La 25 aprilie, anul 1885, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol recunoaste autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, in calitate de presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Tomosul de autocefalie prin care cu bucurie sufleteasca binecuvinteaza Biserica Ortodoxa Romana, recunoscandu-o autocefala intru toate de sine ocarmuita'. Tot acum, Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a comunicat printr-o scrisoare enciclica tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale surori, adica Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului, precum si Bisericilor Rusa, Greaca, Sarba si Arhiepiscopiei Ciprului recunoasterea autocefaliei acordate Bisericii Ortodoxe Romane.Acest document este rodul unei indelungi activitati diplomatice intreprinse de ierarhii romani cu sprijinul demnitarilor de stat, care au sustinut cu argumente istorice cauza nobila a Bisericii Ortodoxe Romane in fata Patriarhiei Ecumenice. Urmand cursul istoriei nationale, Biserica din Romania independenta trebuia sa-si revendice autocefalia, echivalent bisericesc al izbandei de la 1877. Prin tomosul din 25 aprilie 1885, Patriarhia Ecumenica renunta a se mai erija in Biserica-mama si adopta pozitia fireasca de Biserica-sora a Bisericii Ortodoxe Romane.Despre cum au decurs lucrurile in ceea ce priveste recunoasterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol aflam dintr-un articol publicat in Ziarul Lumina. Astfel, la 30 martie 1884, patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea s-a retras din scaun, in locul sau fiind ales Ioachim al IV-lea, care a pastorit intre 1 octombrie 1884 si 14 noiembrie 1886. In Cancelaria patriarhala de la Constantinopol, relatiile cu Biserica romaneasca erau mai putin tensionate si decurgeau firesc spre recunoasterea autocefaliei. Biserica Ortodoxa Romana, cu sprijinul Guvernului Romaniei, a continuat activitatea diplomatica printr-un schimb de scrisori cu Patriarhia Ecumenica, desfasurat la inceputul anului 1885. Reprezentant al regelui Carol I, ministrul cultelor si al instructiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, a fost cel care a aparat interesele Bisericii in fata patriarhului Ioachim al IV-lea, fiind mandatat de mitropolitul primat Calinic Miclescu sa solicite 'recunoasterea neconditionata a autocefaliei Bisericii nationale'. In februarie 1885 a avut loc 'o adunare secreta la Mitropolia din Bucuresti, la care au luat parte mitropolitii si episcopii tarii', in cadrul careia au fost formulate 'cererile episcopatului roman catre Patriarhie d-a se recunoaste autocefalia'. Episcopii Melchisedec Ştefanescu al Romanului si Iosif Gheorghian al Dunarii de Jos au fost insarcinati cu redactarea unei scrisori destinate patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea, din textul careia urma sa reiasa doleantele ierarhilor romani. Statul roman catre patriarhul Ioachim al IV-lea La 20 aprilie 1885, scrisoarea Sfantului Sinod a fost trimisa Patriarhiei Ecumenice, impreuna cu o adresa oficiala, purtand antetul Ministerului Cultelor, semnata de Dimitrie Sturdza. Demnitarul roman comunica Sanctitatii Sale ca ataseaza scrisoarea 'Parintelui Callinic Mitropolit al Ungro-Valahiei si Primat al Romaniei, prin care Inaltpreasfintia Sa in numele Sfantului Sinod al Romaniei, dupa ce a primit aprobarea Maiestatii Sale Regelui, Augustul meu Stapan, si a guvernului Sau, cere de la Sanctitatea Voastra sa binevoiti a acorda binecuvantarea Voastra, Bisericii autocefale a Regatului Romaniei, ca sora de aceeasi credinta ortodoxa'. Totodata, in numele regelui si al guvernului, multumea patriarhului ecumenic 'pentru spiritul plin de bunavointa si pentru simtamintele inalte, ce a aratat in aceste imprejurari, pentru a ajunge cu totii la un rezultat atat de priincios pentru unitatea si pacea Sfintei Biserici a Rasaritului'. Mitropolitul primat Calinic Miclescu catre patriarh Scrisoarea semnata de 'al Inalt Sanctitatii Voastre mai mic in Domnul si impreuna-liturghisitor Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Valahiei, Primat si Presedinte al Sfantului Sinod al Romaniei, Callinic' solicita oficial recunoasterea formala a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. Din text reiese ca primatul roman amintea Patriarhiei Ecumenice autocefalia cu care 'Biserica Ortodoxa Romana a fost declarata, bucurandu-se de o independenta egala cu aceea a celorlalte Biserici autocefale'. Mitropolitul Calinic Miclescu solicita binecuvantarea Patriarhiei Ecumenice si 'comunicarea prin Ea a acestui fapt si celorlalte Biserici autocefale': 'Vin sa rog pe Sanctitatea Voastra sa binevoiti a da binecuvantarea Voastra acestui fapt, savarsit in interesul religiei, si a recunoaste Biserica autocefala a Regatului Romaniei ca sora de acelasi rit si de aceeasi credinta intru toate'. Mitropolitul de fericita amintire Antonie Plamadeala al Ardealului sublinia ca primatul roman nu solicita autocefalie pentru Biserica pe care o pastorea ci binecuvantare 'ca semn al unei autocefalii existente in fapt, care avea nevoie numai de confirmare'. Totodata, in numele ierarhilor romani, marturisea ca 'Sfantul Sinod al Bisericii Autocefale a Romaniei va sta intotdeauna in legatura dogmatica si canonica cu Prea Sfantul Tron Ecumenic, ca si cu celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale'. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea catre statul roman Sinodul patriarhal, intrunit la 25 aprilie 1885, a luat cunostinta de adresele primite din Romania si a redactat scrisorile de raspuns, pe care le-a trimis in tara prin Gheorghe Ghica, reprezentantul roman al Constantinopol. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea scria reprezentantului regelui Carol I si al Guvernului Romaniei, ministrul Dimitrie Sturdza, 'care cere de la Marea noastra Biserica a lui Hristos binecuvantarea si recunoasterea Prea Sfintei Biserici a Regatului Romaniei ca autocefala': 'Cererea aceasta, primind-o cu placere ca rationala, dreapta si corespunzatoare cu asezamintele bisericesti, ne-am grabit a o implini'. In acest sens, anunta ca a fost redactat 'Sfantul Tom patriarhicesc si sinodal ¤...Ą prin care Tom binecuvantam pe Prea Sfanta Biserica a Romaniei, recunoscand-o autocefala si intru toate de sine administrata, si proclamam pe Sfantul ei Sinod, frate in Hristos prea iubit'. Regelui Carol ii trimitea 'parintesti binecuvantari' si il anunta de 'calduroase rugaciuni pentru gloria Maiestatii Sale, care totdeauna cu marinimie ocroteste drepturile si interesele Bisericii Ortodoxe a Romaniei, si pentru prosperitatea poporului roman, care a pastrat neatins sfantul depozit al sfintei noastre credinte, celei nepatate'.Patriarhul catre mitropolitul primat Calinic Miclescu Tot la 25 aprilie 1885 a fost trimis si raspunsul patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea catre mitropolitul primat al Ungrovlahiei, Calinic Miclescu, prin care se anunta rezultatul solicitarii recunoasterii autocefaliei: 'Aceasta cerere a prea scumpei si respectatei Inalt Prea Sfintiei Voastre, luandu-o in consideratie impreuna, cu Sfantul de pe langa Noi Sinod al Prea Sfintitilor Mitropoliti, frati iubitori ai nostri in Sfantul Duh si coliturghisitori, si chibzuind impreuna asupra ei, am gasit-o rationala si dreapta, si corespunzatoare cu asezamintele bisericesti'. In acest sens, era anuntata Bisericii Ortodoxe Romane redactarea 'Sfantului si legalului Tom Patriarhicesc si Sinodal, prin care cu bucurie sufleteasca binecuvantam pe Prea Sfanta Biserica a Romaniei, recunoscand-o autocefala si intru toate de sine administrata si proclamand pe Sfantul ei Sinod de frate prea iubit in Hristos'. Asigura, de asemenea, ca a fost trimisa enciclica prin care se comunica 'dupa prescriptiile vechi acest fapt imbucurator si tuturor celorlalte Biserici ortodoxe autocefale'. Mesajul regelui Carol I pentru Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe RomaneŞedinta de primavara din anul 1885 a Sfantului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Romane a fost deschisa cu mesajul regelui Carol I, prin care suveranul tarii cataloga recunoasterea autocefaliei Bisericii drept 'un fapt de mare insemnatate': 'Sunt fericit a anunta Prea Sfintiilor Voastre, ca autocefalia seculara a Bisericii ortodoxe romane a capatat binecuvantarea Sanctitatii Sale Patriarhului Ecumenic, si ca astfel pozitia Bisericii romane, egal indreptatita cu celelalte Biserici ortodoxe autocefale, surorile ei de aceeasi credinta si de acelasi rit, se afla bine definita'. Totodata, aprecia buna colaborare dintre Biserica si guvern in aceste actiuni diplomatice fata de Patriarhia Ecumenica: 'Acest bun rezultat l-am obtinut prin staruintele Guvernului Meu, cu concursul luminat si patriotic al Prea Sfintilor Mitropoliti si Episcopi ai Bisericii romane si gratie inaltelor simtaminte de adevarata fratie crestineasca, ce insufleteste pe Sanctitatea Sa Ioachim IV si pe Sfantul sau Sinod'. In continuare, suveranul tarii recunostea rolul Bisericii Ortodoxe in statul pe care il conducea: 'Biserica, din a carei aparare in secolele trecute Romanii isi fac gloria lor, a fost totdeauna nedeslipita de destinele tarii. Patruns de acest adevar istoric si cunoscand credinta nestramutata a poporului in religia lui stramoseasca, din cea intai zi si in tot timpul Domniei Mele am avut dinaintea ochilor Mei un tel constant, marirea si intarirea Bisericii romane, pentru ca ea sa ramana acea mare institutie nationala de Stat, pe care poporul roman sa se poata totdeauna sprijini'. Prin aceasta, asigura Bisericii sprijinul neconditionat al statului: 'Ţara intreaga isi are ochii tintiti asupra acestei sfinte adunari. Cunosc simtamintele religioase si patriotice, de care este insufletit Sfantul Sinod, si de aceea guvernul Meu il va sprijini in toate masurile, ce va lua in intelegere cu dansul si care duc la implinirea scopului, ce urmarim cu totii - intarirea si marirea Bisericii si a patriei.' Acestea fiind spuse, 'eu declar deschisa sesiunea de primavara a Sfantului Sinod al Bisericii ortodoxe romane'. 'Dat in Castelul Peles in 1 Mai, anul 1885', semneaza regele Carol I (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 10 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1542

Id: 21518

Data: Apr 25, 2012

Imagine: