Taina Euharistiei l-a preocupat pe Sfantul Grigorie Palama. Chiar daca nu ne-a lasat scrieri focalizate exclusiv pe acest subiect, remarcile intalnite in unele lucrari au influentat destul de mult gandirea teologica din secolele care i-au urmat.Exista asemanari constatate de specialisti intre multe din lucrarile Sfantului Grigorie Palama (in special Omiliile) si cele ale lui Nicolae Cabasila.Unirea intima dintre Hristos si credinciosUna dintre temele comune celor doi parinti este unirea intima dintre Hristos si credincios, posibila datorita Euharistiei, care ii face concorporali. Ideea este prezenta in Omilia a 56-a a Sfantului Grigorie: "O, minune a minunilor, slava marimii iubirii pe care Dumnezeu o revarsa peste noi! Caci ne-a nascut pe noi din nou de sus in Duhul Sfant si suntem un duh cu El, precum zice si Sfantul Pavel: "Cel ce se lipeste de Domnul un duh cu El este" (I Cor. 5, 17). Dar pentru ca nu numai cu duhul, ci si cu trupul sa fim una cu El, "trup din trupul Lui si os din oasele Lui" (Fac. 2, 23), ne-a daruit noua unirea cu El prin aceasta paine. De aceea orice iubire in unire isi are implinirea s...t. Acela care face intelegerea pentru nunta pare sa aiba ceva mai mult decat altii, "caci de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup". Acolo, zice, se vor alipi si vor fi un singur trup, insa nu si un singur duh. Dar noi prin primirea painii acesteia dumnezeiesti nu numai ca ne lipim si devenim un singur trup cu Hristos, ci ne si amestecam cu trupul lui Hristos. Şi nu numai ca devenim un trup cu El, ci si un singur duh. Vezi prin urmare marimea cea covarsitoare a dragostei lui Dumnezeu fata de noi, ca se arata si se implineste prin impartasirea painii si a vinului?". Textul lui Nicolae Cabasila urmareste aceleasi idei generale: imaginea sotilor, uniti intr-un singur trup, este insuficienta pentru a oferi o reflectie suficienta a unirii realizate intre Hristos si credincios prin Taina Euharistiei: "Nici una din aceste imagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate se dovedesc neputincioase in a arata adancimea acestei taine. Se pare ca unirea si legatura dintre soti, pe de o parte, si armonia ascultarii madularelor de cap, pe de alta parte, ar lamuri cel mai bine aceasta unire tainica. Totusi, pana si aceste imagini sunt slab graitoare si raman departe de ceea ce ar trebui ele sa spuna". Hristos fagaduieste omului nu doar un sprijin exterior, ci unirea, concorporalitatea de care vorbeste si Sfantul Grigorie Palama in Omilia a 56-a: "Crestinii se impartasesc cu trupul si sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si prin aceasta se unesc cu El si cu duhul si cu trupul si sunt desavarsiti prin El in chip dumnezeiesc". Nicolae Cabasila insista la randul sau asupra faptului ca Dumnezeu nu face o fagaduinta care sa aiba in vedere doar efecte exterioare: "Domnul n-a fagaduit crestinilor numai sa le stea in ajutor, ci le-a fagaduit si mai mult:ca-si face salas inlauntrul lor. Cand vorbeste despre unirea noastra cu Dumnezeu, Sfantul Pavel zice ca atat ne va covarsi dragostea Lui, incat vom deveni impreuna cu El un singur duh. s...t Atat de neintrecuta si de neajunsa este unirea duhovniceasca a credinciosilor cu Dumnezeu, incat mintea nu poate nascoci nimic ca sa se poata asemana cu ea"."Concorporalitate"Termenul "concorporali" este intalnit atat in Omilia a 56-a, cat si in Omilia a 59-a. Este preluat si de Nicolae Cabasila, care ofera o imagine complexa a unirii profunde care se produce prin Euharistie si prin Taine in general: "Prin mijlocirea acestor Sfinte Taine, Hristos vine la noi, isi face salas in sufletul nostru, se face una cu El si-l trezeste la o viata noua. Odata ajuns in sufletul nostru, Hristos ne da din insasi viata Sa si din propria Sa desavarsire". Nicolae Cabasila utilizeaza destul de des termenul "concorporalitate" in scrierile lui. Intreaga Omilie a lui Palama despre "Sfintele si infricosatoarele taine" pare astfel sa aiba ecouri in teologia lui Cabasila. Insistenta asupra necesitatii spovedaniei inainte de apropierea de impartasanie este si ea comuna ambilor parinti. Trebuie insa specificat faptul ca aceasta insistenta are ca baza, atat la Nicolae Cabasila, cat si la Sfantul Grigorie Palama, premisa ca nimeni nu se poate apropia de momentul declansarii starii de "concorporalitate", fara o pregatire corespunzatoare. Din nou observam ca ideile se centreaza in jurul unirii dintre Hristos si credincios, unire care depaseste orice alta forma de participare tainica la viata lui Hrisos: "Caci daca vom intinde mainile catre Hristos si ne vom ruga insa nu ne vom curati de aceste pacate si nici nu ne vom lepada de la noi orice ura si orice cuget care se naste in suflet s...t si daca nu vom avea indraznire catre Dumnezeu, pentru ca nu am dobandit o constiinta mustratoare, cum Il vom putea avea in noi insine pe Dumnezeu si sa devenim un trup cu El, daca nu vom lepada pacatele noastre prin marturisire?". Nicolae Cabasila pare a completa cele spuse de Sfantul Grigorie: "Din cele spuse pana aici urmeaza ca trebuie sa dorim fierbinte apropierea de Sfintele Daruri, dar ca mai inainte de a ne atinge de ele trebuie sa ne curatim sufletele in chip deosebit, caci e lucru lamurit ca impartasania nu numai ca nu sta mai jos decat celelalte Taine, dar e mult mai presus de ele".Prietenie duhovniceascaBineinteles ca ideea aceasta a stransei uniri dintre credincios si Hristos prin impartasanie nu este deloc una specifica doar teologiei palamite sau secolelor XIV-XV. Ceea ce vreau sa arat insa in paginile de fata este faptul ca Nicolae Cabasila imprumuta intr-o anumita masura de la Sfantul Grigorie maniera de abordare a subiectului. Intalnim aproape acelasi plan de dezvoltare a unor idei in ambele lucrari, ceea ce presupune o legatura de prietenie duhovniceasca destul de stransa intre cei doi (desi, asa dupa cum este cunoscut, Cabasila nu a aderat intru totul, de la bun inceput, la teologia palamita, ceea ce avea sa intarzie intr-o anumita masura apropierea celor doi). Parintele Meyendorff ne ofera unele informatii in acest sens: "Printre partizanii cei mai entuziasti ai lui Cantacuzino gasim si adepti, dar si adversari ai lui Palama, dar de asemenea si indecisi. Acestei ultime categorii ii apartineau cei doi prieteni intimi ai Marelui Domestic, Dimitrie Kydones si Nicolae Cabasila, uniti nu doar de legaturi politice, ci de asemenea si de un interes comun fata de studiile profane pe care Cantacuzino le patrona. Dimitrie nu face nici o aluzie la controversa teologica in scrisorile sale care dateaza din aceasta perioada; mai tarziu, antipalamismul s-a adaugat simpatiilor sale pentru Occidentul latin. In ceea ce il priveste pe Nicolae Cabasila, care in timpul Razboiului Civil avea ezitari fata de teologia palamita, acesta va deveni, spre deosebire de Dimitrie, palamit convins (desi la inceput era ezitant, faptul este demonstrat de doua situatii: Achindin a facut apel la bunavointa sa, iar David Dushypatos i-a adresat un lung tratat in care ii explica teza palamita: tonul acestui tratat lasa sa se inteleaga ca Nicolae Cabasila nu impartasea inca punctul de vedere al isihastilor)". In orice caz, din cele prezentate mai sus reiese faptul ca Omiliile palamite au avut un ecou in epoca, iar la aceasta concluzie ne conduce o cercetare atenta a intregii literaturi omiletice a secolelor XIV si XIV."Noi prin primirea painii acesteia dumnezeiesti nu numai ca ne lipim si devenim un singur trup cu Hristos, ci ne si amestecam cu trupul lui Hristos. Şi nu numai ca devenim un trup cu El, ci si un singur duh. Vezi prin urmare marimea cea covarsitoare a dragostei lui Dumnezeu fata de noi, ca se arata si se implineste prin impartasirea painii si a vinului?" - Sf. Grigorie Palama. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 5 martie 2011, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 815

Id: 29565

Data: Mar 28, 2013

Imagine: