]]>Prinderea lui Iisus este istorisită de către toți evangheliștii (Mt. XXVI, 47-56; Mc. XIV, 43-50; Lc. XXII, 47-53; In; XVIII, 1-12). Ea se face în toiul nopții, în grădina Ghetsimani, și este condusă de Iuda Iscarioteanul. După ce părăsise sala Cinei, Iuda luase contact cu Caiafa, cu arhiereii, cu cărturarii și cu bătrânii poporului și stabiliseră arestarea Mântuitorului chiar în acea noapte. Aceștia i-au pus la dispoziție o parte din garda templului, care era alcătuită din leviți; acestora li s-au atașat și o ceată de soldați romani din garnizoana locală, care staționa chiar în apropierea templului, în fortăreața Antonia și care sta sub comanda supremă a lui Pilat, procuratorul Iudeii, de curând sosit în Ierusalim. Cu ei se unesc servitorii sinedriștilor și pornesc spre Ghetsimani, purtând sulițe de lemn, făclii și felinare. Nu lipseau, desigur, nici câțiva membri ai sinedriului care aveau mandatul să încurajeze pe ostași și să asigure reușita planului. Cei mai mulți, și îndeosebi soldații romani, nu văzuseră niciodată pe Iisus. Ca să-l poată identifica, Iuda le dă concursul printr-un consemn: când se apropie de Domnul, vine la El, îl sărută și-I spune cu glas tare: "Bucură-te învățătorule!" (Mt. XXVI, 49). Sărutarea este cel mai gingaș semn de iubire. Cu Iuda și-a arătat, însă, o altă față: "Sărutul lui Iuda" a devenit, de atunci, semnul trădării. La gestul fățarnic al lui Iuda, Domnul răspunde cu toată blândețea: "Prietene, pentru ce ai venit? (Mt. XXVI, 50). Și neprimind răspuns, adaugă: "Iuda, cu sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?" (Lc. XXII, 48). Sunt cuvinte de mustrare la adresa lui Iuda, pentru că a cutezat să abuzeze de acest semn de iubire și să ascundă fapta lui de trădare sub acest semn, care este menit să exprime cu totul alte sentimente. Cuvintele acestea voiau, totodată, să-i atragă atenția, încă o dată, ca Cel pe care-L vinde cu o sărutare este chiar Fiul Omului, adică Mesia. Evanghelistul Ioan notează că Domnul, arătându-și Dumnezeirea, săvârșește o minune: face pe soldați să cadă cu fețele la pământ (In. XVIII, 4) El este, deci, stăpân pe destinul Său și, dacă ar voi, ar putea scăpa și acum din mâinile dușmanilor Săi. Sosise însă vremea împlinirii misiunii sale. De aceea, se predă de bunăvoie, lăsând pe ostași să se apropie de El și să-L aresteze. Cel dintâi care se grăbește să-L lege este Malhus, sluga lui Caiafa. Petru scoate sabia și-l lovește, tăindu-i urechea (Lc. XXII, 50; In. XVIII, 10). Petru ar fi voit să-i crape capul, dar, neobișnuit cu mânuirea sabiei, n-a nimerit bine și i-a retezat numai urechea dreaptă. Iisus nu îngăduie ucenicilor folosirea violenței; nici n-ar fi avut sorți de izbândă. El vindecă urechea lui Malhus și spune lui Petru: " întoarce sabia la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Mt. XXVI, 52). Așa se începe șirul martirilor Legii celei noi, care și-au dat fără împotrivire viața pentru credința lor în Dumnezeu și pentru împlinirea voii Sale în lume. Apoi spune lui Petru în auzul tuturor: "Sau crezi cumva că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa ar trebui să fie!". Iar ostașilor și celor de față, după ce le poruncește cu autoritate să lase în pace pe ucenici, le spune, cu reproș: "Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu învățând și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor" (Mt. XXVI, 53-56). Apostolii, văzând cu groază, că Domnul a fost prins, îl părăsesc cu toții și fug, lăsându-L pe Domnul în mâinile dușmanilor Săi. Marcu (XIV, 51 ) adaugă amănuntul că, la prinderea Domnului Iisus Hristos a fost prezent și un tânăr, care venise îmbrăcat numai cu giulgiu pe corpul gol. Când au încercat ostașii să-l prindă, a fugit, lăsând giulgiul în mâinile lor. Încă vechii Părinți bisericești afirmă că acest tânăr n-a fost altul, decât Evanghelistul Marcu fiul acelor părinți în casa cărora Domnul își serbase Cina cea de Taină, căci numai el putea ști încotro s-a dus Domnul, după ce a părăsit foișorul Cinei. Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Download: Click for download attached file: Prinderea lui Iisus

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 633

Id: 50656

Data: Apr 8, 2015

Imagine: