George Enescu s-a născut în data de 19 august 1881 în Liveni-Vârnav din Botoşani. Provenea din familie de preoţi, atât pe linie maternă, cât şi pe linie paternă.

Tatăl său, Costache, a urmat cursurile Seminarului Teologic Veniamin Costachi – Neamţ, dar nu a urmat calea preoţiei.

„Bunicul după tată, Gheorghe Enescu, slujea în Parohia Zvoriştea, Botoşani, în timp ce fratele bătrânului Enescu, Enin, păstorea în satul Mălini, din ţinutul Fălticenilor. Bunica după tată a marelui compozitor, Elena Filipescu, era fiică de preot din Simnicea, Botoşani. Mama lui Enescu, Maria, se născuse în familia părintelui Cosmovici din Mihăileni, tot din regiunea Botoşanilor”, menţiona Arhim. Mihail Daniliuc într-un articol dedicat marelui compozitor român.

I-a rămas în suflet participarea la slujbele bisericii, în special îşi aducea aminte de o liturghie oficiată de bunicul său în Biserica din Zvoriştea.

Am luat parte la o slujbă săvârşită de bunicul şi am rămas extaziat de frumuseţea serviciului… Eram atât de transporta, încât mă închipuiam să văd dacă într-adevăr sunt lângă altar … O aşa slujbă bisericească n-am pomenit şi o voi ţine minte toată viaţa.

A început să cânte la vioară la vârsta de patru ani, iar la cinci ani a avut primul concert.

Între 1888 şi 1894, a studiat la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiţi ai vremii. Se perfecţionează la Conservatorul din Paris (1895 – 1899) sub îndrumarea profesorilor José White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie, Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie şi André Gédalge la contrapunct.

În anul 1913 a înfiinţat şi a susţinut din fonduri proprii Premiul naţional de compoziţie George Enescu. A fost acordat anual până în 1946.

S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti. A fost preşedinte între anii 1920 – 1948.

Compoziţia sa cea mai valoroasă este Oedip. A lucrat mai bine de 10 ani la această lucrare finalizată în 1931, pe care a dedicat-o Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care îi va deveni soţie în 1937.

În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, George Enescu părăseşte definitiv România şi locuieşte la Paris, unde trece la Domnul în 1955.

În testamentul său din 1945 şi-a exprimat foarte clar dorinţa de a fi înmormântat creştineşte, adăugând cu creionul pe spatele plicului sigilat, lăsat lui Romeo Drăghici: „Doresc ca înmormântarea mea să fie cât mai simplă, în schimb, să se dea cât mai multe pomeni şi daruri. George Enescu, în 14 iulie 1945.“

Sursa foto: Radio România Cultural

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 223

Id: 71047

Data: Aug 20, 2020

Imagine: