Biserica noastra il sarbatoreste astazi, 1 ianuarie, pe Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscop in Cezareea Capadociei. Acest sfant este sarbatorit si in ziua de 30 ianuarie, impreuna cu Sfantul Ioan Hrisostom si Sfantul Grigorie Teologul.Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anilor 329-330, in Cezareea Capadociei. Parintii Sfantului Vasile erau mari proprietari de pamanturi. Imbratisasera de timpuriu crestinismul, il cunoscusera bine pe Sfantul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii, si, intai de toate, indurasera cu o rabdare neclintita persecutia de sub imparatul roman Maximian, la anul 311. Sf. Vasile era unul din cei 10 frati, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios si Macrina cea tanara; vor fi sase sfinti in familia mare: Sfanta Macrina cea Batrana, Sfanta Emilia (mama lui), Sfantul Vasile, Sfantul Grigorie de Nyssa, Sfantul Petru si Sfanta Macrina cea Tanara. Bunica Macrina a crescut pe copii in duh crestin, impreuna cu mama lor, Emilia, si sora lor, Macrina cea Tanara.A crescut sub inraurirea bunicii sale, Macrina (cea Batrana), care fusese ucenica Sfantului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat in permanenta langa Vasile si Macrina (cea Tanara) impartasindu-le acestora invatatura duhovniceasca izvorata din bogata sa experienta de viata.Primele lectii de retorica le-a primit de la tatal sau Vasile, el insusi retor in Cezareea Capadociei. Tatal, cu ajutorul Emiliei si al batranei Macrina, l-a indrumat pe tanarul Vasile spre doua cai: educatia si nevointa pentru virtute.In anul 342 va ajunge sa invete la Cezareea Palestinei alaturi de Sfantul Grigorie Teologul, cel care mai tarziu ii va fi prieten apropiat. Dupa terminarea studiile din Cezareea in anul 347, Vasile a fost trimis, datorita bogatele cunostinte pe care le avea precum si istetimii sale, sa studieze la cele mai alese scoli ale timpului din Constantinopol si Atena, unde a avut dascali renumiti, precum invatatul Libaniu. Din Constantinopol, Sfantul Vasile cel Mare a plecat la Atena (351) unde a devenit bun prieten cu Sfantul Grigorie Teologul pe care-l cunoscuse la scoala din Cezareea Palestinei. In anul 355, Sfantul Vasile cel Mare paraseste Atena si se intoarce in patria natala, nemaigasindu-l in viata pe tatal sau. La rugamintea capadocienilor el suplineste catedra de retorica a tatalui sau. Pentru a lua pulsul vietii monahale din vremea sa, Sfantul Vasile cel Mare a facut dese incursiuni in Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt. Intorcandu-se din calatorie, a vazut cum calugarii care vietuiau in singuratate, in pustiul Cezareei, erau mai de graba singurateci decat retrasi. El a fost cel care i-a adunat pe acestia in locuri organizate, stabilind astfel o oarecare randuiala. Nu dupa mult timp, in jurul sau s-au adunat multime de ucenici, punandu-se astfel temeliile primei comunitati cenobitice in 358, pe malul raului Isis, langa Neocezareea. Aici este vizitat de bunul sa prieten Sfantul Grigorie si impreuna redacteaza Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum sfantul concepe Regulile monahale mari si mici. Sfantul Vasile cel Mare a fost si ramane unul dintre marii parinti ai monahismului de tip chinovial. In anul 364, Sfantul Vasile cel Mare a primit harul preotiei, fiind hirotonit de episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales episcop al comunitatii din Cezareea Capadociei si exarh al Pontului, pastorind noua ani: din 370 si pana in 379, cand trece la Domnul pe data de 1 ianuarie.De la Sfantul Vasile cel Mare, Biserica a mostenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii si cuvantari, panegirice, Regulile monahale mari si mici, canoane si Liturghia ce-i poarta numele. In Cezareea Capadociei a infiintat institutii de asistenta sociala cunoscute sub numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile, ospatarii, case pentru reeducarea fetelor decazute, scoli tehnice si spitale pentru leprosi.Sfantul Vasile cel Mare este un mare aparator al adevarului, aparand dreapta credinta inaintea ereticilor care tagaduiau dumnezeirea Fiului condusi de Eunomiu (arieni) sau dumnezeirea Sfantului Duh (pnevmatomahii sau adeptii lui Macedonie). Activitatea sa apologetica nu a fost privita cu ochi buni de toata lumea, iar in unele cazuri a fost pe nedrept acuzat de erezie. El a fost acuzat ca ar fi adus inovatii in invatatura Bisericii. Ca raspuns la aceste acuzatii, Sfantul Vasile a scris tratatul Despre Duhul Sfant, in care arata dumnezeirea si cinstirea Duhului cu Tatal si cu Fiul, adica egalitatea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Pentru a stabili invatatura despre Duhul Sfant, s-a intrunit sinodul de la Rimini, unde s-a semnat si o marturisire de credinta. In anul 364, imparatul Valens a urcat pe tronul Bizantului. Acesta era simpatizant al arianismului si i-a excomunicat pe toti episcopii ce semnasera marturisirea de la Rimini, insa Sfantul Vasile cel Mare a reusit sa se mentina in scaun.Sfantul Vasile cel Mare este praznuit pe data de 1 ianuarie a fiecaruia an, iar Liturghia care-i poarta numele se savarseste de zece ori pe an: in primele cinci Duminici ale Postului Mare, in Joia si Sambata Mare, in Ajunul Craciunului si al Bobotezei si pe 1 ianuarie, ziua de praznuire a Sfantului. Sfantul Vasile cel Mare a avut rude pe teritoriul Romaniei de azi (Dacia carpato-danubiano-pontica) intre care pe episcopul Bretanion al Tomisului si pe Sfantul Mucenic Sava de la Buzau.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 918

Id: 11073

Data: Jan 1, 2011

Imagine: