu o anumita nadejde firava in suflet: De poti face ceva, ajuta-ne, fie-Ţi mila de noi. Acest daca poti face ceva exprima o credinta slaba si o speranta firava, intrucat tatal copilului a vazut ca ucenicii Mantuitorului nu au putut vindeca pe copilul sau. Prompt, mustrator, si totusi incurajator, Iisus i-a raspuns: De poti crede, toate sunt cu putinta celui care crede.In acel moment, tatal copilului a simtit mustrarea Mantuitorului in mod direct, pentru ca i-a fost adresata lui, personal, nu in general multimii care asculta. Atunci tatal copilului si-a recunoscut vina, adica putina lui credinta, si, cazand in genunchi, cu lacrimi in ochi, a strigat: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!. Prin aceasta, sarmanul tata s-a pocait de indoiala, de necredinta sau, mai precis, de credinta slaba si, cu multa smerenie, proprie caintei, a zis: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!. Pocainta si multa smerenie ale tatalui aduc vindecarea fiului bolnavIn partea prima a cuvintelor sale, tatal copilului bolnav arata ca s-a intarit in credinta, iar in partea a doua el a recunoscut ca s-a intarit in smerenie, recunoscand ca nu a avut credinta suficient de tare pentru a fi vindecat copilul sau. Vedem in cuvintele tatalui sarman doua atitudini complementare din punctul de vedere duhovnicesc, ca schimbare de atitudine si de stare duhovniceasca. Mai intai, lacrimile arata starea lui de cainta pentru credinta putina, sau credinta amestecata cu indoiala, si cuvintele Cred, Doamne arata dorinta lui de a-si intari credinta. Iar cuvintele ajuta necredintei mele! arata pocainta, smerenia lui. Caci nu a mai zis: ajuta credintei mele putine, ci a numit putina lui credinta necredinta. Şi indata dupa ce Iisus a indreptat pe acest om si l-a intarit in credinta, i-a vindecat copilul, poruncind demonului care chinuia pe copil: Iesi din el si sa nu mai intri in el. In clipa aceea, demonul l-a zguduit pe copil foarte puternic si l-a aruncat la pamant. Insa el zacea la pamant, incat unii credeau ca el murise. Dar Iisus l-a luat de mana, l-a ridicat in picioare si l-a daruit tatalui sau. Iar copilul a fost vindecat pentru totdeauna.Tatal compatimitor devine glasul suferintei copilului posedat de demoniCand a vazut cainta lui pana la lacrimi si marturisirea intru smerenie a necredintei sale, dar si dorinta de a crede mai puternic, si efortul sau, Mantuitorul Iisus Hristos a implinit dorinta acestui tata sarman, care nu a zis ajuta pe copilul meu sau fie-Ţi mila de el, ci a zis ajuta-ne, fie-Ţi mila de noi. Desi suferea doar copilul, toata suferinta lui se transfera si tatalui sau. Toata suferinta copilului era impartasita si de tatal sau. Copilul era bolnav, dar tatal lui s-a facut glasul suferintei copilului chinuit de un duh mut si surd. Şi, pentru ca era stapanit de un duh mut si surd, copilul nici nu putea sa articuleze vreun cuvant, sa-si exprime suferinta. Tatal devine glasul suferintei copilului. De aceea foloseste pluralul: Ajuta-ne, fie-Ţi mila de noi. Mantuitorul Hristos, vazand rugaciune fierbinte si credinta puternica, a poruncit duhului necurat sa iasa din acel copil si sa nu mai intre niciodata. Iar duhul a iesit din copil, insa copilul era cazut la pamant ca si cand ar fi fost mort. Atunci Mantuitorul l-a ridicat si l-a daruit tatalui sau. Numai acum tatal il are pe copil cu adevarat. Cat era bolnav si posedat de duhul necurat, duhul necurat stapanea peste copil. Vedem deci cum Mantuitorul Iisus Hristos are mila si de tatal copilului, care se pocaieste recunoscandu-si putina lui credinta, dar si de copil, pe care il elibereaza de duhul necurat ce il chinuia si caruia ii reda sanatatea - il reda pe copil tatalui sau si arata lumii milostivirea Lui cea vindecatoare.Hristos descopera ucenicilor stiinta vindecarii de demoniEvanghelia ne spune ca, dupa ce Mantuitorul Iisus Hristos a intrat in casa, ucenicii Lui erau nedumeriti si se intrebau - in sinea lor si intre ei - de ce nu au putut ei insisi sa scoata demonul din copilul suferind. Apoi, prinzand curaj, in taina, L-au intrebat pe Mantuitorul: De ce nu am putut noi sa scoatem pe diavolul din acel copil? Iar Mantuitorul, ca un Invatator intelept, le-a spus ceea ce le lipsea, le-a aratat stiinta vindecarii de demoni a oamenilor prin rugaciune si prin post. Ei primisera de la Mantuitorul Iisus Hristos puterea de a scoate duhuri necurate si de a vindeca orice boala si neputinta din popor, dar nu intelegeau de ce aceasta putere nu devenise operanta, de ce nu devenise lucratoare. Atunci Mantuitorul Hristos ii vindeca de nepriceperea lor duhovniceasca in a lucra izbavirea omului de puterea demonica: nu este suficient sa poruncesti demonilor ca sa iasa afara din omul pe care il chinuie, ci trebuie sa fii incarcat cu putere dumnezeiasca, si nu doar in cuvinte, ci in toata fiinta ta. Trebuie sa fii plin de Duhul Sfant ca sa poti alunga duhurile cele rele din oamenii chinuiti de acestea. Iar Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, se dobandeste prin rugaciune, prin cerere, prin staruinta, prin invocare a harului lui Dumnezeu, a ajutorului Lui si prin postire. Cand omul posteste, se smereste si cand se smereste mai mult, rugaciunea sa devine fierbinte. Prin smerenie se goleste de sine, de egoism, si se umple de prezenta iubitoare si mantuitoare a lui Dumnezeu.Demonii se tem de smerenie si de prezenta Duhului SfantApostolii invata de la Mantuitorul Iisus Hristos ca nu este suficient sa porunceasca demonilor ca sa iasa din copil, ci trebuie sa fie in stare de legatura vie cu Dumnezeu prin rugaciune si prin post, intrucat demonii nu se tem nici de discursuri, nici de cuvinte frumoase, nici de cuvinte aspre sau autoritare, ci se tem de smerenie, deoarece ei sunt mandri, si se tem de prezenta Duhului Sfant in om, Duhul Cel Sfant al lui Dumnezeu, Care singur poate alunga duhurile rele din oameni. Prin aceasta invatatura, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata cat de necesara, de vie si de puternica, de eliberatoare - de patimi dracesti, de duhuri necurate, de boala si neputinta - este rugaciunea unita cu postul. In mod voit Biserica a ales aceasta lectura din Evanghelia dupa Sfantul Marcu, ca sa ne arate ca in perioada Postului Mare avem nevoie de rugaciune fierbinte, de postire multa adaugata la credinta puternica. Postirea schimba setea si foamea noastra fizice in foame si sete dupa DumnezeuSfintii Parinti, rugatori si postitori, care se luptau mult cu patimile egoiste, numesc patimile acestea demoni sau duhuri rele. De pilda, ei numesc lacomia demonul lacomiei. Pentru a intelege aceasta vorbire a lor, trebuie sa intelegem mai intai lupta lor. Ei au vazut ca, foarte adesea, demonii folosesc slabiciunile trupului si ale sufletului spre a-l indeparta pe om de Dumnezeu. Intr-o rugaciune catre Mantuitorul Iisus Hristos, Sfantul Isaac Sirul spune: Doamne, nu am fiica, ci trup, care cumplit se indraceste. Prin aceasta lupta cu patimile, cu ispitele, care nu vin doar de la trup, ci si de la duhurile necurate, invidioase pe om, pentru ca omul se apropie de Dumnezeu, Sfintii Parinti ne invata cat de mare este puterea rugaciunii unite cu postul. Postirea schimba setea si foamea noastra fizice in foame si sete duhovnicesti, dupa Dumnezeu. Daca ne hranim cu prezenta lui Dumnezeu din rugaciune, din citirea Sfintelor Scripturi, din vorbirea duhovniceasca, din fapta de milostenie, atunci devenim puternici, pentru ca puterea sau harul lui Dumnezeu ne ajuta sa biruim patimile si ispitele care vin de la demoni prin slabiciunile firii noastre pacatoase.In plus, Evanghelia din aceasta duminica ne arata si grija parintilor pentru copii. Tatal copilului bolnav, chiar daca a avut la inceput o credinta mai slaba, amestecata cu indoiala, din cauza suferintei copilului, pe care o impartasea si el, a venit la Hristos, iar Hristos Domnul lui i-a intarit credinta si copilului i-a luat suferinta. Aici vedem cum Hristos Domnul cheama pe toti parintii, care au copii bolnavi sau chinuiti de rele, sa vina la El, cerand ajutorul Lui.De aceea, Evanghelia duminicii a IV-a din Postul Sfintelor Pasti este una a vindecarii, a sperantei cultivate prin credinta intarita si prin rugaciune fierbinte insotita de post.Sfantul Ioan Scararul, dascal al rugaciunii si al pocainteiDuminica a IV-a din Sfantul si Marele Post al Pastilor este unita cu pomenirea Sfantului Ioan Scararul. Acesta a trecut la Domnul in anul 649, traind in ultima parte a secolului al VI-lea si prima parte a secolului al VII-lea.Sfantul Ioan Scararul a fost un dascal al rugaciunii, al ostenelilor, al nevointei si al pocaintei. In cartea sa numita Scara virtutilor sau Scara Paradisului ne arata cum trebuie sa ne eliberam de patimi si sa dobandim virtutile, iar smerenia si iubirea sunt virtutile cele mai mari pe care el le descrie in cartea sa. Sfantul Ioan Scararul, ca dascal al virtutilor dobandite prin credinta puternica, prin post si rugaciune, este un dascal al intregii crestinatati. Cartea lui, Scara, a fost citita ca un manual de viata duhovniceasca secole de-a randul, in mediul monahal. Şi astazi, in unele manastiri, este citita mai cu seama in perioada postului. In cuvinte simple, dar cu un continut foarte adanc, Sfantul Ioan Scararul ne arata lupta duhovniceasca din suflet, din minte si din inima a celui care se straduieste sa urce spre Dumnezeu prin implinirea poruncilor dumnezeiesti, prin curatirea de patimi. Sfantul Ioan Scararul este numit in cantarile acestei duminici el insusi scara a virtutilor, lauda monahilor, luminator si calauzitor pe drumul mantuirii.Pocainta, smerenia, lacrimile, toate nevointele de care se face pomenire in Scara Sfantului Ioan au ca scop curatirea noastra de patimi si cresterea noastra in virtuti. Aceste virtuti sunt adunate in suflet ca flori de lumina pentru a le oferi Mantuitorului Iisus Hristos in lumina Sfintelor Pasti. Sfantul Ioan Scararul, dascal al rugaciunii, al postirii, al pocaintei, este nu numai laudat in cantarile Utreniei acestei duminici, ci este si chemat sa se roage pentru noi. El e nu numai un model, o icoana duhovniceasca, ci si un rugator pentru noi. De aceea, noi il rugam pe Sfantul Ioan Scararul sa ne ajute sa simtim puterea lui Hristos Care l-a vindecat pe copilul demonizat indracit si sa vindece sufletele si trupurile noastre de toata patima, de toata ispita, de toata nevoia si sa ne daruiasca bucuria vindecarii pe care a simtit-o tatal copilului vindecat si copilul insusi, spre salva lui Dumnezeu si mantuirea noastra. Amin. (Articol aparut in ziarul Lumina de Duminica din data de 14 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2676

Id: 5088

Data: Mar 15, 2010

Imagine: