1 decembrie 1918 este o zi exceptionala pentru poporul român, ce încununeaza un an de gratie 1918, când Regatul României s-a unit cu Basarabia, Bucovina si Transilvania. A fost rânduiala Bunului Dumnezeu pentru jertfa tinerilor români de la Marasesti, Marasti si Oituz, care au tinut în viata statul român ca anul 1918 sa fie anul unirii tuturor românilor într-un singur stat national-unitar. România anului 1918 a fost daruita de Dumnezeu cu oameni exceptionali, care au stiut sa transforme înfrângerea Armatei Române din Primul Razboi Mondial într-o victorie în plan diplomatic si mai ales a exprimarii libere a vointei nationale, ca românii sa traiasca într-un singur stat unitar, avându-si coloana vertebrala în Arcul Carpatic. Ca oameni ai Bisericii nu putem vedea în acest an de gratie 1918 decât lucrarea Bunului Dumnezeu care, datorita credintei si iubirii de neam a acestui popor, a facut posibil ca românii sa se reuneasca într-o singura tara. Cu adevarat în anul 1918 românii au fost conform stemei de pe drapel, si anume vulturul cu crucea în plisc, si ca dintr-un singur piept 100.000 de oameni la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 si-au strigat pasul de veacuri de a se uni cu tara. Când te gândesti la acesti oameni si la dragostea lor fata de neam cu adevarat, si acum, la 95 de ani de la acest eveniment, multumesti Bunului Dumnezeu ca te-ai nascut si faci parte din binecuvântatul popor român si ca traiesti pe aceste plaiuri binecuvântate, care sunt Gradina Maicii Domnului. Astazi mai mult ca oricând trebuie sa întelegem ca avem o datorie sfânta, lasata de fauritorii României Mari, de a pastra vie candela credintei noastre stramosesti si de a fi demni ca vulturii, având constiinta ca în Europa de astazi aducem raza de lumina a valorilor noastre crestin-ortodoxe bimilenare si ca suntem un popor nascut crestin prin sârguinta si lucrarea de propovaduire a celui Întâi chemat la Apostolat de Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Andrei. Nu e nimic întâmplator atunci când ne gândim ca sarbatoarea Sfântului Apostol Andrei din 30 noiembrie este legata tocmai cu ziua de 1 decembrie, ziua cea mai importanta din istoria poporului român. Nu se putea altfel pentru ca datorita credintei crestine aduse pe meleagurile noastre de Sfântul Apostol Andrei neamul nostru a reusit, în pofida tuturor migratiilor si a navalirilor care au venit peste teritoriul tarii noastre în decursul istoriei, sa supravietuiasca ca popor de sorginte latina, dar cu credinta crestin-ortodoxa. Este un miracol cum, într-o mare slava si cu o ocupatie de mai bine de 800 de ani a Transilvaniei, elementul românesc ortodox a ramas dominant, aratând ca atunci când un neam nu-si uita credinta si Îl cinsteste asa cum se cuvine pe Dumnezeu dupa cum a mostenit de la mosii si stramosii sai, atunci dainuieste spre a slavi pe Dumnezeu si spre a marturisi prin fapte credinta în Dumnezeu Cel Unul în Fiinta si Întreit în Persoane, Tatal si Fiul si Sfântul Duh. De aceea, astazi avem mai mult ca oricând nevoie de simboluri. Un astfel de simbol al unitatii neamului si al marturisirii credintei înaintea lui Dumnezeu este Catedrala Mântuirii Neamului, care atunci când va fi gata îi va reprezenta pe toti românii din toate provinciile istorice si va fi un liant si un simbol al unitatii noastre nationale si al crestinismului ortodox apostolic de pe pamântul României.(Articol publicat în saptamânalul Lumina de Duminica, semnat de pr. dr. Ciprian Florin Apetrei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 622

Id: 36079

Data: Dec 1, 2013

Imagine: