Vorbirea in limbi straine a Apostolilor, ca dar al Cincizecimii, confirma lucrarea Duhului Sfant in viata Bisericii de pretutindeni si dintotdeauna, facand posibila propovaduirea Evangheliei pana la marginile pamantului. Harisma vorbirii in limbi nu a fost un scop in sine al manifestarii Sfantului Duh, ci a reprezentat implinirea unei nevoi misionare specifice in istoria si gandirea Bisericii primare.Pogorarea Duhului Sfant in ziua Cincizecimii constituie implinirea cuvintelor Mantuitorului adresate ucenicilor Sai in seara Cinei celei de Taina (In. 14, 16-17). Evenimentul este istorisit de Evanghelistul Luca, clar, concis, in cartea Faptele Apostolilor. El ne spune ca Apostolii erau adunati 'la un loc, toti intr-un cuget'. Şi iata ca 'fara de veste s-a facut din cer un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau. Şi limbi ca de foc li s-au aratat, impartite, si au sezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toti de Duh Sfant si au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai' (Fap. 2, 2-4).La ultima Cina, Hristos promite pe Duhul Apostolilor SaiUluiti de acest fenomen, care nu se arata a fi ceva ce se petrecea in fiecare zi, Apostolii au iesit afara si au inceput sa vorbeasca cu cei care, la auzul sunetului aceluia, se adunasera in jurul casei. Toti cei care-i ascultau, desi erau de foarte multe nationalitati, 'din tot neamul de sub cer', ii intelegeau perfect pe Apostoli in ceea ce graiau (Fap. 2, 5). Asadar, fiecare ii intelegea in limba lui de acasa, in limba lui materna.Evenimentul venirii Sfantului Duh, in ziua Cincizecimii (Fap. 2, 1-4), este descris de catre Evanghelistul Luca prin intermediul unei incluziuni: 'erau toti impreuna la un loc' si 's-au umplut toti de Duh Sfant'. Fenomenului auditiv: 'vuietul ca de suflare de vant', i se adauga un altul, cu caracter vizual: 'limbi ca de foc li s-au aratat, impartite, si s-au asezat pe fiecare din ei', adica peste Apostoli, si nu peste toti cei care erau impreuna cu ei, adunati la un loc, si anume cei 120 de Ucenici (Fap. 2, 15). Promisiunea venirii Duhului, la ultima Cina Pascala, s-a dat numai Apostolilor, nu si celorlalti ucenici, acestia nefiind prezenti la acest eveniment, petrecut doar cu cateva ceasuri inainte de Patima Sa. Asadar, cuvantul 'toti' trebuie referit numai la Apostoli, nu si la ceilalti Ucenici si 'frati' care erau impreuna cu Apostolii Domnului.Desigur, intrebarea care se pune in acest context si pe care si-au pus-o de-a lungul timpului numerosi exegeti este daca Apostolii au vorbit real limbile celor prezenti la eveniment sau Duhul Sfant traducea ascultatorilor ceea ce Apostolii vorbeau intr-o singura limba?Nu putem accepta decat un singur raspuns: Apostolii au vorbit real limbile celor prezenti la Ierusalim cu ocazia sarbatorii Cincizecimii si care au fost martorii efectului real al venirii Duhului Sfant peste ei. Altfel, asa cum constata si Sfantul Grigorie de Nazianz, 'minunea ar fi fost mai degraba la cei ce ascultau decat la cei ce vorbeau'. Or, Sfintii Apostoli au fost cei ce-au primit glossolalia, sau harisma vorbirii in limbi, ca dar al Sfantului Duh.Dar intelegerea harismei 'vorbirii in alte limbi' este determinata, in textul mai sus amintit, de interpretarea evenimentului Cincizecimii. Este acesta o minune auditiva, argument in acest sens fiind faptul ca fiecare dintre iudeii veniti din diaspora 'ii auzea pe ei graind in limba sa' (Fap. 2, 6) si se intreba: 'cum de auzim noi fiecare limba noastra (Fap. 2, 8), sau este o minune a limbajului, deoarece Apostolii graiau in limba celor veniti (Fap. 2, 6), fiind subliniat si continutul vorbirii lor: 'vorbind in limbile noastre despre maretiile lui Dumnezeu' (Fap. 2, 11)?Cartea Faptele Apostolilor relateaza foarte clar ca toti cei umpluti de Duh Sfant 'au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai', inainte ca multimea sa se adune (Fap. 2, 6). Minunea a fost la nivelul vorbitorilor in limbi, nu la cel al ascultatorilor, scopul ei fiind de a demonstra ca Duhul Sfant se pogorase asupra vorbitorilor, nu asupra ascultatorilor.Faptul ca unii dintre iudeii din Ierusalim, care i-au auzit vorbind, i-au luat 'in bataie de joc' (Fap. 2, 13) subliniaza ideea ca 'vorbirea in alte limbi' indica prezenta unei alte limbi, diferita de cea nativa a celor ce ascultau. Iar faptul ca pentru toti cei mentionati in versetele 2, 8-11 (parti, mezi, elamiti) limba vorbita de catre Apostoli nu era o limba straina lor accentueaza cat se poate de clar opinia potrivit careia 'vorbirea in alte limbi' era un fapt inteligibil. Daca toti cei prezenti observa faptul ca acei 'Galileieni' vorbeau limba in care ei (ascultatorii) s-au nascut, putem astfel concluziona ca limba vorbita de Apostoli, fiind una inteligibila, nu avea nevoie de traducere.Pe de alta parte, Sfantul Apostol Petru interpreteaza minunea de la Cincizecime in lumina profetiei lui Ioil, dandu-i valoarea eshatologica a judecatii lui Dumnezeu. In lumina paralelei cu textul din Isaia 28, semnul vorbirii in limbi trebuia sa fie un semn al vestirii judecatii lui Dumnezeu. Daca vorbirea in limbi, de la Cincizecime, n-ar fi fost inteleasa de cei care o auzeau, ea s-ar fi transformat pentru ei in mesajul judecatii, nu in cel al mantuirii. Asa se face ca Sfantul Apostol Petru se ridica sa talcuiasca ceea ce s-a vorbit in alte limbi si pentru iudeii care nu cunosteau limbile in care Duhul le-a dat ucenicilor sa vorbeasca.Cunoscatori ai limbii aramaice, Apostolii erau imputerniciti sa propovaduiasca Evanghelia la 'toate neamurile' (Mt. 28, 20). De aceea, Sfantul Ioan Hrisostom se intreaba: 'Şi cum anume i-au convertit Apostolii pe acestia? Din moment ce cunosteau o singura limba, cea a iudeilor, cum au putut sa-l convinga pe scit, pe ind si pe trac? Primind desigur, prin harul Sfantului Duh, darul de a vorbi in limba fiecaruia'.Sfantul Grigorie de Nyssa propune aceeasi perspectiva de intelegere a evenimentului: 'Asadar, acestia (Apostolii) vorbeau partial elamitilor, mezilor si celorlalte neamuri, schimbandu-si, dupa voie, graiurile lor in limbile neamurilor...'Minunea vorbirii in limbi si logica omeneascaDesigur, tot acest mod de descriere a efectului venirii Duhului peste Apostoli, manifestat in vorbirea de limbi straine, fara sa fi fost invatate in prealabil, sfideaza orice logica omeneasca. Şi trebuie sa recunoastem ca asa este. Dar este asa numai dupa logica noastra pamanteasca. Ne miram, ne intrebam, si nici mirarea si nici intrebarea nu ni le pot lua nimeni. Avem dreptul sa ne miram si sa ne intrebam! Important este insa ce raspuns gasim la mirarea si intrebarile noastre. Asadar, pot avea lucrurile, in cazul nostru, vorbirea Apostolilor in limbi neinvatate de ei, si o alta logica decat aceea pe care noi o intelegem? Desigur ca da! E logica lui Dumnezeu. Şi logica lui Dumnezeu o putem descifra doar cu ajutorul Sfintei Scripturi, pentru ca ea porneste, aproape intotdeauna, de la alte premise decat cele intelese de noi. Pe acestea le acceptam si le recunoastem doar pe baza de credinta. Pescarii de odinioara, neinvatati, aproape analfabeti, devin acum invatati, autori de metafore, de poeme, de carti, de Evanghelii scrise atat de frumos si pe care le avem pastrate in textul Noului Testament; devin predicatori, si inca predicatori cu logica, coerenti, cu un sistem de gandire; fricosii de odinioara devin acum indrazneti, eroi. Şi nu numai unul, ci toti! N-au fost la nici o scoala, si totusi, acesti oameni, dupa pogorarea Sfantului Duh, incep sa scrie, si inca frumos, profund, filozofic. Incep sa vorbeasca limbi pe care nu le-au invatat, si toti sa-i inteleaga. Toate acestea sunt fapte evidente, consemnate de istorie, ajunse la noi prin martori oculari, si care fapte sunt efectul lucrarii Duhului in lume prin Apostoli si prin urmasii lor.Prin evenimentul Pogorarii Sfantului Duh peste Apostoli, la Cincizecimea iudaica, Evanghelistul Luca subliniaza ideea ca harisma 'vorbirii in alte limbi', ca efect al prezentei Duhului Sfant, este o minune a limbajului, manifestandu-se printr-o limba inteligibila, alta decat cea nativa a glossolalului, si necunoscuta lui, care nu avea nevoie de traducere pentru auditoriu, confirmand pe de o parte lucrarea Duhului Sfant in viata Bisericii si autentificand, pe de alta parte, misiunea viitoare a acesteia in lume.(Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica, Editia din data de 3 iunie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 884

Id: 22391

Data: Jun 3, 2012

Imagine: