„Este nefiresc și nedemn atunci când nu mulțumim lui Dumnezeu pentru darul vieții și al sănătății și pentru binefacerile primite de la El și când nu mulțumim binefăcătorilor care ne-au ajutat în viață în diferite momente dificile”, a afirmat Patriarhul Daniel în Duminica a 29-a după Rusalii.

Evanghelia care se citeşte în această duminică prezintă Vindecarea celor 10 leproşi (Luca 17:12‑19).

În cuvântul rostit la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, Patriarhul României a explicat de ce recunoștința este firescul demnității omului.

Mântuitorul Iisus Hristos arată care este comportamentul potrivit față de Dumnezeu și față de oamenii care au fost trimiși de Dumnezeu să ajute pe alți oameni. „Evanghelia aceasta este o lecție a recunoștinței pe care o primim de la smeritul samarinean, unul dintre cei zece leproși vindecați”.

„Acest samarinean prin smerenia și recunoștința lui este personajul care devine pentru noi un dascăl al recunoștinței. Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit o mulțime de minuni și prin aceste minuni au fost și vindecări de leproși”.

Lepra

Mântuitorul Iisus Hristos nu îi întreabă pe cei zece leproși dacă au sau nu au credință, nici nu îi vindecă direct, ci îi trimite să se arate direct preoților, a mai spus Patriarhul, care a făcut precizări legate de boala infecţioasă, cunoscută sub numele de lepră.

„Potrivit legii vechi, lepra era o boală foarte gravă, deoarece se manifesta cu unele căderi din părțile corpului omenesc. Era o degradare lentă a corpului uman înainte moarte”.

„Acești leproși erau izolați de restul comunității, deoarece boala era molipsitoare. Preoții din Vechiul Testament aveau cunoștințe suficiente pentru a identifica această boală. În general, lepra nu se vindeca decât în chip miraculos printr-o milostivire a lui Dumnezeu, bazată și pe credința celor bolnavi”.

„Leproșii sufereau mult. Erau bolnavi din punct de vedere al degradării corpului lor, o degradare lentă, dar erau şi suferinzi din cauza izolării și umilirii. Ei aveau obligația să spună tuturor celor care trec prin apropierea lor necurat, necurat”.

Domnul Iisus Hristos nu i-a vindecat direct din două motive:

• „Trimiţându-i să se arate preoților, așa cum era Legea lui Moise, Mântuitorul arată smerenia Sa. El nu a venit să strice Legea, ci să o respecte și apoi să o desăvârșească”;
• „Mântuitorul Iisus Hristos le oferă leproșilor libertatea de a fi sau de a nu fi recunoscători”.

Patriarhul Daniel a reiterat că toţi cei 10 leproşi s-au vindecat.

„Dar 9 din cei 10 care s-au vindecat nu s-au mai întors să-I mulțumească lui Dumnezeu și lui Iisus prin care Dumnezeu a lucrat, ci s-au grăbit să meargă și să se arate preoților pentru ca preoții să constate vindecarea și să le dea voie să se reintegreze în comunitățile din care făcuseră parte mai înainte”.

Recunoştinţa

Urmare a acestui fapt, Părintele Patriarh a vorbit despre virtutea recunoştinţei.

„Mântuitorul Iisus Hristos, deși nu caută laudă și mulțumire de la oameni, totuși, ne arată că recunoștința adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, dar și mulțumirea adusă celor prin care Dumnezeu adesea lucrează ca să ne ajute este o necesitate, este un act de sănătate sufletească”.

„Recunoștința este starea de sănătate sufletească a omului. De aceea, cea mai înaltă rugăciune și acțiune a Bisericii se numește Dumnezeiasca Liturghie euharistică. În limba greacă înseamnă recunoștință. Momentul culminant al recunoștinței în slujba Sfintei Liturghii este acesta al rugăciunii prin care spunem Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi… care mai corect poate fi tradus cu Este drept și este demn să-ți mulțumim Ție pentru binefacerile primite de la Tine, arătate și nearătate, cunoscute și necunoscute”.

Evanghelia de astăzi îndeamnă la recunoștință și recunoștința față de Dumnezeu trebuie arătată în primul rând pentru că existăm, potrivit Preafericirii Sale.

„Nu a fost obligatoriu să existe cerul și pământul, aerul, apa, lumina, căldura soarelui, roadele pământului. Ele nu au fost dictate de om, ci au fost primite de om de la Dumnezeu Creatorul, Făcătorul cerului și al pământului. Fără aer, apă, hrană, omul moare!”.

„De aceea, noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru existența universului, pământului și pentru existența elementelor care fac posibilă viața. Când folosim bunurile create de Dumnezeu și uităm de Creator, atunci devenim nedemni”.

„Când nu mulțumim lui Dumnezeu și semenilor noștri, ne degradăm din punct de vedere spiritual, deoarece prin recunoștință față de Dumnezeu și față de semeni noi ne îmbogățim în comuniunea de iubire față Dumnezeu prin rugăciune și față de semeni prin mulțumire ca faptă bună și astfel creștem duhovnicește”, a subliniat Preafericirea Sa.

Foto credit: arhivă Basilica.ro

Abonează-te la newsletter şi fii la curent cu noutăţile!

Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 249

Id: 72472

Data: Jan 17, 2021

Imagine: