Ceea ce desemnam sub numele de isihasm nu poate fi separat in realitate de invatatura despre rugaciune, luata in considerare sub aspectul ei cel mai general, asa cum este transmisa in Biserica ortodoxa. Şi nu este posibil sa vorbesti despre rugaciune izoland-o de ansamblul vietii duhovnicesti. In Biserica Ortodoxa, unirea cu Dumnezeu este vazuta ca o adevarata indumnezeire, pe care mistica o exprima prin metafore care sugereaza o reala intrepatrundere a divinului cu umanul; metafore asemenea celei a fierului inrosit in foc, a fierului care ramane fier si care, in acelasi timp, dobandeste proprietatile, lumina si caldura focului. Sau o alta metafora, cea a carbunelui aprins ori a cristalului luminat de razele soarelui.Iata cum se exprima asupra acestei teme Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), unul dintre Parintii care au expus cel mai exact si profund invatatura unirii cu Dumnezeu: Omul indumnezeit nu-si mai pune nadejdea in el; el este precum aerul, in intregime cuprins de foc… Este ceea ce Mantuitorul a spus Tatalui, implinind in El Insusi tipul, modelul, chipul dupa care trebuie sa fim noi. Nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti (Mt. 26, 39). Şi, dupa El, Sfantul Pavel spune, ca si cum s-ar nega pe sine insusi si nu ar mai sti daca mai are o viata a lui: Daca mai traiesc, nu eu traiesc, ci Hristos traieste in mine (Gal. 2, 20). Astfel, in toate lucrurile nu mai exista decat o sin-gura si aceeasi energie comuna lui Dumnezeu si celor care sunt vrednici de Dumnezeu sau, mai degraba, aceasta energie este doar cea a lui Dumnezeu, de vreme ce El, in intregime, ii umple de har pe cei vrednici de aceasta, dupa cum e potrivit cu bunatatea Sa.Intrebarea care se pune este in ce mod se realizeaza unirea cu Dumnezeu? Prin ce mijloace? Aici ne aflam in fata unei antinomii. Omul va atinge unirea cu Dumnezeu odata printr-o depasire de sine, printr-un extaz (termenul trebuie luat nu in sensul unei experiente psihologice, ci in sensul etimologic, care se refera la o iesire din sine) si, pe de alta parte, printr-o enstaza, o reintrare in sine-insusi. Acestea sunt cele doua aspecte antinomice, dar pe care trebuie sa le mentinem impreu-na.Mai intai omul este necesar sa iasa din sine insusi. Intr-adevar, un principiu fundamental, enuntat de intreaga traditie crestina, este ca Dumnezeu, in transcendenta Sa, nu poate fi atins in mod real nici de simturile noastre, nici de mintea noastra, care analizeaza, compara, rationeaza.Curatia, criteriul apropierii de DumnezeuRatiunea noastra poate, desigur, sa ajunga la o oarecare cunostinta despre Dumnezeu, dar aceasta este asemenea unui desen care reprezinta un izvor; el poate surprinde destul de bine realitatea, dar nu va potoli niciodata setea. Doar ceea ce Sfintii Parinti numesc simtirea divinului poate sa-L sesizeze pe Dumnezeu.Iata ce scrie pe aceasta tema Sfantul Grigorie Palama: Oamenii nu se pot uni cu dumnezeiasca si de necuprins lumina daca nu se curatesc prin implinirea poruncilor si daca nu se ostenesc in rugaciune pentru a primi puterea supranaturala a contemplatiei. Cum vom numi aceasta putere care nu depinde de noi, nici de simturile noastre, nici de ratiunea noastra? Este vorba de o simtire intelegatoare si dumnezeiasca. Iar intr-un alt pasaj, citandu-l pe Dionisie Areopagitul, acelasi sfant spune: Capacitatile intelectuale si simturile devin inutile cand sufletul, deiform, se preda razelor luminii inaccesibile, intr-o unire necunoscuta, intr-un elan orb….Aceasta inseamna ca ne aflam in deplina necunoastere cand Il atingem pe Dumnezeu; noi suntem atunci ca orbi in raport cu facultatile noastre naturale. Iar Sfantul Grigorie adauga: Cred ca a noastra credinta este intr-o anumita masura o vedere prin care inima depaseste orice simtire si orice rationament, caci ea transcende toate capacitatile sufletului nostru.Intoarcerea la sine insusiRemarca este extrem de interesanta pentru ca ea stabileste o continuitate intre credinta simpla, adica adeziunea la Dumnezeu, faptul de a crede pur si simplu ceea ce ne spune Dumnezeu si contemplatie. Citim in Evanghelie: Nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu, ci numai Fiul, Acesta L-a facut cunoscut. Aderand la Cuvantul lui Dumnezeu, dincolo de tot ceea ce putem intelege, simti si percepe, noi primim o cunoastere reala a lui Dumnezeu. Credinta, aceea simpla, adeziunea la cuvantul lui Dumnezeu, raspunzand unei chemari profund inscrise in inima noastra de Duhul Sfant, ne permite deja sa depasim nivelul simturilor si al ratiunii. Exista asadar o vedere si o intelegere a inimii care depasesc orice activitate intelectuala. Prin credinta noi deja am depasit ratiunea…, spune Sfantul Grigorie Palama.Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul trebuie asadar sa iasa din sine insusi in sensul ca trebuie sa renunte la a se sluji de simturile si ratiunea sa, sa se lepede de toate luminile pe care le poate dobandi prin sine, pentru a nu lasa sa fie luminat decat de Cuvantul lui Dumnezeu si de flacara interioara a Duhului Sfant.Dar, in mod paradoxal, aceasta iesire din sine insusi coincide cu o intoarcere la sine, cum scrie si Sfantul Vasile cel Mare: Spiritul care nu este risipit printre lucrurile exterioare, nici imprastiat in lume prin simturi, revine catre el insusi si urca prin el insusi la gandirea lui Dumnezeu. Acolo, stralucind si luminand din cauza frumusetii divine, gaseste uitarea propriei sale firi.Acest text al Sfantului Vasile face intr-un fel sinteza celor doua aspecte, de vreme ce omul re-intrand in sine insusi, se depaseste pe el. Şi aceasta pentru ca ceea ce afla in sine este chiar prezenta lui Dumnezeu, a harului dumnezeiesc, care il transfigureaza interior in masura in care il primeste si il smulge din sine insusi, din limitele propriei firi. Gaseste-ti o mama ca sa devii fiuPe aceasta cale a unirii cu Dumnezeu, preponderenta este rugaciunea, fiindca omul nu poate face nimic fara harul lui Dumnezeu. Omul nu poate sa se apropie de Dumnezeu si sa se uneasca cu El prin propriile sale forte, folosindu-se de capacitatile lui. E nevoie ca Dumnezeu sa-i dea Duhul Sau pentru a trezi in inima lui credinta si pentru a-l intari in lupta duhovniceasca. In Povestirile unui pelerin rus gasim scris: Apostolul Pavel vorbeste astfel despre rugaciune: Va indemn deci fratilor, ca, mai inainte de toate, sa faceti cereri si rugaciuni… (I Tim. 2, 1).Multe fapte sunt cerute crestinului, dar rugaciunea este deasupra tuturor celorlalte, caci fara ea, nimic bun nu se poate savarsi. Fara rugaciune permanenta nu putem gasi calea care ne conduce la Domnul, nu putem cunoaste adevarul, rastigni trupul cu patimile si cu poftele lui, nu vom primi lumina lui Hristos si nu ne vom uni cu El, mantuindu-ne.Perfectiunea si corectitudinea rugaciunii nu depind de noi, pentru ca zice Sfantul Apostol Pavel: Noi nu stim sa ne rugam cum trebuie (Rom. 8, 26). Doar perseverenta in rugaciune ne-a fost lasata in puterea noastra ca mijloc de atingere a curatiei rugaciunii, care este maica oricarui bine duhovni-cesc. Gaseste-ti o mama ca sa devii fiu, spune Sfantul Isaac Sirul, invatand ca trebuie sa dobandesti mai intai rugaciunea pentru a putea pune mai apoi in practica toate virtutile.Mult mai aproape de noi putem cita pe unul dintre cei mai mari parinti duhovnicesti din Athos, parintele Iosif Isihastul, a carui descendenta spirituala anima astazi intreaga comunitate athonita.Ucenicul sau, parintele Efrem Filoteitul, povesteste cu privire la aceasta: Venerabilul meu batran, parintele Iosif, a spus adesea nevredniciei mele: Daca Dumnezeu incredinteaza in mainile tale oarecare suflete, invata-le un singur lucru: rugaciunea. Ea ii va invata la randul ei restul si ii va sfinti. Rugaciunea la care facea referire batranul meu sfant era rugaciunea neintrerupta si meditativa, rugaciunea lui Iisus, pe care el o spusese intreaga viata, de cand o descoperise.El era atat de profund absorbit de ea, incat putea sa se lipseasca de mancare. De rugaciune insa, nu.Aceasta, bineinteles, nu exclude intreg restul activitatii spirituale. Rugaciunea nu este singura activitate, dar ea este cea mai importanta. Pentru ca in rugaciune se va realiza unirea cu Dumnezeu. (Traducere si adaptare de Augustin Paunoiu dupa L'union à Dieu et la prière, Père Placide Deseille, La revue Buisson Ardent, nr. 8) (Articol publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 14 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 853

Id: 29983

Data: Apr 14, 2013

Imagine: