Parintele Alexander Schmemann a interpretat in dese randuri continutul Sfintelor Taine, incercand sa readuca in inimile si mintile credinciosilor valoarea esentiala a acestora pentru viata crestina. In mod paradoxal, pericolul secularizarii nu este principala piedica in calea crestinului de astazi, ci propria sa perceptie legata de felul cum actioneaza harul Duhului Sfant prin slujbele liturgice. Slujba Botezului, desi considerata capitala pentru inceperea vietii crestine, nu mai este interpretata ca avand un rol determinant asupra intregii existente a credinciosului. Momentul Botezului incepe sa semene astazi mai mult cu o simpla amintire placuta din trecut, fara nici o rezonanta pentru clipa prezenta. Este insa aceasta perceptie cea corecta si, implicit, adevarata?In mod sigur, aceasta perceptie nu este corecta si nici adevarata, dar este impartasita de multi crestini. Lipsa de interes pentru slujbele liturgice afecteaza si multe comunitati ortodoxe din estul Europei, nu doar din Occidentul secularizat. Din pacate, sunt numeroase persoane care traiesc viata liturgica 'la distanta', confundand-o cu o simpla rugaciune personala, efectuata in graba. In acelasi timp, sunt suficienti credinciosi care, desi participa la serviciile liturgice in mod regulat, isi petrec existenta bisericeasca intr-o inertie care nu este deloc benefica. Un crestin are nevoie de o cunoastere mai avansata a lucrarii liturgice la care ia parte. Din nefericire, observam ca majoritatea Sfintelor Taine sunt privite cu o relativa ignoranta criticata aspru de Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Taina Botezului nu constituie o exceptie. Pentru multe persoane, ea se reduce la 40 de minute petrecute in biserica, fara o minima intelegere a actului liturgic, si la cateva ore de bucurie individuala la praznicul petrecut ulterior. Trebuie sa remarcam din start ca Taina Botezului este nu doar una administrata individual, ci cuprinde totodata o reala lucrare a comunitatii, care se roaga pentru primirea noului membru crestin, precum si pentru desavarsirea acestuia in noua viata pe care urmeaza sa o traiasca alaturi de Hristos. Acest aspect insa lipseste din viata liturgica a comunitatii crestine actuale. Parintele Schmemann are dreptate atunci cand afirma ca ne confruntam cu o absenta a Botezului din viata noastra. 'Spunand foarte simplu, Botezul este absent din viata noastra. Desigur, este inca acceptat de catre toti ca o necesitate evidenta. Nu este combatut, nici chiar pus la indoiala. Este savarsit in permanenta in bisericile noastre. Este, cu alte cuvinte, 'luat ca atare'. In ciuda acestui fapt, indraznesc sa spun ca intr-un sens foarte concret, el ramane absent si ca aceasta 'absenta' este astazi cauza multor tragedii din Biserica.' Taina Botezului devine un simplu punct pe agenda parintilor copilului care trebuie increstinat. Dezinteresul evident al majoritatii crestinilor pentru intelesurile adanci ale Tainei impiedica conlucrarea harurilor primite la Botez cu mintea si inima noilor convertiti. Botezul este eficient ca Taina, dar efectul sau pe termen lung este afectat de mentalitatea secularizata a crestinilor, care evita participarea liturgica si, implicit, o stagneaza si pe cea a propriilor copii.Sensul pierdut al BotezuluiDaca in tarile cu o traditie ortodoxa solida Taina Botezului poate fi interpretata intr-un mod adecvat, iar crestinii pot fi catehizati intr-un mod corespunzator, in Occident orice comunitate crestina resimte efectele secularizarii. Acest fenomen se observa si in teologia academica, preocupata mai mult de scheme rationale si cu un considerent practic, dar care ignora in mod clar traditia patristica si sensurile adanci ale cartilor Sfintei Scripturi. De aceea, parintele Schmemann critica destul de aspru aceasta tendinta manifestata inclusiv la adresa Tainei Botezului si prin care se pierde in mod concret intelesul esential al actului liturgic. 'In aceste manuale, Botezul este definit aproape exclusiv ca fiind 'indepartarea' pacatului originar si dobandirea harului, ambele acte fiind 'necesare' intr-un sens juridic al cuvantului, pentru mantuire. Dar Botezul ca taina a regenerarii, ca o re-creare, ca Paste personal si Cincizecime personala a omului, ca integrare in laos, poporul lui Dumnezeu, ca 'trecere' de la viata veche la cea noua si, in sfarsit, ca o epifanie a Imparatiei lui Dumnezeu: toate aceste intelesuri fac aceasta taina centrala si esentiala pentru spiritualitatea si experienta crestina primara. Ele sunt practic ignorate tocmai pentru ca nu se potrivesc in cadrul legalist adoptat din Apus.' O Taina lipsita de orice interpretare ramane necunoscuta persoanelor care participa la ea, in timp ce o interpretare eronata a acesteia poate produce un efect negativ chiar mai mare. Un crestin va pierde inevitabil sensurile ascunse ale Tainelor, daca nu participa in mod regulat la serviciul liturgic. Cu toate acestea, remarcam astazi ca multi crestini sufera de o absenta a simtului liturgic, desi ei incearca sa ia parte des la Sfintele Taine. Numeroase persoane nu sunt catehizate corespunzator, iar altele ignora in mod voit sfaturile preotilor si ale consilierilor din parohia respectiva. In aceste conditii, parintele Alexander Schmemann poate spune ca, in zilele noastre, cei mai mari vinovati pentru pierderea perceperii sensului adanc al Tainelor suntem chiar noi insine. Taina Botezului nu s-a schimbat aproape deloc de veacuri intregi. Noi nu mai suntem la masura celor care au trait inaintea noastra. 'Daca studiul nostru despre Botez descopera o discrepanta intre trecut si prezent, aceasta arata, speram, ca discrepanta nu se datoreaza, asa cum cred multi astazi, nici transformarii radicale a omului, nici inutilitatii ideilor vechi considerate perimate pentru omul modern, ci abandonarii progresive de catre crestinii insisi a propriilor traditii, a conceptiei despre lume, care reiesea din credinta lor si era exprimata in cult.' Parintele Schmemann ne indeamna, cu alte cuvinte, sa ne intoarcem la sensurile pierdute si sa recuperam constiinta propriei credinte asa cum este ea de fapt: unita cu persoana divino-umana a lui Hristos.Legatura dintre Botez si EuharistieRemarcam anterior ca astazi comunitatea crestina a pierdut doua dimensiuni esentiale: participarea adecvata la Sfintele Taine si perceperea corecta a sensurilor acestora. Parintele Schmemann considera ca Taina Botezului a inceput sa fie marginalizata inca de la separarea ei de Taina Euharistiei. Va veti intreba pe buna dreptate cum este acest lucru posibil, atat timp cat orice prunc care a fost botezat este si impartasit dupa terminarea increstinarii sale. Parintele Schmemann afirma ca, in crestinismul timpuriu, Botezul facea parte din randuiala Sfintei Liturghii. In timpul anului bisericesc aveau loc Liturghii in cursul carora erau botezati adulti sau copii. Taina Botezului era unita cu Sfanta Liturghie, si astfel intreaga comunitate participa la primirea unui nou membru. Practica aceasta a fost restransa in timp, iar catehumenii (persoane adulte care se pregateau pentru primirea Botezului prin ascultarea catehezelor si participarea la anumite slujbe liturgice, n.r.) au beneficiat de aceste momente doar la sarbatorile importante, precum Nasterea sau Invierea Domnului. Alexander Schmemann este ferm convins ca aceasta separare totala de astazi intre Botez si slujba Sfintei Liturghii i-a determinat pe crestini sa nu mai acorde acestei Taine de initiere in viata crestina importanta cuvenita. 'Crestinul de astazi nu se mai pune nici pe el, nici Biserica in legatura cu Botezul. Ştie, desigur, ca a fost botezat si ca acel Botez este o conditie necesara pentru apartenenta sa la Biserica. Dar aceasta cunostinta ramane abstracta. (...) Botezul pentru el a incetat sa mai fie o realitate permanenta si o experienta care ii lumineaza intreaga viata, un izvor nesecat de bucurie si speranta. Este mentionat undeva pe certificatul de botez, dar cu siguranta nu in memoria sa de crestin. Iar el nu mai traieste Pastele si Cincizecimea, Craciunul si Boboteaza sEpifaniat, si de fapt intreaga Liturghie a Bisericii, in legatura lor directa cu Botezul, ca realitati ale caror semnificatie si eficacitate in Biserica sunt implinite in si prin Botez.' In cursul studiului sau, parintele Alexander Schmemann ofera si o schita a unei posibile Liturghii baptismale care ar putea fi utilizata in cursul serviciului liturgic al Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, solutiile pentru rezolvarea acestei mentalitati secularizate si secularizante nu rezida intr-o simpla atasare a slujbei Botezului de cea a Sfintei Liturghii.Reintoarcerea la dimensiunea primara a cultuluiInvatatura, experienta liturgica, efort spiritual. Aceste trei elemente constituie, din punctul de vedere al teologului rus, pilonii recuperarii sensului pierdut al Botezului. Unitatea invataturii crestine trebuie restaurata, deoarece in momentul de fata disciplinele teologice consacrate in secolele trecute au inceput sa existe intr-un mod separat una de cealalta. Fara o conlucrare reciproca a acestora, se poate ajunge la situatia curioasa in care, liturgic, Botezul are o anumita semnificatie si importanta, iar din punct de vedere dogmatic si ascetic, lucrurile reflecta o alta realitate. Segmentarea disciplinelor teologice este necesara, dar doar in cadrul in care exista o pastrare a unitatii invataturii crestine. Experienta liturgica este si ea importanta pentru ca ne ofera posibilitatea de a trai in mod concret aspectele mantuitoare prezente in Sfintele Taine. Alexander Schmemann avertizeaza insa ca, pentru a putea gusta din acestea, este necesara si o reintoarcere la talcuirile Sfintilor Parinti si la dimensiunea scripturistica a cultului. Cel de-al treilea aspect subliniat de teologul rus este efortul spiritual. Spiritualitatea ortodoxa bazata pe mostenirea oferita de Sfanta Traditie trebuie urmarita cu atentie, avand in vedere ca in jurul nostru gasim tot mai multe surogate spirituale cu pretentii de autoritate indiscutabila. In esenta insa, a devenit 'evident ca nici una dintre aceste recuperari - teologica, liturgica, spirituala - nu poate fi imediata, doar rod al unor reforme si ajustari exterioare. Avem nevoie de mult studiu rabdator, de multa grija pastorala si de multa iubire. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de o aprofundare a constiintei Bisericii noastre, a mintii insesi a Bisericii, de o sete si o foame dupa 'apa cea vie'. Dar sunt absolut convins ca o asemenea recuperare este nu numai necesara si posibila, ci si ca doar in ea, doar printr-o 'redescoperire' comuna a intelesului adevarat al Botezului, al deplinatatii, frumusetii, puterii si bucuriei lui, putem sa ne transformam credinta in 'biruinta care a biruit lumea' (1 In. 5:4). Rabdarea si iubirea sunt singurele cai care ne pot conduce la redescoperirea frumusetii Sfintelor Taine si a comorilor de intelesuri pe care acestea le aduc cu sine.Reprezentant al sintezei neopatristiceParintele Alexander Schmemann s-a nascut pe data de 13 septembrie 1921, in Tallinn, capitala Estoniei.A plecat inca din copilarie, impreuna cu familia, la Paris. Aici si-a desavarsit studiile universitare la faimosul Institut Ortodox 'Saint-Serge'. Tot la Paris o cunoaste pe viitoarea sa sotie, Juliana Onorguine, iar la un an de la casatorie este hirotonit preot. Incepand cu 1951, parintele Schmemann decide sa plece impreuna cu familia sa in SUA, pentru a ocupa un post de lector la Saint Vladimiras Seminary din New York. Din 1962 este numit decan, functie pe care o va indeplini pana la moartea sa petrecuta in 1983. Parintele Alexander Schmemann poate fi considerat un reprezentant important al curentului de sinteza neopatristica, creat de teologul George Florovsky, cum se remarca in prefata lucrarii 'Din apa si din Duh': parintele Schmemann constata captivitatea gandirii teologice ortodoxe in tiparele occidentale, care au dus la pseudomorfoze periculoase. Faramitarea din curriculum academic intre diversele discipline teologice a produs, din pacate, indepartarea de la viziunea integrala a Bisericii primare si a Parintilor. Parintele Schmemann incearca de aceea recuperarea vietii bisericesti de la inceputuri, cand cultul era expresia directa a invataturii, fara osificari in formule scolastice. Marea Taina de initiere in viata crestina, Sfantul Botez, urmata de Taina Mirungerii, devine astfel un exemplu pentru programul de redescoperire a legaturii dintre Scriptura, Sfinti Parinti si cult.(Articol publicat in saptamanalul 'Lumina de Duminica' din data de 3 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 751

Id: 12760

Data: Apr 3, 2011

Imagine: