De mai bine de 10 ani, la Biserica Popa Nan din Capitala, persoanele cu deficiente de auz se bucura de Sfanta Liturghie tradusa in limbaj mimico-gestual. Cu ajutorul unor voluntari special pregatiti, aproximativ 15 persoane hipoacuzice sunt ajutate sa isi depaseasca neputinta fizica si sa traiasca, la fel ca oricare alt credincios, Taina Sfintei Liturghii, informeaza Ziarul Lumina.Pana in vara anului 2008, cand Biserica Sfantul Elefterie -Vechi a devenit lacasul de cult al Comunitatii Ortodoxe a Surzilor din Bucuresti, la Biserica Popa Nan veneau constant peste 20 de persoane hipoacuzice. O parte a mers acolo, dar cei mai multi au ramas la biserica din strada Popa Nan, unde au fost primiti de la bun inceput cu bratele deschise. Cand au venit aici, ei nu au fost socotiti ca ceva aparte, ci pur si simplu au fost considerati ca niste oameni care vin la biserica, cu diversele lor suferinte. Inca de la inceput au fost asimilati de comunitatea credinciosilor in mod firesc. Niciodata nu au fost o noutate in biserica noastra, ci dimpotriva, atunci cand pleaca in excursii si lipsesc de la slujba, credinciosii intreaba de ei. Au devenit o prezenta fireasca in comunitatea noastra; lipsa lor pare nefireasca! Au un coltisor al lor in biserica si intotdeauna au venit voluntari care le-au tradus slujba in limbaj mimico-gestual, astfel incat nu am avut vreodata o dificultate in a comunica cu ei. De asemenea, de cate ori avem activitatile gospodaresti la biserica, ei s-au oferit si au venit cu drag de fiecare data, ne-a spus parintele Alexandru Dumitrescu, parohul Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena si Adormirea Maicii Domnului - Popa Nan.Slujbele sunt traduse in limbajul semnelor de patru voluntari - o doamna si trei tinere: Georgeta Bancu, Andreea Matei, Irina Balas si Andreea Dumitrescu, ultima plecata temporar in strainatate. Sunt indrumate de profesorul Cosmin Costache, cel care a initiat aceasta lucrare misionara in urma cu mai bine de zece ani la mai multe biserici din Capitala. Fiecare dintre ele are in cartea vietii sale o pagina in care povestea venirii lor printre aceste persoane speciale este scrisa cu emotie si in litere aurite. Georgeta Bancu marturiseste ca mult timp nu obisnuia sa mearga la biserica. La un moment dat, si-a cautat un duhovnic si a gasit un preot care colaboreaza cu un asezamant pentru copii. La indrumarea acestuia, a inceput voluntariatul la un camin de copii, fapt care i-a schimbat viata si a ajutat-o sa-i inteleaga sensul. Din pacate, unele probleme care au aparut intre timp in familie nu i-au mai permis sa mearga la caminul de copii. Dumnezeu i-a oferit insa aceasta sansa de a imbina rugaciunea duminicala cu ajutorarea celor in nevoi. Astfel, a ajuns in mijlocul surdomutilor de la Biserica Popa Nan, traind in fiecare duminica bucuria de a face auzite cuvintele Mantuitorului Hristos celor care aud doar cu sufletul si cu ochii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 751

Id: 28432

Data: Feb 15, 2013

Imagine: