Trecem zilnic in drumul nostru macar pe langa o biserica. Daca suntem grabiti si nu putem intra sa ne inchinam, ori daca ne aflam intr-un mijloc de transport, ne facem doar semnul crucii si trecem mai departe. Privirile sau chiar cuvintele unora din jurul nostru ne pot face sa ne simtim inconfortabil in aceasta situatie. Nu trebuie sa uitam insa ca, facand semnul crucii, ne marturisim credinta si suntem mai aproape de Dumnezeu.Toate randuielile liturgice si toate rugaciunile incep si se termina in biserica ortodoxa cu semnul crucii. Despre acest gest, Sfantul Chiril din Ierusalim spunea: "Sa nu ne rusinam a marturisi pe cel rastignit".Cand ducem degetele mainii drepte la frunte, trebuie sa stim ca, prin aceasta, noi il rugam pe Dumnezeu sa lumineze mintea si cugetarea noastra, fagaduindu-ne sa cugetam pururea la El. Cand de la frunte pogoram mana la piept, prin aceasta aratam ca suntem gata sa iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra. Iar cand atingem umerii, inchinam lui Dumnezeu toate puterile noastre sufletesti si trupesti si-L rugam sa ne dea putere si dorinta de a-L sluji si a-I placea Lui.Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi si, totodata, de tot ceea ce noi insine trebuie sa facem pentru El.Cand intervine, insa, o stare de nelamurire sau de jena, este bine sa ascultam de cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: el spunea ca a nu face semnul Sfintei Cruci corect si cum se cuvine este "osteneala in desert, caci numai dracii se bucura de ingamfarea aceea". Astfel, potrivit celor lasate de la Sfintii Parinti, si nu numai, sunt trei situatii clare in care nu trebuie sa folosim semnul crucii: pentru a convinge de adevarul unei afirmatii neimportante; pentru a castiga binecuvantarea lui Dumnezeu pentru un lucru rau; pentru a intari rugaciunea sau pentru lucruri de nimic, care nu aduc un folos duhovnicesc, ci numai castig lumesc, cum ar fi jocurile de noroc.Sau, cum spunea fostul mitropolit al Ardealului, Antonie Plamadeala: "Un ortodox isi afirma identitatea facandu-si semnul crucii".Cand este bine sa ne face cruceCredinciosul este sfatuit sa recurga la acest gest atunci cand trece prin fata unei biserici, cand aude clopotele, cand trece pe langa un cortegiu funerar, cand tuna si fulgera, cand ploua cu grindina, cand il prinde bezna undeva si e gata sa se rataceasca, cand ii spune cineva o veste care il zguduie, cand i se vorbeste de nenorocirea cuiva, cand se asaza la masa, cand se scoala de la masa, cand incepe lucrul, cand pleaca intr-o calatorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cand trece pe langa o biserica, credinciosul se inchina ca sa dea marturie de credinta. Isi afirma credinta. Desi acest lucru nu e scris in vreo randuiala, omul cu credinta face asta deoarece e normal sa iti faci cruce atunci cand treci pe langa locul in care stii ca "locuieste" Dumnezeu.Insemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere crestineasca foarte veche, chiar din timpul Sfintilor Apostoli. "La fiecare pas si la fiecare fapta ne insemnam cu semnul Sfintei Cruci" (Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99).De asemenea, crucea nu lipseste niciodata de pe varful turlelor bisericilor si al clopotnitelor, iar in cimitire, cei raposati asteapta invierea mortilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele si odajdiile sfintite ale bisericilor sunt impodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite in chipul crucii, iar cartile bisericesti sunt pline de cantari in cinstea Sfintei Cruci.Ce ne invata Sfintii Parinti despre semnul cruciiCrucea ocroteste de relele trupesti. Semnul crucii a crutat de nimicire pe cei intai nascuti ai Israelului, fiindca semnul facut pe stalpii si pe pragurile usilor, pe langa care ingerul mortii a trecut fara sa bata, inchipuia semnul crucii. Acesta era semnul care vindeca pe cei muscati de serpi, fiindca sarpele de arama ridicat in pustie de Moise, care salva pe oameni numai uitandu-se la el, preinchipuia semnul Sfintei Cruci.Crucea alunga diavolii. Precum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si dracul fuge de crucea care ii aminteste ca prin ea a fost biruit. "Crucea, zice Sfantul Ioan Damaschin, este pavaza, arma si semnul de biruinta impotriva diavolului", iar Biserica noastra canta: "Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta ai dat-o noua, ca se ingrozeste si se cutremura, necutezand a cauta spre puterea ei". Semnul Sfintei Cruci ocroteste de uneltirile necuratului. In anul 312, imparatul Constantin cel Mare a vazut pe cer o cruce luminoasa, pe care era scris: "In acest semn vei invinge!". Atunci el, punand acest semn pe steagurile si armatele castei sale, a iesit biruitor din lupta cu Maxentiu. "Nici un duh necurat nu va indrazni sa se apropie de voi, vazand pe fata voastra armele care l-au doborat, aceasta sabie sclipitoare a carei lovitura de moarte au primit-o" (Sf. Ioan Gura de Aur). Multi sfinti obisnuiau sa alunge gandurile rele din cugetul lor facand numaidecat semnul crucii. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 11 februarie 2011, semnat de Adriana Mihalcea)Foto: Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 596

Id: 29686

Data: Apr 3, 2013

Imagine: