In luna ianuarie din calendarul Bisericii noastre intalnim atat ierarhi care au, in titulatura lor, supranumele de cel Mare - Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare -, cat si monahi de remarcabila anvergura duhovniceasca: Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Macarie cel Mare. Desi nu poarta acest apelativ, Sfantul Efrem Sirul, praznuit de Biserica Ortodoxa la 28 ianuarie, a fost numit mult mai sugestiv - lira Sfantului Duh, datorita talentului sau poetic.Nascut pe la inceputul secolului al IV-lea in cetatea Nisibe, aflata sub conducere romana, Efrem a crescut intr-o familie cu parinti pagani, tatal sau fiind preot al zeitei Abizal. Invatatura crestina el o va primi prin intermediul Sfantului Iacov, binecunoscutul episcop de Nisibe, care l-a si botezat la varsta de 18 ani. Incepand cu acest moment, Efrem devine apropiatul ierarhului provinciei, pe care l-a ajutat sa reinnoiasca moralitatea decazuta a cetatenilor acelor locuri. Unul dintre biografii sai povesteste cum, la un moment dat, el a reusit sa alunge trupele persane, care stationau in Nisibe, doar cu rugaciunea sa. Un nor de muste si tantari s-a abatut asupra trupelor lui Sapor al II-lea, regele Persiei, silindu-le sa paraseasca provincia. Aventuroasa campanie a imparatului bizantin Iulian Apostatul, care pentru un timp ameninta Persia, s-a sfarsit, precum se stie, cu un dezastru, iar succesorul sau, Jovianus, a fost fericit sa scape de la masacru ceea ce mai ramasese din mareata armata pe care predecesorul sau o condusese de-a lungul Eufratului. Diacon fiind, Efrem combate pe discipolii ereticului BardesanesRoma pierduse provinciile rasaritene cucerite la sfarsitul secolului al III-lea. Printre orasele retrocedate Persiei era si Nisibe. Pentru a scapa de cruda persecutie care bantuia pe atunci Persia, mare parte din populatia crestina a abandonat Nisibe. Efrem a mers, cu conationalii sai, si s-a asezat mai intai la Beit-Garbaya, apoi la Amid si, in final, la Edessa, unde a petrecut 10 ani de viata ca monah, cunoscut prin traiul sau ascetic. Cu toate acestea, s-a aratat interesat de de cele care priveau populatia Edessei. Cronicarii mai vechi spun ca ar fi fost diacon, pentru ca putea predica in public. Pe vremea aceea, cel putin 10 secte activau in Edessa, iar Efrem s-a luptat cu ele, mai ales cu discipolii vestitului filosof Bardesanes. Acestei perioade ii apartin aproape toate lucrarile sale, in afara de poemele compuse la Nisibe, restul scrierilor, predici, imne, tratate exegetice dateaza din timpul sederii sale la Edessa. Este foarte probabil ca el sa fi fost unul dintre fondatorii scolii persane de teologie, numita asa pentru ca primii ei studenti si profesori erau crestini persani refugiati din 363. La moartea Sfantului Efrem, acesta a fost ingropat fara pompa, in cimitirul unde erau inhumati strainii. Monahii armeni ai Manastirii Sfantul Serghie din Edessa spun ca moastele sale se afla in manastirea lor. Datele biografice prezentate mai sus reprezinta tot ceea ce istoric poate fi probat din viata Sfantului. Alte detalii adaugate de biografii sirieni nu pot fi dovedite temeinic. Printre acestea, se numara si o calatorie intreprinsa de Sfant in Egipt, unde ar fi stat opt ani, in timpul careia ar fi avut mai multe confruntari publice cu lideri ai ereticilor arieni. Sfantul Vasile cel Mare si Efrem SirulApoi, este episodul intalnirii dintre Sfantul Efrem Sirul si arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfantul Vasile. Monahul din Edessa, atras de reputatia ierarhului capadocian, s-a hotarat sa il viziteze la el acasa, in Capadocia. Desi unii cred ca aceasta vizita nu ar fi avut loc, totusi ea este mentionata de autori credibili, Sfantul Grigorie de Nissa si istoricul Sozomen. Primit la Cezareea si hirotonit diacon, Sfantul Efrem a refuzat preotia si episcopatul, propuneri pe care, patru ani mai tarziu, i le facea prietenul sau din Cezareea prin delegatii trimisi in acest scop la Edessa.Un lucru este sigur, in timp ce traia, Efrem era foarte cinstit de crestinii sirieni din Edessa si memoria lui era respectata de toti, ortodocsi, monofiziti si nestorieni. Apelativele cu care era numit invatatul Efrem era soarele Sirienilor, stalpul Bisericii, lira Sfantului Duh. Elocvent este si omagiul de care se bucura Sfantul Efrem in randul grecilor, care rar faceau referinta la scriitorii sirieni. Printre lucrarile Sfantului Grigorie de Nissa se afla o predica care este un adevarat panegiric adresat Sfantului Efrem. 20 de ani dupa moartea marelui sirian, Fericitul Ieronim il mentiona in lista celor mai cunoscuti si ilustri parinti: Efrem, diacon al bisericii din Edessa, a scris multe lucrari in siriaca si a devenit atat de faimos, incat scrierile sale sunt citite in public in unele biserici, dupa rostirea din Sfintele Scripturi. Am citit in greaca un volum al sau despre Sfantul Duh; desi este doar o traducere, recunosc geniul sublim al acestui om. {i alti scriitori bisericesti, Teodoret de Cyr, Sozomen, apreciau geniul poetic si cunostintele teologice ale parintelui sirian. Invatatul Sozomen afirma ca Sfantul Efrem ar fi scris 3.000.000 de versuri. Din Biserica Siriei si cea a Bizantului, cinstirea acestui sfant s-a raspandit in intreaga lume crestina. In martirologiul roman, Sfantul Efrem este pomenit pe 1 februarie. (A. PĂUNOIU, Lumina de Duminica, 24 ianuarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 831

Id: 4210

Data: Jan 23, 2010

Imagine: