Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 29 mai 2014 Înaltarea Domnului Hristos cu trupul la cer, întru slava si putere. Sarbatoarea marcheaza pentru Biserica încheierea perioadei pascale si anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfânt se pogoara peste ucenici pentru ca Mântuitorul a înaltat firea omeneasca în lumina si slava de nepatruns a Sfintei Treimi.Între Învierea Domnului si Pogorârea Duhului Sfânt, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapa pregatitoare, în care mintea le-a fost deschisa, prin aratarile minunate ale Domnului Iisus Înviat, pentru a întelege taina Învierii. Treptat, ucenicii au fost vindecati de necunoastere si necredinta si au fost deplin încredintati ca Hristos Cel Înviat din morti nu este o naluca sau o fantasma, ci este Mântuitorul care mai înainte fusese rastignit si îngropat. În cadrul ultimei întâlniri avute cu ucenicii, Domnul s-a înaltat la cer, reînnoind promisiunea trimiterii Duhului Sfânt peste ei, ca "fagaduinta Tatalui", moment când "se vor îmbraca cu putere de sus".Luca ofera doua cronologii diferite ale ÎnaltariiÎnaltarea Domnului este relatata de doua ori de Sfântul Evanghelist Luca, în capitolul 24 al Evangheliei sale si în capitolul 1 al cartii Faptele Apostolilor. Cu toate ca Sfântul Luca se refera la acelasi eveniment, în cele doua naratiuni ale sale face niste diferente care exprima propria interpretare teologica a acestui act mântuitor. În capitolul 24 al Evangheliei sale, Sfântul Luca aseaza, din punct de vedere cronologic, Înaltarea Domnului la sfârsitul zilei Învierii, a primei zile a Pastilor. Evanghelistul spune ca Domnul Iisus Înviat s-a aratat în mijlocul ucenicilor sai, i-a încredintat de Învierea sa, înlaturându-le orice urma de îndoiala: "Pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am…". Apoi, Domnul i-a dus afara pe ucenici spre Betania si, "ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despartit de ei si S-a înaltat la cer". Tot Evanghelistul Luca scrie în capitolul 1, din cartea Faptele Apostolilor, ca Mântuitorul "s-a si înfatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratându-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre Împaratia lui Dumnezeu". În aceasta ultima relatare avem exprimata învatatura adoptata si marturisita de Biserica. Înaltarea Domnului a avut loc la patruzeci de zile dupa Pasti, când Domnul, prin repetate aratari, i-a încredintat pe apostoli de realitatea Învierii. Aceasta aparenta contrazicere a Sfântului Luca, care în doua scrieri biblice acceptate ca normative de Biserica, ofera doua cronologii ale Înaltarii Domnului este prezentata si de parintele profesor Constantin Preda în ultima carte a sa. Pentru a întelege intentia Evanghelistului Luca, trebuie spus ca Evangheliile si celelalte carti biblice nu sunt cronici care prezinta calcule exacte la nivel istoric si material. Cu alte cuvinte, Biblia nu ofera raspuns la întrebarea câti pasi sunt de la Ierusalim la Ierihon, ci este preocupata pentru a transmite mesajul dumnezeiesc care decurge din actele mântuitoare realizate de Iisus Hristos. În Evanghelia sa, Luca leaga foarte mult Învierea de Înaltare, le apropie pâna acolo încât le aseaza în aceeasi zi, pentru ca ofera o interpretare teologica a celor doua evenimente. Pentru Luca, Înaltarea, adica întoarcerea Fiului în sânurile Tatalui cu firea umana asumata, trecuta prin moarte si înviere, îndumnezeita prin harul dumnezeiesc, a avut loc în acelasi timp cu Învierea din morti, când trupul transfigurat de puterea Duhului Sfânt a trecut la o noua conditie eshatologica, plin fiind de slava dumnezeirii. Conform acestei interpretari teologice corecte, Sfântul Luca aseaza în Evanghelia sa Învierea si Înaltarea în aceeasi zi. În cartea Faptele Apostolilor, Luca spune ca Domnul s-a înaltat la cer dupa 40 de zile, pentru ca insista asupra procesului de formare a ucenicilor ca martori ai Învierii si propovaduitori ai ei în lume, functie care, calauzita de lucrarea Duhului Sfânt, va duce la raspândirea Bisericii. Perioada de patruzeci de zile când Domnul Înviat s-a aratat a condus la transformarea launtrica a apostolilor pentru a fi marturisitori directi ai Mântuitorului Iisus Hristos si a Învierii Sale. Nu înseamna ca apostolii si ucenicii au capatat o cunoastere informativa despre Înviere, ci, în mod deplin si direct, au facut experienta Învierii Domnului prin întâlnirile cu Iisus Hristos Înviat. Marturia apostolilor despre Domnul Hristos Înviat a devenit temelie a Bisericii.Schimbarea modului în care Hristos este prezentUltima întâlnire a Mântuitorului cu ucenicii si Înaltarea la cer, prezentate în cartea Faptele Apostolilor, exprima încheierea activitatii Sale pamântesti si încetarea modului în care El a fost prezent pâna atunci în lume. Mântuitorul se înalta la cer pentru a face posibila venirea Duhului Sfânt peste apostoli si formarea Bisericii ca sinaxa a oamenilor plin de Duhul Sfânt. Hristos Domnul, conform cuvintelor sale "iata, Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului", nu s-a despartit niciodata de Biserica, ci odata cu Cincizecimea s-a inaugurat prezenta launtrica, duhovniceasca a Domnului Înviat. Teologia Ortodoxa marturiseste ca Duhul Sfânt Îl face prezent pe Hristos în Biserica si în fiecare membru al ei. Acest lucru este foarte frumos exprimat în Anaforaua liturgica, când savârsitorul Euharistiei se roaga lui Dumnezeu Tatal pentru a trimite Duhul Sfânt peste darurile de pâine si vin pentru a deveni Trupul si Sângele Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan Gura de Aur interpretând cuvântul "s-a si înfatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratându-li-Se timp de patruzeci de zile", spune ca Domnul Înviat se arata lumii nu atât cu asemanarea trupeasca, ci prin puterea Sa, pentru ca sa se vadeasca tuturor slava si maretia Sa dumnezeiasca. Mântuitorul Înviat este acelasi cu Iisus Hristos eshatologic, Cel care va veni la sfârsitul veacurilor, plin de putere si de slava, de aceea icoana Înaltarii la cer este identica cu icoana celei de-a doua veniri: "Acest Iisus care S-a înaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergând la cer".Parintele Dumitru Staniloae spune ca Înaltarea a însemnat si înaltarea firii omenesti la cer, caci Hristos este Unul din Treime si ca Om: "Ce-a însemnat propriu-zis înaltarea lui Hristos la cer nu putem sti. Ea nu a fost numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiasca nevazuta de ochii trupului, ca celelalte ascunderi dupa unele aratari, ci a fost o ridicare reala ca om peste planul din care se putea arata oricând voia. El s-a înaltat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualitatii tuturor treptelor îngeresti, ca sa fie si ca Om la dreapta Tatalui. S-a ridicat si ca om la treapta de Împarat al Împaratiei omenirii înnoite. Acum a luat si ca Om toata puterea în cer si pe pamânt". (Informatii preluate de pe www.ziarullumina.ro)Ziua EroilorÎn ziua Sarbatorii, dupa Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, manastirile, cimitirele, troitele si monumentele acestora din tara si strainatate. La orele 12.00, clopotele tuturor locasurilor de cult ortodoxe vor fi trase în semn de recunostinta fata de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinta si tara.Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înaltarii Domnului a fost hotarâta de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Aceasta decizie a fost consfintita prin alte doua hotarâri sinodale recente din anii 1999 si 2001 care au proclamat aceasta zi ca sarbatoare nationala bisericeasca.Totodata, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Înaltarii Mântuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sarbatoare nationala a poporului român.Trebuie amintit faptul ca la fiecare Sfânta Liturghie sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii români din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de lupta, în lagare si în închisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru întregirea neamului, libertatea si demnitatea poporului român.Hramul Catedralei Mântuirii Neamului Pentru a sublinia caracterul de simbol național și de memorial al tuturor eroilor români, Catedrala Mântuirii Neamului are hramul principal Înalțarea Domnului. Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a explicat, în slujba de la Patriarhie oficiata în ziua sarbatorii Înaltarii Domnului din anul 2013, care sunt motivele pentru care Catedrala Mântuirii Neamului are ca hram principal Înalțarea.„Cu prilejul acestei sarbatori sfinte și mari am facut pomenirea eroilor români și avem speranța ca peste câțiva ani pomenirea sa se faca în noua Catedrala Patriarhala, Catedrala Mântuirii Neamului care are ca hram principal Înalțarea Domnului și Ziua Eroilor. Al doilea hram este Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, dar aceasta dorința de a avea ca hram principal Înalțarea Domnului și ziua eroilor a fost a Preafericitului Parinte Patriarh de vrednica pomenire Teoctist aprobata de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, a spus Patriarhul României în Catedrala Patriarhala la 13 iunie 2013.Detalii despre etapele construirii celui mai important lacaș de cult al românilor ridicat dupa Revoluție, despre arhitectura dar și despre simbolistica puteți afla consultând situl catedralaneamului.ro. Tot de pe aceasta platforma online aflați și cum puteți contribui la edificarea Catedralei Mântuirii Neamului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 733

Id: 41029

Data: May 28, 2014

Imagine: