Nascut in jurul anului 339 in Treveri (Trier), ca fiu al unui prefect roman si al unei crestine practicante, Sfantul Ambrozie a studiat la Roma, avand o ascensiune politica remarcabila, ajungand foarte repede guvernator in nordul Italiei. Ales episcop de Milano dupa moartea episcopului arian Auxentiu, fiind inca catehumen, Sfantul Ambrozie s-a remarcat prin predicile pline de patos pe care le-a rostit, prin combaterea arianismului, prin curajul de a mustra chiar imparatii si, nu in ultimul rand, prin purtarea de grija fata de saraci.Ambrozie s-a nascut in jurul anului 339 (dupa unii in 335), intr-o familie distinsa. Tatal sau, cu acelasi nume, a fost prefectul Galiei (cu resedinta in Trier), iar mama sa era o crestina practicanta. Pierzandu-si tatal la o varsta frageda, mama sa s-a hotarat sa plece la Roma cu Ambrozie si cu ceilalti doi copii, pentru a le oferi o educatie aleasa. Aici, Ambrozie, cel mai tanar dintre frati, a facut studii de filozofie, filologie si juridice, dupa desavarsirea carora a facut o cariera stralucita, distingandu-se prin calitatile sale oratorice. Apreciind calitatile tanarului avocat, imparatul Valentinian I (364-375) l-a numit guvernator al provinciilor Emilia si Liguria, avand ca resedinta orasul Mediolanum (orasul Milano de astazi). Ambrozie sa fie episcop!Anul 374 a fost unul capital in viata tanarului guvernator. Murind episcopul arian Auxentiu, problema succesiunii acestuia a dus la dispute intre ortodocsi si arieni. Astfel, reprezentantii celor doua partide s-au adunat intr-o biserica locala. Fiind prezent la discutiile acestora si ajungandu-se in mod inevitabil la cearta, Ambrozie a intervenit pentru a calma spiritele, iar interventia sa, facuta cu multa abilitate, a adus pace intre partide. In aceasta liniste se pare ca s-a auzit glasul unui copil strigand: Ambrozie sa fie episcop! Acest strigat a fost interpretat de catre cei prezenti ca un semn divin, toti fiind de acord sa-l aleaga pe tanarul guvernator episcop. Noul ales a ezitat sa accepte aceasta demnitate, deoarece era doar un catehumen, dar a cedat la insistentele poporului. Dupa botez, a primit hirotonia in diversele trepte ierarhice, la opt zile dupa increstinare fiind hirotonit episcop. Aceasta se petrecea intr-o zi de 7 decembrie.Preocuparile episcopului ascet si mustrarile aduse imparatilorNoul episcop s-a ingrijit mai intai sa-si insuseasca o buna cultura teologica, prin aprofundarea studiului Sfintei Scripturi si prin parcurgerea operelor Sfintilor Parinti, sub indrumarea preotului Simplicianus. In scurt timp, a devenit un predicator remarcabil. Imediat dupa alegerea si hirotonia intru episcop si-a vandut intreaga avere, impartind apoi veniturile obtinute saracilor. Constient de marea sarcina care i-a fost incredintata, s-a dedicat intru totul noii misiuni, conducandu-si eparhia in mod exemplar. Dragostea lui fata de cei saraci si necajiti era atat de mare, incat la rascumpararea unor captivi a poruncit sa fie vandute anumite obiecte de cult, care nu erau indispensabile cultului, pentru a procura banii necesari (cf. Constantin Voicu, Patrologie II, Bucuresti 2009, 277). Episcopul Ambrozie a mai fost preocupat de raspandirea monahismului in nordul Italiei, dar si de convertirea ultimelor ramasite ale paganismului din acest teritoriu. El a reusit sa duca dreapta credinta la triumf in disputele cu arienii, inmultiti in timpul predecesorului sau, Auxentiu.Din cauza pozitiei sale intransigente fata de arieni, Ambrozie a avut greutati cu imparateasa Iustina, mama imparatului Valentinian II, care ii sustinea pe acestia. Traditia vorbeste si de faptul ca episcopul Ambrozie s-a impus cu autoritate chiar in fata imparatului Valentinian II, nedorind sa cedeze o biserica arienilor.Se pare ca Ambrozie a fost prieten bun cu imparatul Teodosie cel Mare (375-395). Cu toate acestea, episcopul orasului Milano n-a ezitat sa-l mustre pe imparat intr-o situatie dramatica. In anul 390 a avut loc o rascoala la Tesalonic, in care poporul a ucis cativa functionari, reprezentanti ai statului. Teodosie auzind de cele intamplate, a dispus macelarirea locuitorilor orasului, fiind omorate in hipodrom nu mai putin de 7.000 de persoane. Aflarea vestii l-a mahnit foarte tare pe Ambrozie, care n-a ezitat sa-i scrie imparatului si sa-i ceara sa faca penitenta publica, excomunicandu-l pana cand avea sa faca acest lucru. Dupa o pocainta sincera de opt luni de zile, Ambrozie i-a permis din nou imparatului sa primeasca Sfintele Taine. Se pare ca aceasta atitudine i-a adus multa admiratie din partea imparatului, care, intr-un anumit context, a declarat ca el cunoaste doar un singur episcop adevarat: pe Ambrozie.Sfantul Ambrozie a jucat un rol important in convertirea Fericitului Augustin, aducandu-l de la maniheism la dreapta credinta. Ascultator nelipsit al predicilor sale, Fericitul Augustin chiar marturiseste in Confesiunile sale ca elocventa episcopului de Milano era cuceritoare si tonul acestui apostol al prieteniei era de neuitat.Avand la baza o cultura clasica solida, careia i-a adaugat si una teologica, fiind cunoscator bun al scrierilor Parintilor greci si latini, Sfantul Ambrozie a scris mult, avand un stil placut si armonios, chiar daca n-a ajuns la profunzimea altor Sfinti Parinti. De la el ni s-au pastrat scrieri dogmatice, exegetice, morale si ascetice, dar si cuvantari, imne si 91 de epistole.In jurul varstei de 60 de ani, dupa circa 23 de ani de pastorire, s-a stins din viata la 4 aprilie 397, in Vinerea Mare. Biserica Ortodoxa si Bisericile Romano-Catolica si Anglicana il praznuiesc in fiecare an pe acest sfant mare parinte la data de 7 decembrie, zi in care a primit hirotonia intru episcop.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din 11 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 622

Id: 28324

Data: Feb 11, 2013

Imagine: