Astazi Biserica Ortodoxa cinsteste pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. Despre viata si invataturile lor sfinte si despre contributia acestor trei mari dascali la formularea Marturisirii de Credinta de la cele doua Sinoade Ecumenice si a marturisirii dogmei trinitare ne-a vorbit parintele profesor dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucuresti.Parinte profesor, va rugam la inceput sa ne vorbiti despre importanta operei Sfantului Vasile cel Mare pentru apararea si fundamentarea teologiei trinitare.Sfantul Vasile cel Mare, ca teolog si ierarh al Bisericii, a trebuit sa intre in lupta de aparare a dreptei credinte, deoarece in acea perioada Biserica se confrunta cu erezia ariana. Primul care a luptat impotriva acestei erezii a fost Sfantul Atanasie cel Mare, la Sinodul I Ecumenic. Desi invins in aceasta faza, arianismul a reaparut in forma pnevmatomahica, adica a luptatorilor impotriva Duhului Sfant. Sfantul Vasile cel Mare s-a angajat prin predicile sale si prin opera sa sa apere dumnezeirea Duhului Sfant si in acelasi timp si dumnezeirea Fiului. A scris o lucrare deosebit de importanta pana astazi, Despre Duhul Sfant, in care, pe baze biblice si ale Sfintei Traditii, argumenteaza si demonstreaza ca Duhul este de o fiinta cu Tatal si de o fiinta cu Fiul. Sfantul Vasile arata pentru prima data ca noi il cunoastem pe Dumnezeu doar in lucrarile Sale, care ajung pana la noi si pe care le putem observa atat in creatie cat si in providenta, in univers si in om.Rolul ierarhului in apararea credintei ortodoxeVorbiti-ne despre Cuvantarile teologice ale Sfantului Grigorie de Nazianz ,prin care s-a reusit reinvierea cetatii Constantinopolului dupa 40 de ani de arianism!Ca si Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz a intrat in focul disputelor de atunci, sa ia apararea dreptei credinte si sa participe la formularea teologica a dogmei Sfintei Treimi. In cele Cinci Cuvantari Teologice rostite in capela Sfintei Invieri din Constantinopol, el trateaza despre modul in care trebuie facut teologie, despre Dumnezeu in fiinta Sa, in cartea a treia si a patra vorbeste despre Fiul lui Dumnezeu Intrupat, iar in in ultima carte vorbeste despre Duhul Sfant, demonstrand cu temeiuri biblice, dar intr-o formulare filosofica specifica timpului sau, ca cele trei persoane sunt de o fiinta. Aceste cuvantari au avut un impact foarte mare asupra credinciosilor capitalei Imperiului Bizantin, incat i-au determinat, in majoritate, sa renunte la arianism. Sfantul Grigorie de Nazianz a dat dovada ca un ierarh poate fi extrem de folositor in restabilirea credintei ortodoxe si in apararea ei.Cum putem intelege taina comuniunii Sfintei TreimiCare este importanta operei exegetice a Sfantului Ioan Gura de Aur pentru marturisirea si propovaduirea Sfintei Treimi?Desi nu s-a ocupat in special de dogma Sfintei Treimi, care deja era stabilita prin contributiile Parintilor capadocieni, Sfantul Ioan Gura de Aur, care pune un accent deosebit pe demonstrarea modului in care Dumnezeu intervine si lucreaza prin pronia Sa asupra Bisericii, asupra vietii credinciosilor, s-a referit in primul rand la Fiul care poarta grija de toti si ii cheama pe toti la refacerea comuniunii. In toate predicile sale exegetice, in special in comentariul la Evanghelia dupa Matei si la cea dupa Ioan, cand ajunge la texte trinitare demonstreaza cu multa vigoare dumnezeirea celor Trei Persoane si mai ales unitatea lor. Faptul care demonstreaza cel mai mult caracterul treimic al Persoanelor Dumnezeiesti, pe care l-a urmarit Sfantul Ioan Gura de Aur, este accentul pe doctrina sociala a Bisericii. Nu putem intelege taina comuniunii Sfintei Treimi daca nu facem experienta comuniunii ecleziale.Anul acesta suntem in anul dedicat Crezului Ortodox. Explicati contributia acestor trei mari ierarhi la formularea Marturisirii de Credinta de la cele doua Sinoade Ecumenice.La formularea Crezului, mai precis, a ultimelor articole, care a avut loc la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, au contribuit efectiv Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul, prin lucrarile Despre Sfantul Duh, Cele cinci cuvantari teologice, Impotriva lui Eunomie si Impotriva lui Apolinarie. Au contribuit si la mentinerea unitatii Bisericii, prin afirmarea unitatii de credinta. La randul sau, Sfantul Ioan, chiar daca nu a avut o contributie directa la elaborarea Crezului, prin faptul ca a talmacit in predicile sale dreapta credinta, respingand politeismul pagan, dar si monoteismul rigid de factura iudaica ce ignora trinitatea Persoanelor, contribuie la increstinarea culturii sale.Cum putem astazi, prin limbajul vremii, sa marturisim dogma trinitara pe intelesul credinciosilor nostri? In ce masura discursurile Parintilor - in cazul nostru, ale Sfintilor Trei Ierarhi - sunt actuale?Trebuie sa consideram o cerinta misionara si pastorala a Bisericii, in vremea de astazi, cunoasterea limbajului cultural al epocii, astfel incat si teologii de la catedra, si preotii de la amvon sa poata mijloci adevarul Sfintei Evanghelii pe intelesul credinciosilor. Trebuie sa cunoastem bine filosofia vremii noastre, pentru ca acest limbaj este folosit de intelectuali si este necesar sa folosim limbajul, dar nu si continutul sau structura filosofica, pentru ca daca am folosi o structura sau alta filosofica am inregimenta revelatia acelei structuri. Avem voie doar limbajul sa-l folosim, pentru ca este cunoscut, dar sa-l umplem cu continutul revelat al Sfintei Scripturi si al Traditiei apostolice. Pe de alta parte, trebuie sa cunoastem si noi, dar si credinciosii nostri, chiar daca mai putin, filosofia antica, cea platoniana si aristotelica, de care s-au folosit Sfintii Parinti pentru a intelege orizontul lor, nu numai teologic, ci si cultural. Şi daca au fost intelesi Sfintii Parinti la vremea aceea, inseamna ca sunt si astazi actuali, dar ne revine noua teologilor sarcina de a-i traduce, de a-i explica in limbajul culturii de astazi. Nu exista astazi o cultura mai saraca decat atunci, ci o cultura diversa. Şi atunci noi, fara sa adaptam continutul Evangheliei la cultura, trebuie sa-l mediatizam prin limbajul de astazi, folosind tot ce are cultura umana mai bogat si mai semnificativ. Teologia trebuie sa fie o invitatie la rugaciuneCum reuseste scoala teologica de astazi, care ii are ca pastori, ca ocrotitori pe acesti mari dascali si ierarhi ai Ortodoxiei, sa imbine discursul academic cu teologia vie a Parintilor Bisericii?Geniul Sfintilor Parinti a fost capacitatea de a ramane intru totul fideli adevarului Sfintei Scripturi, cu putinta de a-l exprima plenar, iar pe de alta parte au avut si un geniu duhovnicesc, pentru ca nu au tradat duhul ramanand la litera, pentru ca telogia lor, desi este extrem de inalta, pe alocuri chiar savanta, este si ramane in acelasi timp duhovniceasca. Explicatia vine din faptul ca au elaborat teologia intr-o maniera personalista. Au plecat de la persoana Mantuitorului Hristos, de la Persoanele Sfintei Treimi in ge-neral. Dimensiunea duhovniceasca a telogiei inseamna perceperea dimensiunii prezentei personale a lui Hristos. Teologia de astazi are o dubla sarcina, iar noi incercam sa ne ridicam la inaltimea acestor exigente, pastrand atat caracterul de stiinta a teologiei, dar in acelasi timp de stiinta duhovniceasca, pentru ca adevarul suprem sunt Persoanele Sfintei Treimi, despre care trebuie sa stim si sa explicam pe intelesul tuturor adevarul Lor si al lucrarii Lor in viata Bisericii si in istoria omenirii, dar in acelasi timp teologia noastra trebuie sa fie o invitatie la rugaciune, adica sa aiba o nota doxologica asa cum am vazut in special la Sfantul Grigorie de Nazianz.In final, va rugam, parinte profesor, sa ne spuneti in ce fel Sfintii Trei Ierahi sunt model de viata, de rugaciune, de pastoratie, de marturisire pentru profesorii si pentru studentii teologi.Ei sunt si raman modele pentru noi fiindca insisi au avut in viata si activitatea lor modelul vesnic, Hristos. Profesorii si studentii, pentru a face o teologie adevarata, sunt datori sa-i citeasca atent pe Sfintii Parinti, care sunt primii exegeti ai Sfintei Scripturi, si trebuie sa avem o simtire a responsabilitatii Bisericii asa cum au avut-o acesti trei mari sfinti ierarhi, pentru ca teologia fara o responsabilitate ecleziala se transforma intr-o stiinta rupta de viata. Pe noi nu ne inspira doar scrisul lor, cugetarea lor teologica, ci ne inspira si responsabilitatea ecleziala pe care ei au trait-o in modul cel mai inalt.Interviu publicat in Ziarul Lumina din data de 30 ianuarie 2010 (www.ziarullumina.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 826

Id: 4328

Data: Jan 30, 2010

Imagine: